Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

DemografieEcologie mediuGeologieHidrologieMeteorologie


Etica protectiei ecosferei

Geologie

+ Font mai mare | - Font mai mic




Etica protectiei ecosferei

Amenintata cu mari distrugeri, cu reducerea biodiversitatii, a resurselor minerale, cu catastrofe ecologice de mari proportii, natura are nevoie de un tratament aparte, condus de o etica bazata pe principii axiologice recunoscute universal.




Rolul elementelor de etica in educatie. Bioetica

Pentru a sprijini educatia legata de protectia mediului este necesara cunoasterea unor elemente de etica.

Etica este stiinta despre morala, despre normele de comportare, care reglementeaza raporturile dintre oameni, precum si atitudinea fata de societate (Ionescu si colab. 1989).Etica este o stiinta, care se ocupa cu problema morala, ea dezvaluind existenta si legitatile progresului moral, formarea si acumularea unor valori morale si general - umane.

Principiile de baza ale eticii sunt:

● Conduita de viata a individului, atat ca persoana, cat si ca membru al societatii omenesti.

● Idealurile omenesti perene.

Viata umana este legata de existenta unor scopuri pe care ni le propunem si care sunt o necesitate si o conditie pentru echilibrul sufletesc. Scopurile se nasc ca urmare a unor stari sufletesti si pot fi infaptuite prin straduinte, perseverenta si responsabilitate, iar in indeplinirea lor trebuie sa ne ghidam dupa o anumita conduita. Toate acestea se refera si la mediul inconjurator.

Ansamblul alcatuit de scop, conduita si ideal reprezinta domeniile de fapte precise ale eticii.

Sistemul de valori pe care-l promoveaza etica cuprinde adevarul, legile cunostintei, principiile justitiei si ale datoriei, deosebirile dintre bine si rau, responsabilitatea, virtutea si generozitatea. Acestea pot fi privite ca parti integrate ale eticii, care urmeaza sa dirijeze educatia in spirit ecologic.

Dintre conceptele fundamentale ale sistemelor de morala se afla virtutea, binele, datoria si libertatea.

Binele este un ideal moral cu valoare perena. A fi bun nu inseamna a trece cu vederea peste neajunsurile din jurul tau, a inchide ochii in fata lipsurilor, din teama de a nu deranja pe nimeni. Aceasta semnifica faptul ca trebuie sa avem o atitudine care sa tina seama de realitatile vietii si necesitatile societatii umane.

Datoria reprezinta un sentiment de inalta responsabilitate. Exista datorii insa care se pot lega si de alte valori, cum sunt ar fi de exemplu, cel al demnitatii umane.

Viata morala, moderna se sprijina pe libertatile vietii private, pe libertatea civila si presupune respectul personalitatii umane. Libertatea exista in cadrul societatii si in afara ei si este intotdeauna asociata cu responsabilitatea.

Personalitatea este o sinteza si o realitate, date de folosirea optima a acestor insusiri pe care le avem fiecare dintre noi, potrivit cu locul pe care il ocupam in societate. O caracteristica esentiala a personalitatii este demnitatea, sentiment prin care individul isi cunoaste valoarea proprie.

Pe langa aceste elemente de etica se afla si trei categorii de datorii, care fac parte din etica: morale, sociale si nationale.

Dintre datoriile morale, de mare interes pentru protectia mediului sunt: increderea in sine, respectul fata de igiena corporala, cultivarea spiritului estetic, instruirea, dragostea fata de natura.

Dintre datoriile sociale se numara: datoria fata de familie si fata de profesie.

Dintre datoriile nationale fac parte dragostea fata de tara.

Etica aferenta educatiei pentru protectia mediului a suferit de-a lungul existentei sale influenta biologiei. In domeniul biologiei si ecologiei, etica generala trebuie sa se muleze pe particularitatile noilor descoperiri si ale noului mod de gandire pentru a avea o bioetica folositoare protectiei mediului.

Analiza raporturilor dintre biologie si etica, presupune o intelegere complexa interdisciplinara si transdisciplinara.

De exemplu, punerea in serviciul umanitatii a microorganismelor, prin manipulare genetica, are o valoare incalculabila (fiind posibila fabricarea insulinei si altor hormoni, crearea de vaccinuri noi, etc). Pe langa aceste avantaje insa, aceste cercetari pot aduce si mari pericole, din cauza unor posibile diseminari accidentale in mediu a unor bacterii manipulate genetic, capabile sa induca la oameni sau florei si faunei informatii genetice aberante, care sa provoace pagube importante sau sa fabrice specii de plante si animale inexistente pe Terra.



Aceste posibilitati teoretice ridica numeroase intrebari de etica, cu raspunsuri neclare, necesitand poate noi sisteme de valori. In acest sens, cercetarea isi face datoria cunoscand, iar etica trebuie sa intervina pentru ca aceasta cunoastere sa serveasca umanitatii si naturii. Progresele biologie fac sa apara necesitatea unei etici noi, bioetica.

Sensul si caracteristicele educatiei ecologice

La baza comportamentului neadecvat al omenirii fata de natura sta absenta unei constiinte ecologice. Una dintre cauze rezida in ignoranta, necunoasterea suficienta a ecologiei ca stiinta a ecosistemelor. In acest sens contactul cu ecologia., in sensul cunoasterii ei, aduce pe langa un castig de informatii utile si unul de intelepciune, intelegere si auto-cunoastere.   

Prin educatia ecologica se urmareste realizarea a cel putin doua obiective:

● obtinerea unei innoiri de mentalitate prin insusirea unor modalitati particulare de abordare a realitatii;

● dezvatarea de unele obiceiuri de gandire depasite referitoare la atitudinea fata de natura.

Masuri de protectie a mediului natural si amenajat sunt cunoscute din vremea civilizatiilor vechi orientale. Ulterior ideea de protectie a mediului a evoluat, ajungandu-se la delimitarea unor parcuri si rezervatii naturale si la introducerea notiunii de „monument al naturii”, iar de cateva decenii s-au constituit organizatii nationale si neguvernamentale in scopul cercetarii starii ecologice a planetei si o propunere de masuri de prevenire si remediere a agravarii sale.

Educatia ecologica trebuie sa se desfasoare la toate nivelurile culturale ale societatii umane, cuprinzand atat omul de pe strada cat si specialistii din numeroase domenii (istorie, fizica, chimie, economie, etc), toti cei implicati direct in deciziile vietii sociale si economice.

Educatia ecologica in scoala

Educatia este un fenomen social prin care se asigura transmiterea experientei de viata si a culturii generatiilor adulte catre generatiile tinere. Exista o educatie intelectuala, una morala, estetica, a aptitudinilor si sentimentelor, a vointei, o educatie tehnica si profesionala, etc.

Educatia relativa la mediu pretinde o interdisciplinaritate, o cooperare intre disciplinele traditionale, in scopul intelegerii complexitatii mediului. Aceasta educatie trebuie sa fie globala, sa se extinda pe toata durata existentei umane, ca o parte integranta a educatiei in general.

Includerea educatiei relative la mediu in educatia formala se face potrivit unor modalitati diverse care merg de la simpla introducere de notiuni asupra mediului in disciplinele traditionale, pana la integrarea tuturor notiunilor intr-un proiect de actiune comuna asupra mediului. Prin urmare, educatia ecologica are eficienta prin implementarea problematicii mediului in disciplinele clasice.

Problema care se pune cu privire la educatia ecologica se refera la aspectele metodologice pedagogice specifice, care sa tina cont de viziunea holistica, fondata pe participare, cercetare, experimentare si evaluare.

Un mijloc eficient de introducere a conceptiei interdisciplinare il constituie elaborarea unor proiecte ce pot avea subiecte diverse: igiena, alimentatie, poluare, amenajarea unui spatiu verde, etc.

Exista caracteristici metodologice specifice pentru diferite niveluri ale invatamantului formal.

Educatia ecologica incepe sau ar trebui sa inceapa, din frageda copilarie. Definitorie in informare si formare constiintei ecologice este rodnicia activitatii tuturor cadrelor didactice, respectiv educatorilor, invatatorilor, profesorilor, in special al celor de biologie.

Pentru invatamantul preuniversitar, studiul mediului inconjurator trebuie sa fie constructiv si sa dezvolte simtul de responsabilitate. Pentru aceasta elevii trebuie pusi in prezenta unor probleme complexe si sa li se ceara solutii, sa participe la masuri de protectia mediului (amenajarea terenurilor, plantari de arbori, curatenie, etc). In acelasi sens loturile scolare, serele, etc contribuie cu succes la mobilizarea afectiunii copiilor, grija si responsabilitatea lor si dezvolta intelegerea si simtul practic.



Programele de instruire si educatie din scoli, trebuie sa fie completate cu aplicatii practice, incepand cu discutarea, in spirit ecologic, a realitatilor concrete din imediata apropiere, ajungand la deplasari in arii protejate, vizitarea unor ecosisteme antropizate, etc. Aceste programe trebuie sa se axeze nu numai pe o educatie ecologica ca o cerinta a rezolvarii problemelor ridicate de prezent, ci mai ales pentru rezolvarea problemelor viitoare.

Prin educatia ecologica trebuie sa se ajunga la intelegerea ca in natura exista legi inexorabile, ca omul poate sa gospodareasca planeta numai cunoscand legile naturii. Educatia ecologica trebuie sa formeze la elevi o gandire sistemica, gandirea feed- back-urilor, a integralitatii sistemelor.

Reflectii despre natura

….,, Nimeni nu are dreptul sa distruga o specie, planta sau animal, sa extermine ceea ce nu a creat. In contextul naturii, o planta, un organism animal, indiferent care ar fi, contin mai multe mistere si au multe implicatii ecologice benefice naturii decat cea mai uimitoare realizare umana ca edificiu. Natura a existat fara om, omul nu poate trai fara natura.,,

(C. Parvu)

„ Omul care face parte integranta din biosfera este legat cu infinite legaturi de mediul inconjurator, inteles in complexitatea sa fizico - biologica”.

(A.   Galaux)

sufletul omenesc este legat, parca, tot mai mult de biografia Pamantului, pe care ne-am nascut cu totii si despre care stim inca atat de putin”.

(THOR HEYERDAHL)

” Avem un singur pamant si trebuie sa-l aparam!,,

( Conferinta Mondiala asupra mediului, Stockholm, 1972)

„ …Cartea naturii e ilustrata cu tablourile cele mai variate, prin care ea te pune pe cale de a pricepe singur, de a te intreba vesnic, de a cauta sa dai raspunsul. Ea nu te oboseste, ci din contra te intremeaza… Natura poate sa-ti slujeasca de carte, de profesor, de povatuitor.

Ea te cheama, ea iti procura, cu mici mijloace, tot ceea ce vei avea nevoie mai tarziu.

Nu inchide aceasta mare carte plina de invataturi intelepte, nu o neglija pentru celelalte carti in care se cuprind numai strofe din cantarea intreaga ce-ti sta inaintea ta…”

(I.Simionescu)






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1288
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site