Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public si aplicarea ei in practica judiciara - Evaluari, tendinte si recomandari

Legea nr.544/2001 privind liberul acces la

informatiile de interes public si aplicarea ei

in practica judiciara.

Evaluari, tendinte si recomandari

Uniunea europeana - Proiect finantat prin Phare.

Nota

Studiul "Legea 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public si aplicarea ei in practica judiciara- Evaluari, tendinte si recomandari." a fost realizat in cadrul proiectului "Imbunatatirea gradului de implicare a magistratilor in implementarea dreptului la informatii de interes public al cetatenilor. Necesitatea instituirii unei practici unitare in domeniu", finantat prin Programul Phare/2005/017 - 553.01.02.

Elaborarea lui s-a bazat atat pe experienta Institutului pentru Politici Publice in accesarea de informatii de interes public de la institutii si autoritati, cat si pe situatiile in care IPP actioneaza in instanta acele autoritati publice care refuza sa ii comunice date de interes public. De asemenea, studiul s-a bazat pe expertiza foarte importanta a magistratilor - membri ai Asociatiei Magistratilor din Romania, carora Institutul le multumeste pentru implicarea in proiect. De altfel, Asociatia Magistratilor din Romania a fost de un real ajutor in organizarea activitatilor de pana acum ale proiectului derulat in parteneriatul dintre IPP si AMR.

Nu in ultimul rand, IPP multumeste Anei-Maria Pruteanu care, implicandu-se in primele activitati din desfasurarea si implementarea acestui proiect, si-a adus o contributie importanta in structurarea prezentului studiu.

Metodologie

Pentru realizarea acestui studiu, echipa IPP a intreprins o documentare proprie in domeniul aplicarii Legii nr.544/2001, privind liberul acces la informatiile de interes public in diferite institutii ale administratiei publice locale si cu precadere la nivelul instantelor si al parchetelor din Romania. Principalele surse de date folosite au fost:

Raspunsurile institutiilor/ autoritatilor publice la solicitarile de

informatii de interes public expediate de IPP atat anterior, cat si pe parcursul derularii proiectului;

Raspunsurile la solicitarile de informatii de interes public, adresate

instantelor si parchetelor de pe langa acestea si administrate in luna martie 2008, raspunsuri ce au constituit baza empirica a prezentului studiu;

Discutiile si concluziile la care s-a ajuns in cadrul celor 4 intalniri-

dezbateri organizate de catre IPP si AMR cu magistratii din tara, dupa urmatorul calendar:

o       13 - 15 martie 2008, Iasi, cu participarea judecatorilor de pe raza

Curtilor de Apel Iasi, Bacau, Suceava si Galati, care functioneaza in Sectiile de Contencios Administrativ ale curtilor de apel si ale tribunalelor;

o       20-22 martie 2008, Sinaia, cu participarea judecatorilor de pe raza

Curtilor de Apel Bucuresti, Brasov, Constanta, Craiova, Pitesti si Ploiesti, care functioneaza in Sectiile de Contencios Administrativ al curtilor de apel si ale tribunalelor;

o       27-29 martie 2008, Timisoara, cu participarea judecatorilor de pe

raza Curtilor de Apel Timisoara si Alba Iulia, care functioneaza in Sectiile de Contencios Administrativ al curtilor de apel si ale tribunalelor;

o       17-19 aprilie 2008, Cluj, cu participarea judecatorilor de pe raza

Curtilor de Apel Cluj, Oradea si Targu Mures, care functioneaza in Sectiile de Contencios Administrativ al curtilor de apel si ale tribunalelor;

In cadrul acestor intalniri s-au urmarit atat implicarea magistratilor cu competenta in accesul la informatii in dezbaterile desfasurate, cat si evaluarea legislatiei in domeniu.

Au fost date exemple din jurisprudenta recenta a instantelor

de judecata privind aplicarea prevederilor Legii nr.544/2001, cu referire la experientele IPP si alte cazuri din practica instantelor din tara, oferite de magistrati;

S-a procedat la consultarea paginilor de internet ale autoritatilor

si institutiilor publice, precum si ale instantelor si parchetelor din Romania in legatura cu aspectele pe legea cadru pe care le-am avut in vedere.

"Orice om are dreptul la libertatea opiniilor si a exprimarii; acest drept include libertatea de a avea opinii fara imixtiune din afara, precum si libertatea de a cauta, de a primi si de a raspandi informatii si idei prin orice mijloace si independent de frontierele de stat."

Art.19 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului

Introducere

Dreptul de a avea acces la informatii este unul dintre drepturile fundamentale ale cetatenilor Romaniei, garantat prin Constitutie (articolul 31) si prin tratatele si conventiile internationale la care Romania este parte[1]. O importanta realizare din ultimii ani in privinta cresterii transparentei institutiilor publice, a controlului societatii civile asupra acestora si, totodata, a consolidarii democratiei, a constituit-o adoptarea Legii nr.544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public. Se poate spune ca aparitia acestei legi a creat premisele pentru ca articolul 31 din Constitutia Romaniei, cel care garanteaza dreptul cetatenilor de a avea acces la informatiile publice sa fie, in sfarsit, respectat si aplicat efectiv.

Punctul de plecare in realizarea acestui studiu este reprezentat de experienta IPP in aplicarea Legii nr.544/2001 concretizeaza, sub aspectul temei propuse, in publicatii si, de-a lungul timpului, in peste 100 de procese cu institutiile statului legate de netransmiterea (omisiunea raspunsului) sau furnizarea incompleta ori tardiva de informatii de interes public.

In anii de aplicare a legii nr.544/2001, relevante consideram ca sunt urmatoarele aspecte: implementarea legii la nivelul administratiei publice, popularizarea legii in randul cetatenilor si eventual modificarea ei (lamuriri conceptuale, largirea sferei de aplicare). Ca organizatie neguvernamentala in activitatea careia solicitarile de informatii de interes public constituie un element foarte important, IPP a constatat ca, dincolo de aspectele de imbunatatire a textului legii, problema implementarii acestui act normativ trebuie analizata si la nivelul instantelor judecatoresti, unde exista anumite dificultati in aplicarea unitara a prevederilor legale in discutie.

Pe de alta parte, volumul mare de cereri de informatii de interes public si problema eventuala a abuzului de drept, dupa cum vom vedea, coroborate cu necesitatea imbunatatirii si perfectionarii functionarii sistemului institutional, sunt de natura a accentua lipsa unei practici uniforme in aplicarea Legii nr.544/2001, atata timp cat ingreuneaza sau aglomereaza inutil activitatea instantelor de judecata.

In aceste conditii, proiectul "Practici unitare in aplicarea legii accesului la informatii de interes public, Legea nr.544/2001 - pentru o transparenta reala la nivelul institutiilor publice din Romania", finantat de catre Uniunea Europeana prin programul PHARE 2005, isi propune ca obiectiv general promovarea unei jurisprudente constante la nivelul instantelor din Romania in problema accesului la informatii de interes public. Sub aspectul realizarii sale, acest obiectiv este sustinut prin efortul conjugat al IPP si al Asociatiei Magistratilor din Romania (AMR).

In dorinta de a veni in intampinarea magistratilor judecatori care se confrunta cu problematica interpretarii si aplicarii Legii nr.544/2001, IPP nu s-a limitat la analiza propriei experiente. Organizarea celor patru intalniri - dezbateri in cadrul carora s-au pus in discutie tipologii de cazuri unde dreptul la informatii de interes public intra, din perspectiva instantelor judecatoresti, in contradictie cu un anumit regim juridic, restrictiv si obiectivat, al informatiilor solicitate (informatii clasificate potrivit legii, date cu caracter personal etc.), a permis o abordare mult mai aprofundata si nuantata a acestui domeniu.

Speram ca demersul nostru sa ajute procesul de realizare a unei practici unitare la nivelul instantelor din Romania in problema accesului la informatii de interes public. Rezultatele asteptate tin de existenta aceluiasi tratament in instanta la acelasi tip de problema privind accesul la informatii de interes public, reducandu-se astfel si numarul de hotarari judecatoresti in acest domeniu invalidate de instantele de recurs. Pe de alta parte, predictibilitatea solutiilor judecatoresti va avea efecte benefice nu numai asupra drepturilor cetatenilor, ci si cu privire la transparenta, deschiderea, onestitatea activitatilor desfasurate de institutiile si autoritatile publice. Pentru ca, pana la urma, o schimbare a mentalitatilor este necesara tuturor.

SECTIUNEA I

Cadrul general al reglementarii

Precizari prealabile.

Consacrarea prin lege a unuia dintre drepturile fundamentale ale cetatenilor, consfintit prin art.31 din Constitutie, a avut loc in contextul in care in societatea romaneasca s-a conturat un consens asupra ideii de transparenta, bune practici si eficienta, ca obiective ale reformei institutionale, menite sa modifice esential perceptia asupra functionarii autoritatilor administrative, legislative si judiciare.

De asemenea, acordarea accesului la informatii de interes public are o finalitate practica de netagaduit: ea este nu numai expresia unui principiu constitutional, ci si un mijloc de educare, de responsabilizare a activitatii autoritatilor, in sensul asigurarii transparentei si democratizarii acesteia. Nu in ultimul rand, ideea de control, necesar si eficient al societatii, al opiniei publice asupra functionarii institutiilor statului, a stat la baza acestei noi reglementari.

Desigur, nu trebuie pierduta din vedere nici componenta tinand de contextul in care Romania, in perioada de preaderare la Uniunea Europeana, facea eforturi sa-si adopteze legislatia la cerintele si standardele organizatiei.

Definirea unor termeni prevazuti de lege.

Aspecte si consecinte practice.

Potrivit art.1 din Legea nr.544/2001, "accesul liber si neingradit al persoanei la orice informatii de interes public, definite astfel prin prezenta lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relatiilor dintre persoane si autoritatile publice, in conformitate cu Constitutia Romaniei si cu documentele internationale ratificate de Parlamentul Romaniei".

Dupa acest text cu caracter de principiu, care consacra caracterul "liber si neingradit" al accesului la informatii de interes public, art.2 cuprinde o serie de definitii legale ale unor notiuni, semnificatia acestora fiind esentiala pentru insusi modul de aplicare a normelor.

Astfel, "in sensul prezentei legi:

a) prin autoritate sau institutie publica se intelege orice autoritate sau institutie publica ce utilizeaza sau administreaza resurse financiare publice, orice regie autonoma, companie nationala, precum si orice societate comerciala aflata sub autoritatea unei autoritati publice centrale ori locale si la care statul roman sau, dupa caz, o unitate administrativ teritoriala este actionar unic ori majoritar;

b) prin informatie de interes public se intelege orice informatie care priveste activitatile sau rezulta din activitatile unei autoritati publice sau institutii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informatiei;

c) prin informatie cu privire la datele personale se intelege orice informatie privind o persoana fizica identificata sau identificabila."

Dincolo de modul criticabil de redactare (tautologii de genul: "prin informatie se intelege orice informatie"), textul ridica o serie de probleme esentiale cu privire la - intre altele - sfera de aplicare a legii, destinatarii acesteia, caracterul dreptului la libera informare, natura obligatiei ce incumba autoritatii solicitate si consecintele incalcarii ei.

Un prim aspect important vizeaza caracterul dreptului la libera informare.

A fost exprimata opinia potrivit careia accesul liber la informatiile publice constituie un drept "absolut", "neingradit" ("nelimitat"). Sunt invocate in acest sens caracterul sau de drept fundamental prevazut de Constitutie, ca si argumente de text tinand de folosirea unor termeni ca: "acces liber si neingradit", "orice informatii" s.a. Altfel spus, generalitatea termenilor conduce la concluzia caracterului absolut al dreptului.

O astfel opinie necesita, din punctul nostru de vedere, unele nuantari.

Este cert ca accesul liber la informatiile de interes public constituie unui din drepturile fundamentale ale cetatenilor. Dar chiar art. 31 din Constitutie, care constituie sediul materiei in legea fundamentala, prevede in mod neechivoc ca acest drept subiectiv nu este si nu poate fi unul absolut, nesusceptibil de nicio limitare ori conditie de exercitare. Astfel, dupa ce alin.1 statueaza ca "dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi ingradit", alin.3 prevede ca "dreptul la informatie nu trebuie sa prejudicieze masurile de protectie a tinerilor sau securitatea nationala".

Astfel, textul constitutional stabileste in mod neechivoc o ierarhie, in sensul ca doua valori sociale fundamentale prevaleaza asupra dreptului la informare.

Pe de alta parte, insasi Legea nr.544/2001, prevede in art.12 o serie de exceptii de la accesul liber al cetatenilor la informatii, in situatii expres si limitativ prevazute[2]

Textul citat contine, in formularea actuala, o gama mult mai mare de limitari ale accesului liber la informatii decat cele mentionate in art.31 din Constitutie. Fiecare dintre ele este, in opinia noastra, justificata prin necesitatea protejarii unor valori sociale fundamentale, care prevaleaza asupra dreptului la informatie. Singura problema care se pune in acest context - si este esentiala - priveste raportul dintre principiul constitutional al liberului acces la informatii si numeroasele sale limitari. Si aceasta pentru ca ingradiri importante - si ele in mare masura justificate - ale dreptului la informatii se regasesc, pe domenii, si in alte acte normative, cum sunt Legea nr.51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei, Legea nr.14/1992 privind organizarea si functionarea Serviciului Roman de Informatii, H.G. nr.781/2001 privind protectia informatiilor secrete de serviciu, Legea nr.187/1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politica, Legea nr.16/1996 privind Arhivele nationale.

In acest context, consideram ca legiuitorului, Curtii Constitutionale si instantelor judecatoresti le revin trei importante meniri:

- sa verifice compatibilitatea textelor respective cu principiul constitutional al liberului acces la informatii;

-sa coreleze diferitele reglementari de o maniera unitara, astfel incat exceptiile de la regula sa fie clar definite si strict interpretate;

- sa analizeze raportul dintre aceste dispozitii legale, adoptate inainte de aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, cu acquis-ul comunitar si sa procedeze potrivit Directivelor europene.

In orice caz, aceasta extrem de succinta analiza a principiului liberului acces la informatii conduce la o concluzie certa: este vorba despre un drept fundamental care insa, in exercitarea sa, nu este absolut, fiind supus, ca de altfel orice alt drept subiectiv, unor limitari si ingradiri legale, impuse de interese sociale superioare.

Strans legata de problema limitarilor dreptului la informatie este aceea a posibilului abuz de drept din partea beneficiarilor legii

Datele statistice, ca si relatarile constante in cadrul celor patru intalniri - dezbateri au relevat volumul mare de cereri adresate institutiilor publice si avand ca obiect informatii de interes public. De multe ori, cantitatea crescanda de informatii solicitate se grefeaza pe fundalul lipsei de personal calificat din institutia respectiva si al slabei functionari a sistemului informatic, astfel incat devine foarte dificila onorarea in termenele prescrise de Legea nr.544/2001 a acestor solicitari. Pentru ca, in orice situatie, autoritatile si institutiile publice au obligatia sa raspunda in scris la solicitarea informatiilor de interes public in termen de 10 zile sau, dupa caz, in cel mult 30 de zile de la inregistrarea cererii, in functie de dificultatea, complexitatea, volumul lucrarilor documentare si de urgenta solicitarii. In cazul in care durata necesara pentru identificarea si difuzarea informatiei solicitate depaseste 10 zile, raspunsul va fi comunicat petentului in maximum 30 de zile, cu conditia instiintarii lui in scris despre acest fapt in termen de 10 zile (art.7 alin.1 din Legea nr.544/2001).

Aceasta situatie de fapt, precum si caracterul imperativ al reglementarii, au drept consecinta un numar tot mai mare de procese pe rol, care nu ingreuneaza numai functionarea autoritatii publice parate, dar si a instantelor chemate sa se pronunte in speta.

In acest context, autorii care au abordat problematica Legii nr.544/2001, ca si majoritatea participantilor la dezbateri au apreciat ca accesul liber la informatii nu poate fi ingradit in afara cazurilor si a conditiilor prevazute de lege. Cu toate acestea, exista in mod incontestabil nenumarate exemple de exercitare abuziva a dreptului la informatie din partea unor petenti persoane fizice. Sunt dese situatiile in care o autoritate publica este pur si simplu asaltata cu un numar enorm de cereri de informatii publice, zilnic, uneori cu acelasi obiect si provenind de la acelasi solicitant. Cum in mod obiectiv este imposibil ca solicitarile sa fie onorate in termenele prescrise de lege, petentii formuleaza noi si noi actiuni in instanta (ceea ce, pentru unii dintre ei, constituie scopul real al demersurilor lor).

Toti magistratii participanti la dezbateri au confirmat existenta unor astfel de cereri apreciate ca sicanatoare, abuzive, formulate cu rea-credinta la adresa activitatii institutiilor publice, dar multi dintre ei au considerat ca din punctul de vedere al Legii nr.544/2001 nu li se poate aduce vreo limitare si nu exista posibilitatea sanctionarii, intrucat scopul reglementarii este acela de a pune in aplicare dreptul de acces la informatii, garantat de Constitutie. In acelasi context, s-a pus problema daca petentul trebuie sau nu sa dovedeasca vreun interes in solicitarea de informatii de interes public.

A fost exprimata opinia potrivit careia dreptul la informatii de interes public nu poate fi supus nici unei limitari, deoarece exercitarea lui are in vedere schimbarea unor anumite stari de lucruri negative in organizarea si functionarea institutiilor publice, asigurarea transparentei, a controlului societatii asupra autoritatilor. Date fiind aceste scopuri si caracterul de exceptie al legii fata de normele procedurii civile s-a apreciat ca nici in fata institutiei publice si nici a instantei petentul nu trebuie sa justifice un interes personal, intrucat scopul legiuitorului a fost unul general, de a institui un control al societatii civile asupra activitatii autoritatilor publice.

In ceea ce ne priveste, consideram ca principiul care se desprinde din textul legii este ca activitatea autoritatilor statului trebuie sa fie transparenta si sub controlul societatii.

De asemenea, scopul aplicarii normelor il constituie si schimbarea unor mentalitati existente la nivelul unor institutii din aparatul de stat.

Nu mai putin insa, ni se pare discutabila ideea ca dreptul subiectiv la informatii publice poate fi exercitat discretionar, fara nici un fel de conditii. Am aratat deja ca el nu este - si nu poate fi - nelimitat, absolut in sensul inexistentei vreunei reguli de exercitare. In acest context, problema interesului solicitantului de a obtine informatii credem ca se preteaza unei abordari mai nuantate.

Astfel, un principiu constitutional, cel putin la fel de puternic ca acela al accesului liber la informatii, este in sensul ca drepturile subiective trebuie exercitate in acord cu scopurile pentru care au fost recunoscute si sunt ocrotite. Decretul nr.31/1954 (act normativ in vigoare care, desi adoptat in perioada regimului comunist, contine unele principii de drept oricand si oriunde valabile), precizeaza de o maniera similara ca drepturile subiective se exercita potrivit scopului lor economic si social. Sub un alt aspect, o serie intreaga de reglementari (si mentionam doar Codurile de procedura civila si penala) sanctioneaza in diverse moduri, inclusiv prin amenzi considerabile, abuzul de drept procesual, formularea cu rea-credinta a unor cereri sicanatoare, vadit nefondate. In fine, una dintre conditiile de admisibilitate ale unei actiuni in justitie este aceea a interesului personal si legitim al reclamantului.

Or, in situatiile (deloc rare in practica) in care unii solicitanti asalteaza institutiile statului cu zeci si zeci de cereri, unele insolite si vadit sicanatoare, este greu de sustinut - in opinia noastra - ca nu exista nici un fel de remediu, intrucat "dreptul la libera informatie este nelimitat."

Tot in legatura cu posibilele (si, din pacate, frecventele) abuzuri de drept din partea solicitantilor, participantii la dezbateri au formulat o propunere de lege ferenda in sensul introducerii in textul legii a unei conditii care sa limiteze astfel de situatii, si anume cerinta existentei unui interes legitim, juridiceste ocrotit in momentul in care se adreseaza o solicitare de informatii de interes public. S-a sustinut chiar ca acest interes ar trebui sa fie el insusi unul supus publicitatii, cu alte cuvinte informatiile sa fie cerute pentru a fi facute, la randul lor, publice.

Un astfel de punct de vedere a fost considerat - in opinia noastra, pe buna dreptate - excesiv, el indepartandu-se de scopurile reglementarii.

Cu toate acestea, in practica au fost semnalate relativ frecvent situatii in care interesul public al obtinerii de informatii este cel putin discutabil.

Astfel, persoane fizice sau organizatii nonguvernamentale incheie cu tertii contracte cu titlu oneros prin care se obliga sa realizeze un studiu, o cercetare intr-un anumit domeniu sau in raport, fiind platiti pentru aceste activitati. Dorind sa obtina informatiile necesare, care alcatuiesc de multe ori insasi substanta studiului, prestatorul se adreseaza cu o solicitare unei institutii de stat. Adesea volumul informatiilor solicitate este foarte mare si zile intregi functionari platiti din bani publici lucreaza pentru a le furniza. Iata cum uneori scopurile reglementarii - transparenta in activitatea institutiilor, control al cetatenilor si al societatii civile, sunt deturnate in favoarea unor cu totul alte interese.

Un alt aspect cu caracter general referitor la sfera foarte larga a posibililor solicitanti de informatii priveste domeniul de aplicare a notiunii de "persoana" (fizica sau juridica, de drept public sau de drept privat).

Generalitatea termenilor folositi: - "accesul liber si neingradit al persoanei" (art.1); " asigurarea accesului oricarei persoane" (art.4) acrediteaza concluzia ca nu exista nici un fel de limitare. In absenta vreunei dispozitii care sa prevada exceptii, si persoanele juridice straine ar putea solicita sa li se furnizeze informatii de interes public.

Singura problema o ridica prevederile art.12 alin.1, potrivit carora se excepteaza de la accesul liber al "cetatenilor" anumite categorii de informatii, fara ca legea sa mai prevada vreo cerinta speciala sau limitare a notiunii de "cetatean".

Nici doctrina si nici practica judiciara nu au analizat - dupa stiinta noastra - problema daca notiunea de "cetatean" este doar o inadvertenta de tehnica legislativa (pentru ca persoana juridica nu este "cetatean") sau trebuie interpretata in sensul de "cetatean roman".

In acest din urma caz nu pot fi beneficiari ai legii cetatenii straini si apatrizii.

Pe de alta parte, domeniul de aplicare a legii in ceea ce priveste sfera institutiilor si autoritatilor care au obligatia de a oferi acces liber si neingradit la informatii este stabilit in termeni mult mai exacti in art.2 lit.a al textului. Astfel, prin "autoritate sau institutie publica" se intelege orice autoritate sau institutie publica precum si orice regie autonoma care utilizeaza resurse financiare publice si isi desfasoara activitatea pe teritoriul Romaniei, potrivit Constitutiei. Se asigura in acest fel finalitatea principiilor legiferate, intr-o maniera libera si nediscriminatorie.

In fine, participantii la intalnirile - dezbateri au fost unanimi in a afirma ca o solicitare de informatii completa si bine argumentata are sanse mai mari sa primeasca un raspuns detaliat si in acord cu scopurile reglementarii.

SECTIUNEA A II-A

Aspecte practice privind informatiile publicate din oficiu de catre institutiile publice si cele care fac obiectul unor cereri intemeiate pe dispozitiile

Legii nr.544/2001

Conform art.5 alin.1 din Legea nr.544/2001, toate autoritatile publice au obligatia de a comunica din oficiu urmatoarele informatii de interes public:

a) actele normative care reglementeaza organizarea si functionarea autoritatii sau institutiei publice;

b) structura organizatorica, atributiile departamentelor, programul de functionare, programul de audiente al autoritatii sau institutiei publice;

c) numele si prenumele persoanelor din conducerea autoritatii sau a institutiei publice si ale functionarului responsabil cu difuzarea informatiilor publice;

d) coordonatele de contact ale autoritatii sau institutiei publice, respectiv: denumirea, sediul, numerele de telefon, fax, adresa de e-mail si adresa paginii de Internet;

e) sursele financiare, bugetul si bilantul contabil;

f)programele si strategiile proprii;

g)lista cuprinzand documentele de interes public;

h) lista cuprinzand categoriile de documente produse si/sau gestionate, potrivit legii;

i) modalitatile de contestare a deciziei autoritatii sau a institutiei publice in situatia in care persoana se considera vatamata in privinta dreptului de acces la informatiile de interes public solicitate.

Ne raliem opiniei potrivit careia aceasta enumerare nu este exhaustiva, deoarece nimic din cuprinsul legii nu se opune ca institutia sa publice si alte informatii de interes public in afara celor deja mentionate.

Enumerarea reprezinta un minim al informatiilor care trebuie in mod obligatoriu date publicitatii, putand fi completata, la cerere sau din initiativa institutiei, cu alte informatii sau categorii de informatii de interes public.

Asa fiind, consideram ca institutiile si autoritatile publice trebuie sa actioneze in sensul unei cat mai largi transparente fata de orice solicitare a cetatenilor care doresc sa se informeze despre prestatia institutiilor.

In termenii aceluiasi articol, institutiile publice au obligatia de a publica si actualiza anual un buletin informativ, care va cuprinde informatiile anterior enumerate, precum si de a da publicitatii un raport de activitate, cel putin anual, care se va publica in Monitorul Oficial, partea a III-a.

In fine, partea finala a articolului 5 prevede ca accesul la informatiile prevazute la alin.1 se realizeaza prin:

a) afisare la sediul autoritatii sau al institutiei publice, ori prin publicare in Monitorul Oficial al Romaniei sau in mijloacele de informare in masa, in publicatii proprii, precum si in pagina de Internet proprie;

b) consultarea lor la sediul autoritatii sau al institutiei publice, in spatii special destinate acestui scop.

In practica administrativa a institutiilor statului, ca si in jurisprudenta instantelor s-a pus problema, cu importante consecinte practice, daca institutiei careia i se adreseaza o solicitare de informatii de interes public, de natura celor care se aduc la cunostinta generala din oficiu, mai are obligatia de a raspunde si unei cereri distincte avand acelasi obiect, cu toate ca petentul ar putea lua cunostinta de acestea prin consultarea paginii web sau al oricarui alt mijloc de informare prevazut de Legea nr.544/2001. In acelasi context s-a pus problema solutiei legale a instantei in fata careia s-a introdus o actiune avand ca obiect tocmai solicitari de informatii deja publicate din oficiu de catre institutia parata, dar cerute si separat printr-o petitie individuala.

Este de precizat in primul rand ca Legea nr.544/2001 nu contine o prevedere speciala in acest sens, ci doar instituie obligatia generala a institutiilor publice de a raspunde intr-un anumit termen oricarei solicitari de informatii de interes public, adresata de o persoana fizica sau juridica.

Intr-o interpretare literala a textului care consacra aceasta obligatie de a face ce incumba institutiilor publice, s-a considerat ca autoritatile trebuie sa raspunda intotdeauna si neconditionat solicitarii de informatii, in orice conditii. Asadar, chiar daca informatiile solicitate de petent sunt deja publicate din oficiu, institutiile publice au obligatia de a raspunde, fara distinctie, si oricarei cereri separate care are ca obiect respectivele informatii.

In sustinerea acestei opinii s-au adus si argumente de ordin logistic, practic, intre care: imposibilitatea accesarii paginilor web de catre cetateni de anumite varste sau din anumite zone ale tarii, cu precadere cele rurale; dificultatile deplasarii la sediul unor institutii de catre cetateni din alte localitati sau zone ale tarii; lipsa accesului din partea unora dintre cetateni la publicatiile proprii ale institutiei respective; eforturile financiare pe care le presupune o deplasare la sediul institutiei in vederea consultarii informatiilor de interes public etc.

Intr-o alta opinie se considera ca in problemele de interpretare a unor texte de lege, argumentele de ordin conjunctural si logistic nu au nicio valoare. Dificultatile mentionate sunt reale, dar consecintele lor nu trebuie impinse dincolo de limite rezonabile. Pentru ca s-ar putea pune intrebarea: De ce mai exista pentru autoritati obligatia publicarii informatiilor? Desigur ca raspunsul are in vedere posibilitatea cetatenilor de a se informa. Dar avem oare doua categorii de cetateni, si anume unii care iau cunostinta de informatii astfel cum ele sunt facute publice si altii care pretind ca aceleasi informatii sa le fie trimise personal si nominal? Nu cumva functionarii statului sunt pusi la o munca dubla iar raportul normal dintre dreptul la informare al cetatenilor si necesitatea cheltuirii eficiente a banilor publici este gresit inteles?

Consideram ca aceasta din urma opinie nu afecteaza cu nimic dreptul la libera informare a cetatenilor. Cine are cu adevarat un interes legitim de a fi informat cu privire la datele facute publice din oficiu si actioneaza cu buna-credinta, poate beneficia de suficiente mijloace in acest sens. Desigur ca nimic nu se opune ca, de la caz la caz, si pentru aceste categorii de informatii sa se intocmeasca un raspuns nominal. Dar nu credem ca institutiei publice respective i se poate retine vreo culpa in situatia in care informatiile sunt deja publicate, difuzate si usor accesibile.

O serie de probleme a ridicat in practica si aplicarea art.6 din Legea nr.544/2001. Potrivit acestui text "orice persoana are dreptul sa solicite si sa obtina de la autoritatile si institutiile publice, in conditiile prezentei legi, informatiile de interes public.

Autoritatile si institutiile publice sunt obligate sa asigure persoanelor, la cererea acestora, informatiile de interes public solicitate in scris sau verbal.

Solicitarea in scris a informatiilor de interes public cuprinde urmatoarele elemente: autoritatea sau institutia publica la care se adreseaza cererea; informatia solicitata, astfel incat sa permita autoritatii sau institutiei publice identificarea informatiei de interes public; numele, prenumele si semnatura solicitantului, precum si adresa la care se solicita primirea raspunsului."

S-a observat ca articolul 6 al legii, operand cu un inalt grad de abstractizare si generalizare, nu contine o definitie a sintagmei "informatii de interes public", ci pare sa faca trimitere la dispozitiile art.5, care se refera insa doar la categoriile de informatii care trebuie publicate prin mijloacele mentionate.

O corelare a textelor este deci necesara, cu atat mai mult cu cat singura definitie pe care legea o contine in acest sens este cea din art.2 lit.b, deja citata.

S-a pus problema ca in acest context legislativ se poate ajunge la situatia practica in care, anterior publicarii, institutia solicitata face o selectie a informatiilor pe care urmeaza sa le dea publicitatii, pe criterii aleatorii, subiective (deoarece legea nu prevede in art.5 vreo limitare in acest sens). Astfel, in final cetatenii nu pot cunoaste informatiile sau categoriile de informatii la care, prin vointa autoritatii respective, deci in mod unilateral, nu au acces. Asa fiind, judecatorilor le revine menirea de a aprecia in concret corectitudinea aplicarii legii de catre institutiile publice.

Magistratii prezenti la intalnirile - dezbateri au mai sesizat urmatorul aspect: cu cat s-ar mari numarul si categoriile de informatii publicate de catre autoritatile publice, din oficiu sau nu, pe paginile web sau prin alte mijloace de informare dintre cele prevazute de Legea nr.544/2001, cu atat ar creste numarul cererilor de informatii publice adresate de petenti institutiilor respective. Aceasta deoarece cu cat ar cunoaste mai multe categorii de informatii care trebuie facute publice, cu atat petentii, si in special organizatiile neguvernamentale implicate in derularea unor proiecte pentru elaborarea de studii sau lucrari, ar dori sa aprofundeze si sa cunoasca din ce in ce mai mult din activitatea respectivei institutii. Institutiile si autoritatile publice nu ar trebui sa trateze acest aspect in sens negativ, ci sa actioneze cat mai transparent fata de cetatean, desigur insa, fara a incalca dispozitiile legale cu caracter de exceptie care prevad caracterul nepublic al unor informatii.

De asemenea, s-a retinut ca daca legea ar prevedea anumite sanctiuni pentru nepublicarea informatiilor din oficiu, impreuna cu definirea mai exacta a acestor informatii, fara a lasa aceste criterii la aprecierea in tot sau in parte a institutiilor, atunci situatia ar fi mult mai facila atat pentru autoritati, cat si pentru instanta in eventualitatea ajungerii in acest stadiu. In plus, scopurile sanctionatoare ale legii ar fi mai bine evidentiate si puse in aplicare.

SECTIUNEA A III-A

Informatiile exceptate de la liberul acces si

problemele ridicate de sfera de aplicare si interpretarea exceptiilor.

Atat Legea nr.544/2001, cat si celelalte reglementari la care am facut referire stabilesc ca accesul la informatiile de interes public se face cu anumite exceptii. Participantii la proiect au dezbatut in mod deosebit acest aspect, subliniind ca principiul, afirmat in mod explicit potrivit caruia informatiile produse sau gestionate de autoritatile si institutiile publice sunt de interes public.

Cu toate acestea, institutiile publice au posibilitatea legala ca, prin norme interne, sa decida care sunt categoriile de informatii ce nu se vor da publicitatii, insa asemenea acte nu trebuie sa contravina prevederilor legii.

S-a exprimat parerea in sensul ca opiniei publice trebuie sa i se permita accesul la asemenea decizii, pentru a se cunoaste care sunt categoriile de informatii in legatura cu care s-a stabilit ca nu se dau publicitatii. Cu atat mai mult instanta trebuie sa verifice continutul unor asemenea decizii, cei care le invoca avand obligatia, potrivit regulilor generale, sa le prezinte.

Astfel, in temeiul art.12 alin.1 din Legea nr.544/2001, se excepteaza de la accesul liber al cetatenilor urmatoarele informatii:

a) informatiile din domeniul apararii nationale, sigurantei si ordinii publice, daca fac parte din categoriile informatiilor clasificate, potrivit legii;

b) informatiile privind deliberarile autoritatilor, precum si cele care privesc interesele economice si politice ale Romaniei, daca fac parte din categoria informatiilor clasificate, potrivit legii;

c) informatiile privind activitatile comerciale sau financiare, daca publicitatea acestora aduce atingere principiului concurentei loiale, potrivit legii;

d) informatiile cu privire la datele personale, potrivit legii;

e) informatiile privind procedura in timpul anchetei penale sau disciplinare, daca se pericliteaza rezultatul anchetei, se dezvaluie surse confidentiale ori se pun in pericol viata, integritatea corporala, sanatatea unei persoane in urma anchetei efectuate sau in curs de desfasurare;

f) informatiile privind procedurile judiciare, daca publicitatea acestora aduce atingere asigurarii unui proces echitabil ori interesului legitim al oricareia dintre partile implicate in proces;

g) informatiile a caror publicare prejudiciaza masurile de protectie a tinerilor.

Cu toate acestea, informatiile care favorizeaza sau ascund incalcarea legii de catre o autoritate sau o institutie publica nu pot fi incluse in categoria informatiilor clasificate si constituie informatii de interes public (art.13).

In literatura de specialitate s-a exprimat opinia in sensul ca limitarile impuse de Legea nr.544/2001 exced celor stabilite de Constitutie prin art.31. Exceptii precum cele referitoare la deliberarile autoritatilor ar depasi sfera de reglementare a legii fundamentale, care nu le prevede. In consecinta, astfel de informatii ar trebui considerate de interes public.

In cadrul intalnirilor-dezbateri, cele mai multe discutii le-au suscitat prevederile art.12 lit.c si d din lege.

Astfel, in legatura cu procedurile privind achizitiile publice, exista numeroase situatii cand se formuleaza de catre participanti, catre institutiile publice organizatoare, cereri de informatii referitoare la ceilalti competitori (administratori, obiect de activitate, forma de organizare, situatii financiare, directori, sistem de management, etc.). Intr-o atare situatie, practica judecatoreasca nu este pe deplin unitara. Cele mai multe dintre instante considera ca prin furnizarea de informatii de genul celor anterior exemplificate se incalca principiul concurentei loiale, deoarece s-ar divulga date cu caracter esential despre anumite societati sau categorii de societati comerciale. Dimpotriva, alte instante au apreciat ca nu se incalca acest principiu atata timp cat legislatia in materie de achizitii publice obliga pe organizatorul licitatiei sa informeze in mod detaliat si neechivoc pe toti participantii la respectiva procedura despre rezultatele sale si motivele alegerii unui anumit ofertant.

In ceea ce ne priveste, consideram ca opinia majoritara este cea corecta, si aceasta nu numai pentru ca altfel s-ar incalca principiul concurentei loiale, ci si deoarece datele despre participantii la procedurile de achizitii publice nu constituie informatii de interes public, ele neapartinand autoritatii, ci unor entitati de drept privat. Prin aceasta ele nu au caracter public. Nici argumentul in sensul ca atat contractele cat si motivarea selectiei sunt publice nu poate conduce la o alta concluzie. Obligativitatea motivarii selectiei nu se confunda cu furnizarea de date cu caracter personal ale participantilor la procedura.

In ceea ce priveste aplicarea dispozitiilor art.12 alin.1 lit.d din lege, consideram, alaturi de marea majoritate a participantilor la dezbateri, ca reglementarea nu stabileste in mod explicit care sunt sfera de aplicare si limitele exceptiei.

In acest context pentru a ne referi doar la cateva exemple s-a pus problema accesului la informatiile privind salariile functionarilor, inclusiv din prisma deciziei Curtii Constitutionale nr.615/2006. Curtea a decis ca in privinta unor anumite categorii de cetateni, si datele personale reprezinta un evident interes public, dupa cum prevede si art.14 alin.1 din lege, dar numai daca si in masura in care afecteaza capacitatea de exercitare a unei functii publice. In alte conditii, Curtea a motivat ca datele referitoare la viata intima, familiala si privata, precum si dreptul la propria imagine, trebuie protejate prin lege, asa cum prevad dispozitiile constitutionale ale art.26 alin.1.

Mai multi participanti la dezbateri au intarit solutia Curtii Constitutionale cu motivarea ca activitatea celor ce isi desfasoara activitatea in cadrul autoritatilor publice si mai cu seama a magistratilor este publica, inclusiv nivelul salariilor, carora li se cunosc limitele stabilite prin lege. Dar valoare neta a renumeratiilor, la care se adauga sporuri, prime, etc., este o chestiune strict personala si, pe cale de consecinta, nu poate fi facuta publica. Participantii au ajuns la concluzia, care poate fi considerata si o propunere de lege ferenda, ca legea ar trebui sa contina si sa defineasca niste criterii sau limite obiective in interiorul carora institutiile sa aprecieze asupra caracterului personal al unor informatii.

Tot in acest context s-a adus in discutie problema caracterului personal al documentelor semnate de o persoana in exercitarea atributiilor care-i revin. S-a sustinut ca nicio institutie nu ar putea opune caracterul personal al unor astfel de documente, deoarece persoana actioneaza in calitate oficiala si nu in nume propriu. Singura imprejurare care s-ar opune publicitatii unui astfel de document ar fi natura si caracterul sau (daca este sau nu clasificat) si nu persoana care l-a semnat. S-a adresat pe aceasta cale solicitantilor persoane juridice recomandarea infiintarii unor compartimente speciale sau urmarea procedurilor legale in vigoare pentru a avea acces la informatii clasificate.

S-a facut de asemenea referire la notiunea de "supraclasificare" a unor documente, legata de posibilitatea pe care o au institutiile si autoritatile publice de a decide asupra caracterului secret sau nu al unor documente si informatii care tin de functionarea interna a respectivei institutii sau autoritati. Exemplul practic cel mai frecvent adus in discutie in acest context a fost cel al instantelor judecatoresti, unde presedintele este acela care, de obicei, decide in mod unilateral asupra caracterului secret al unor documente ce tin de functionarea institutiei. O astfel de practica a fost criticata, mai ales in contextul in care magistratii desfasoara activitati de a caror esenta este, in cele mai multe cazuri, publicitatea. S-a subliniat ca legea ar trebui sa stabileasca in mod clar care din datele cu caracter public detinute de autoritati sunt sau nu supuse clasificarii si in ce modalitate ar trebui sa se desfasoare, in mod unitar, acest proces de clasificare.

Pe de alta parte, plecandu-se de la ipoteza ca, odata ce un document cu regim special, secret, se invoca intr-o hotarare a unei instante, el devine automat un document public, s-a ridicat intrebarea daca judecatorul poate verifica (in regim de confidentialitate) si cenzura continutul listei de documente clasificate, pentru a putea decide daca informatia solicitata intr-o anumita cauza este de interes public sau clasificata. Conform legislatiei in domeniu (Legea nr.182/2002 privind protectia informatiilor clasificate), persoanele care pot avea acces, verifica informatii clasificate trebuie sa detina o autorizatie prealabila in acest sens; de aceea, s-a sustinut ca in cazul judecatorilor n-ar trebui sa existe interdictii pentru ca ei desfasoara activitatea sub depunerea de juramant profesional. Daca, insa numai judecatorii ar avea acces la acea informatie nu s-ar mai respecta principiul contradictorialitatii, impus de normele procedurii civile.

SECTIUNEA A IV - A

Probleme referitoare la acordarea daunelor

materiale si morale urmare a actiunilor

formulate in temeiul Legii nr.544/2001.

Consideratii generale.

Este de principiu ca Legea nr.544/2001 nu instituie o obligatie ci o posibilitate (facultate) pentru instantele judecatoresti de a acorda daune materiale si/sau morale ca urmare a admiterii unor actiuni avand ca obiect solicitarea de informatii de interes public. In consecinta, judecatorul are posibilitatea, ca de altfel si in dreptul comun, de a aprecia, de la caz la caz, daca este justificata acordarea acestor daune, in functie de diferite criterii: natura cauzei, complexitatea sa, calitatea si interesul pe care-l au partile in respectivul proces, prejudiciul suferit si masura in care acesta este dovedit.

Nu impartasim opinia potrivit careia Legea nr.544/2001 ar constitui o exceptie de la regulile de baza ale procedurii civile in sensul ca reclamantul nu ar trebui sa justifice niciun interes sau vreo destinatie a informatiilor pe care le solicita. Pe de alta parte, la fel ca in dreptul comun, exista dificultati in stabilirea exacta a prejudiciului produs de institutia publica parata, care nu a raspuns solicitarii adresate sau a facut-o in mod necorespunzator.

Se poate aprecia ca in materia Legii nr.544/2001 instantele sunt in general reticente in acordarea de daune materiale si/sau morale. Participantii la intalnirile-dezbateri au apreciat ca aceasta poate reprezenta si un neajuns al reglementarii in sine, deoarece un sistem sanctionator mai concret si aplicat riguros ar facilita nu numai respectarea principiului constitutional al accesului liber la informatii, dar ar garanta si utilizarea nemijlocita a beneficiului transparentei institutionale. De altfel, o concluzie desprinsa din practica este aceea ca, ori de cate ori s-au cerut, prin actiunile in instanta, daune materiale si/sau morale, institutia parata a raspuns solicitarilor adresate mai prompt si mai concret. De multe ori, faptul ca persoane fizice si organizatii neguvernamentale au intentat procese autoritatilor publice de fiecare data cand acestea din urma nu au dat curs solicitarilor de informatii publice, a condus la situatii in care paratele au recunoscut in instanta faptul ca nu au aplicat corespunzator prevederile legale. Insasi aceasta imprejurare inseamna ca Legea nr.544/2001 este importanta din perspectiva rolului de educare a institutiilor publice, fiind un factor cheie in modernizarea procesului de reforma administrativa.

Participantii la intalnirile dezbateri au apreciat si ca formularea unor actiuni in instanta constituie o practica de natura recenta atat pentru solicitantii care deschid asemenea procese cat si pentru magistrati, fiind un demers in care procedurile si practicile sunt in curs de cristalizare. Acesta este de altfel si unul dintre motivele pentru care practica judiciara nu este intru totul unitara.

Aspecte legislative.

Temeiul in drept al formularii unei asemenea actiuni in justitie il reprezinta prevederile art.22 din Legea nr.544/2001, potrivit carora "in cazul in care o persoana se considera vatamata in drepturile sale, prevazute in prezenta lege, aceasta poate face plangere la sectia de contencios administrativ a tribunalului in a carui raza teritoriala domiciliaza sau in a carui raza teritoriala se afla sediul autoritatii ori al institutiei publice. Plangerea se face in termen de 30 de zile de la data expirarii termenului prevazut la art.7". In privinta solutiilor instantei, aceasta "poate obliga autoritatea sau institutia publica sa furnizeze informatiile de interes public solicitate si sa plateasca daune morale si/sau patrimoniale".

Din punct de vedere procedural, alineatele finale ale aceluiasi articol precizeaza ca hotararea tribunalului este supusa recursului, iar decizia curtii de apel este definitiva si irevocabila.

Atat plangerea cat si recursul se judeca in procedura de urgenta.

Unele concluzii ale intalnirilor-dezbateri.

In privinta reticentei unor instante in a acorda daune morale reclamantului, unele instante au motivat, in baza jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, ca insusi faptul obligarii prin hotarare a institutiei publice la furnizarea informatiilor solicitate constituie o reparatie efectiva si suficienta astfel incat nu se mai considera necesara acordarea unor daune morale.

Alte instante au apreciat ca, de principiu, acordarea de daune morale este admisibila, insa conditiile pe care judecatorii trebuie sa le aiba in vedere sunt cele de drept comun, cuprinse in art.998-999 Cod civil privind raspunderea civila delictuala, astfel incat prejudiciul trebuie dovedit. Desigur ca, asa cum se intampla si in dreptul comun, prejudiciul moral (extrapatrimonial) este dificil de cuantificat si mai ales de probat. Judecatorul are insa, in opinia noastra, la indemana mijloacele necesare pentru ca, pe baza de dovezi si prezumtii, tinand seama de elementele concrete ale cauzei, sa stabileasca existenta si intinderea unui asemenea prejudiciu.

S-a mai conturat si opinia ca prin insasi introducerea unei actiuni impotriva unei institutii publice se prezuma reaua-credinta a acesteia, astfel incat dauna morala suferita de petentul reclamant nici nu mai trebuie dovedita. In ceea ce ne priveste, consideram ca un asemenea punct de vedere este gresit intrucat nici legea si nici practica instantelor nu pot acredita ideea unei prezumtii de rea-credinta.

S-a mai ridicat problema daca unei persoane juridice i se poate produce o paguba morala, prin aceea ca reprezentantii si angajatii acesteia pot suferi ei insasi daune morale in activitatea pe care o desfasoara si in contextul in care o solicitare de informatii publice nu este onorata. Magistratii prezenti la dezbateri au considerat ca prejudiciul moral impune cercetarea unei stari de spirit, a lezarii unor sentimente, a afectivitatii, aspecte care in cazul unei persoane juridice nu se pot invoca. Mai mult, opinia majoritara a fost aceea ca unei persoane juridice i se poate produce cel mult un prejudiciu de imagine in situatia in care, datorita neindeplinirii de catre autoritati a obligatiilor legale, nu poate, la randul sau sa execute in termen si in mod corespunzator proiecte si studii, pierzandu-si din credibilitate.

O serie de participanti au facut distinctia intre daunele morale cu caracter sanctionator, in conditiile in care prejudiciul moral nu poate fi cuantificat si cele cu caracter reparator, pentru un eventual prejudiciu de imagine suferit.

O alta problema dezbatuta a fost aceea a acordarii cheltuielilor de judecata in cazul in care dupa introducerea actiunii, reclamantul renunta la aceasta, intrucat inainte de judecata pe fond a primit raspunsul solicitat initial.

In ceea ce ne priveste, pornindu-se de la dispozitiile Codului civil referitoare la punerea in intarziere, cheltuielile de judecata intr-o astfel de situatie ar trebui acordate, deoarece autoritatea publica raspunde dupa acordarea termenelor prevazute de art.7 din lege. Or, indiferent daca renunta sau nu la actiune, reclamantul a avansat anumite cheltuieli, inerente pentru sustinerea unui proces in instanta (deplasari, onorariul unui aparator, copii ale documentelor utilizate ca mijloace de proba, etc.), iar toate acestea s-au datorat culpei institutiei parate. In cadrul dezbaterilor s-a sustinut si punctul de vedere contrar, conform caruia aceste cheltuieli de judecata nu ar trebui acordate deoarece paratul, dupa introducerea actiunii, si pana cel mai tarziu la prima zi de infatisare, a recunoscut pretentiile reclamantului si a furnizat raspunsul solicitat. Nu impartasim acest punct de vedere deoarece prin depasirea termenului legal institutia parata este de drept in intarziere, astfel incat dispozitiile art.275 teza I Cod procedura civila nu sunt aplicabile.

SECTIUNEA A V-A

Consideratii privind interpretarea si aplicarea sistemului de sanctiuni prevazute de art.21

si 22 din Legea nr.544/2001.

Aspecte legislative.

Majoritatea doctrinei si a jurisprudentei considera ca sistemul sanctionator impus de Legea nr.544/2001 institutiilor si angajatilor acestora, in cazul nerespectarii obligatiilor de furnizare a datelor de interes public, da nastere unui drept de optiune pentru orice solicitant de informatii publice, care se considera lezat in dreptul sau de catre o institutie sau autoritate publica ori de angajati ai acestora. In aceste conditii, solicitantul de informatii poate opta fie intre a se indrepta, pe calea unei reclamatii administrative, impotriva angajatului care avea ca obligatie de serviciu gestionarea solicitarilor intemeiate pe Legea nr.544/2001, obligatie pe care nu si-a indeplinit-o, fie poate introduce actiune in instanta impotriva institutiei careia i s-a adresat initial prin solicitarea de informatii.

Textul art.21 din Legea nr.544/2001 are urmatorul continut:

"Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autoritati ori institutii publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere si atrage raspunderea disciplinara a celui vinovat. Impotriva refuzului prevazut la alin.(1) se poate depune reclamatie la conducatorul autoritatii sau al institutiei publice respective in termen de 30 de zile de la luarea la cunostinta de catre persoana lezata. Daca dupa cercetarea administrativa reclamatia se dovedeste intemeiata, raspunsul se transmite persoanei lezate in termen de 15 zile de la depunerea reclamatiei si va contine atat informatiile de interes public solicitate initial, cat si mentionarea sanctiunilor disciplinare luate impotriva celui vinovat."

Potrivit dispozitiilor art.22 din aceeasi lege, deja citate, este consacrat dreptul persoanei vatamate de a formula plangere la sectia de contencios administrativ a tribunalului.

Dupa cum se observa, legea nu prevede expres caracterul optional, personal al alegerii petentului intre una sau alta dintre variante. Tocmai datorita acestei lipse de prevedere normativa se considera in general ca textele ar trebui interpretate in sensul unei posibilitati a celui vatamat de a alege fie calea reclamatiei administrative, fie cea a justitiei.

S-a conturat si opinia potrivit careia nu exista un drept de optiune pentru cel vatamat, el avand doar posibilitatea de a se adresa instantei de contencios administrativ, reclamatia sa anterioara constituind doar indeplinirea unei proceduri prealabile obligatorii.

Nu impartasim acest punct de vedere pentru ca este fireasca posibilitatea celui vatamat de a opta intre eventuala atragere a raspunderii disciplinare pentru reprezentantul institutiei si actionarea la instanta de contencios administrativ.

Alte chestiuni de ordin practic.

S-a mai pus problema daca o persoana, obtinand datele solicitate in urma introducerii unei reclamatii in baza art.21, se mai poate adresa instantei pentru a obtine si daune morale in temeiul art.22. Opinia majoritara a fost in sens negativ, deoarece solicitarea de daune morale are caracterul unei cereri accesorii, grefate pe o actiune principala, care in speta lipseste. Singura posibilitate ar constitui-o, intr-o asemenea situatie, apelarea la mecanismul raspunderii civile delictuale, cu necesitatea dovedirii prejudiciului suferit, ca o conditie esentiala. Din punct de vedere practic s-a subliniat ca este imposibil, avand in vedere termenele stipulate de lege, ca un justitiabil sa parcurga ambele proceduri.

In privinta aspectelor de ordin procedural este de semnalat ca legea a instituit pentru persoana vatamata in dreptul sau de acces la informatii posibilitatea de a opta intre doua tribunale deopotriva competente din punct de vedere teritorial, cel de la domiciliul (sediul) sau ori cel al sediului institutiei parate, ceea ce este de natura sa faciliteze accesul la justitie.

Aceluiasi scop ii este subsumata si dispozitia legala potrivit careia atat actiunea in justitie cat si exercitarea cailor de atac sunt scutite de plata taxelor de timbru.

SECTIUNEA A VI-A

Liberul acces la informatii in jurisprudenta CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

1. Consideratii generale.

In conceptia redactorilor Conventiei, dreptul la libertatea de exprimare reprezinta o notiune generica deoarece el cuprinde, in sine, doua libertati. Prima dintre ele, exprimata "in terminis", este libertatea de opinie; cea de-a doua cuprinde "libertatea de a primi sau de a comunica informatii sau idei fara ingerinte din partea autoritatilor publice si fara limitari date de frontierele dintre state", toate aceste aspecte alcatuind sintetic libertatea de informare.

In acest sens, textul art.10 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului este extrem de explicit:

Art.10 - Libertatea de exprimare.

Alin.1) Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu impiedica statele sa supuna societatile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.

Alin.2) Exercitarea acestor libertati, ce comporta indatoriri si responsabilitati, poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti.

Libertatea de informare trebuie sa fie exercitata fara nici o ingerinta din partea autoritatilor publice. Sub rezerva limitarilor prevazute de dispozitiile art.10 paragraf 2 al Conventiei, continutul oricarui mesaj adresat publicului trebuie sa fie liber. O societatea democratica nu poate exista decat in masura in care se bazeaza pe pluralism si pe o diversitate de idei.

Mai mult, insesi autoritatile statale trebuie sa vegheze la asigurarea respectarii dreptului la opinie si la informare. S-a aratat ca aceasta presupune nu numai obligatia negativa a statului de a nu stanjeni in nici un fel exercitiul liber al acestor drepturi, dar si obligatia sa pozitiva de a asigura exercitiul lor in asa fel incat sa se realizeze pluralismul de opinii si de idei. "Astfel conceputa, libertatea de exprimare este garantia unei informari obiective plurale () oricare i-ar fi forma, suportul sau finalitatea. Ea se aplica nu numai la mass-media, ci tuturor creatorilor din domeniile stiintific, literar sau artistic".

2. Domeniul de aplicare a art.10 cu privire la libertatea de informare.

In jurisprudenta sa, instanta europeana a facut precizari deosebit de importante sub acest aspect, in diverse sfere ale vietii sociale. Confruntandu-se cu conceptii restrictive ale statelor privitoare la aceasta materie, Curtea, dimpotriva, considera ca art.10 priveste toate categoriile de mesaje, indiferent de continutul acestora. Astfel, in cauza "Groppera Radio A.G. si altii contra Elvetiei", autoritatile elvetiene au sustinut ca art.10 nu poate fi invocat in materie de programe al caror continut - in principal muzica usoara si mesaje publicitare - ar putea inspira indoieli privitoare la caracterul informatiilor au ideilor pe care le cuprind". Curtea a aratat, insa, ca difuzarea de programe pe calea undelor hertiene, ca si retransmiterea acestora prin cablu intra sub incidenta dispozitiilor art.10 din Conventie, "fara a fi necesar a distinge dupa continutul programelor transmise".

In cauza "Markt intern Verlag GmbH et Klaus Beermann impotriva Germaniei", guvernul german a sustinut interpretarea restrictiva a dispozitiilor art.10 din Conventie, in sensul ca acestea nu s-ar aplica, spre exemplu, cu privire la buletinele saptamanale care informeaza cititorii asupra evolutiilor pietei, in special despre practicile comerciale ale marilor intreprinderi comerciale si ale furnizorilor acestora, ceea ce inseamna ca pentru guvernul german asemenea buletine nu au drept scop influentarea sau mobilizarea opiniei publice, ci promovarea intereselor economice ale unor grupuri de intreprinderi determinate.

Asa fiind, a aratat guvernul german, o asemenea activitate ar tine mai degraba de libera intreprindere si de libera concurenta, drepturi negarantate de Conventie si care s-ar situa, oricum, la extrema periferie a domeniului de aplicatie a art.10 din Conventie. Dimpotriva, pentru Curte, desi publicatia respectiva se adresa unui cerc limitat de comercianti si nu interesa publicul, nu mai putin, in ansamblu, ea continea informatii cu caracter comercial care nu au a fi excluse din domeniul de aplicare a art.10 paragraful 1 deoarece - a spus instanta europeana - textul nu se aplica selectiv, numai unor categorii de informatii, idei sau moduri de exprimare, ci tuturor acestora.

De asemenea, Curtea decis ca art.10 priveste nu numai continutul informatiilor dar si mijloacele prin care acestea sunt transmise sau captate, deoarece orice restrictie adusa acestora atinge insusi dreptul de a primi si comunica informatii.

In privinta limitarii dreptului de acces la informatii, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a pronuntat o serie de decizii cu caracter de principiu.

Astfel, in cazul "Leander contra Suediei" reclamantul s-a plans de faptul ca autoritatile suedeze au tinut secrete, informatii referitoare la propria sa persoana, care nu i-au fost comunicate din motive de securitate nationala. In decizia sa din 1987 Curtea a stabilit ca nu au fost incalcate dispozitiile art.10 din Conventie. Aceeasi solutie s-a dat si in cazul "Gaskin impotriva Marii Britanii" (iulie 1989). In speta a fost vorba despre o plangere impotriva refuzului de a comunica reclamantului date dintr-un dosar personal intocmit de catre autoritatea locala careia ii fusese dat in grija in perioada cand era minor.

In februarie 1998 Curtea a hotarat ca art.10 nu este aplicabil in cazul "Guerra si altii contra Spaniei". Reclamantii s-au plans de faptul ca autoritatile nu au informat populatia asupra posibilelor riscuri si a masurilor care trebuie luate in cazul unui accident la o uzina de produse chimice din apropriere.

Curtea a reaminti mai intai jurisprudenta sa referitoare la limitarile dreptului de acces la libera informare, precizand insa ca in speta reclamantii s-au plans impotriva unei disfunctionalitati a sistemului de a aborda riscurile de accidente majore legate de anumite activitati industriale cu factori de risc pentru mediul inconjurator si bunastarea populatiei locale. In astfel de situatii, libertatea de a primi informatii nu impune obligatia pozitiva in sarcina statului de a aduna si de a distribui informatii.

In acelasi sens, Curtea s-a pronuntat ca art.10 al Conventiei nu garanteaza indivizilor dreptul de a fi informati de catre autoritatile publice cu privire la chestiuni de interes public intr-un mod anume (in aceste cazuri, informatii referitoare la aderarea Austriei si a Finlandei la Uniunea Europeana - cazurile "Bader contra Austria" si "Nurminen contra Finlanda").

Printr-o decizie din aprilie 1997 Curtea a declarat nefondata o plangere referitoare la refuzul de a permite unei societati accesul liber la arhivele instantelor in scopul obtinerii de informatii despre persoane care solicita credite, date pe care le-ar vinde ulterior unor institutii financiare. Curtea a motivat in sensul ca "articolul 10 al Conventiei nu da nici unei persoane sau societati dreptul absolut de a avea acces la arhive care contin informatii referitoare la situatia patrimoniala a unui tert, nici nu prevede obligatia autoritatilor de a comunica astfel de informatii oricarei persoane care solicita acest lucru".

Intr-un context mai larg, numeroase plangeri adresate Curti au provenit de la persoane in stare de arest, care au fost supuse unor restrictii sau interdictii, in special cu privire la accesul la publicatii ori la mijloacele de comunicare in masa. In marea majoritatea a cazurilor, Curtea a considerat aceste restrictii ca fiind inerente starii privative de libertate, astfel incat nu contraveneau dispozitiilor Conventiei.

3. Obligatia statelor de proteja receptionarea informatiilor.

In sfarsit, potrivit art.10 paragraf 1 din Conventie, libertatea de informare nu numai ca nu are a fi supusa nici unei ingerinte din partea autoritatilor publice - cu exceptia regimului de autorizare in domeniile si in limitele aratate mai sus - dar trebuie sa se realizeze si "fara luarea in considerare a frontierelor" (statale). Asadar, statele contractante nu au numai obligatia de a permite difuzarea informatiilor si ideilor, ci si pe aceea de a proteja receptionarea acestora. Ea priveste toate suporturile materiale in care se concretizeaza transmiterea de informatii, de la scrisori, publicatii, emisiuni radiofonice si pana la emisiunile de televiziune sau multimedia.

De altfel, sub egida Consiliului Europei, in anul 1989 a fost adoptata Conventia europeana privitoare la televiziunea transfrontaliera, care in art.9 prevede ca fiecare parte contractanta examineaza masurile juridice ce trebuie luate pentru a se evita ca dreptul publicului la informatie sa fie pus in discutie prin exercitarea de catre un radio difuzor a drepturilor exclusive de transmisie sau retransmisie a unui eveniment de mare interes pentru public si care sa aiba drept consecinta privarea unei parti substantiale a acestuia, in unul sau in mai multe state, de posibilitatea de a urmari acelasi eveniment la televiziune.

SECTIUNEA A VII-A

Concluzii si recomandari.

Asa cum am mai aratat pe parcursul acestei lucrari Legea nr.544/2001 se constituie intr-un instrument juridic de importanta deosebita, avand in vedere aparitia sa intr-un moment in care transparenta institutionala si respectarea principiului garantat de Constitutie privind accesul liber la informatii constituiau unele din conditiile sine qua non ale aderarii la Uniunea Europeana. In fapt, stabilitatea institutiilor, o guvernare democratica si respectarea si apararea drepturilor omului reprezentau imperativele "Criteriilor de la Copenhaga", impuse in mod fundamental oricarui stat candidat la aderare.

La aproape sapte ani de la intrarea in vigoare a legii, dincolo de aspectele formale si de dificultatile create de fragmentarea legislativa, transparenta institutionala este ridicata la nivel de principiu de functionare de catre toate autoritatile administratiei publice din Romania. Aplicarea practica a acestui deziderat este, din pacate, circumscrisa si conditionata de un cumul de factori intre care: autonomia (prea mare consideram noi) pe care legea o da unor institutii in a aprecia asupra publicitatii informatiilor, lipsa unui sistem sanctionator mai sever impus de lege, necorelarea acesteia cu o serie de acte normative din acelasi domeniu, reglementarea incompleta sau lipsa totala a normelor pentru anumite situatii practice.

In aceste conditii Legea nr.544/2001 a generat o practica neunitara in aplicarea sa la nivelul autoritatilor publice, cu privire speciala asupra instantelor de judecata. De aceea nu exista inca o jurisprudenta consolidata, iar solutiile instantelor nu sunt suficient cunoscute pe plan national. Acesta este motivul pentru care, in cea de a doua parte a lucrarii am selectat un numar de cauze deduse judecatii si de hotarari judecatoresti ilustrative pentru principalele probleme pe care le ridica aplicarea practica a dispozitiilor legale.

In acest context, consideram ca pentru asigurarea caracterului unitar si predictibil al practicii judecatoresti, cel putin doua masuri sunt urgente si necesare.

Este vorba in primul rand despre corelarea legislativa a principalelor prevederi in materie, care sunt sub anumite aspecte lacunare si contradictorii.

Pe de alta parte, un recurs in interesul legii, care sa puna Inalta Curte de Casatie si Justitie in postura de a dezlega probleme de drept controversate in materia aplicarii Legii nr.544/2001 ar putea contribui la acest deziderat.

SECTIUNEA A VIII-A

Solutii din practica judiciara.

I.

Reclamantul, persoana fizica, a chemat in judecata pe calea contenciosului administrativ paratii Ministerul Justitiei si o judecatorie din judetul Arad, solicitand obligarea acestora la comunicarea informatiilor de interes public mentionate prin petitie, daune materiale reprezentand beneficiul nerealizat, daune morale, precum si plata cheltuielilor de judecata.

In drept au fost invocate prevederile Legii nr.544/2001.

In fapt, reclamantul a aratat ca a incheiat un contract de prestari servicii cu o organizatie nonguvernamentala, avand ca obiect elaborarea unei analize ce presupune prelucrarea de informatii de interes public referitoare la localitatea respectiva. In acest scop reclamantul a solicitat judecatoriei informatii de interes public referitoare la organigrama institutiei, numarul de litigii in domeniul constituirii sau reconstituirii dreptului de proprietate, numarul solutiilor ramase definitive ca urmare a respingerii cailor de atac, xerocopii de pe bugetul de venituri si cheltuieli al institutiei, precum si xerocopii ale raportului anual privind accesul la informatii de interes public pentru anii 2002-2003-2004 si 2005.

Reclamantul a considerat ca raspunsul primit din partea judecatoriei este incomplet, aflandu-se astfel in imposibilitatea efectuarii unei analize in conformitate cu standardele de calitate si in termenele impuse din contractul de prestari servicii cu organizatia nonguvernamentala, ceea ce are consecinte patrimoniale deosebit de grave.

Prin intampinare, Ministerul Justitiei a solicitat respingerea actiunii, invocand lipsa calitati procesuale pasive si aratand ca pentru a fi parte in proces trebuia sa fie in acelasi timp titular al dreptului si respectiv debitor al obligatiei care formeaza continutul raportului juridic material dedus judecatii.

Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta a analizat cu prioritate exceptia invocata de paratul Ministerul Justitie, pe care a admis-o, considerand-o intemeiata. Ministerul Justitiei nu este debitor al obligatiei de furnizare a informatiilor de interes public, atata timp cat nu a fost sesizat cu o asemenea cerere. Avand in vedere prevederile art.41 din Codul de procedura civila, judecatoriile, chiar daca nu au personalitate juridica, pot sta in proces ca parate.

Pe fondul cauzei instanta a apreciat ca raspunsul furnizat reclamantului de catre judecatorie nu este complet, o serie dintre informatiile de interes public fiind omise in mod nejustificat.

Referitor la plata daunelor materiale si morale instanta a considerat neintemeiat acest capat de cerere si a motivat ca urmeaza sa se evite o plata dubla si o imbogatire fara just temei a reclamantului, in sensul obligarii prin sentinta a paratei la despagubiri in timp ce subzista si efectuarea prestatiei de catre organizatia nonguvervamentala, beneficiara in contractul de prestari servicii.

In consecinta, instanta a admis in parte actiunea reclamantului, obligand judecatoria sa-i raspunda in mod complet; s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Justitiei si a fost respinsa cererea reclamantului referitoare la daune materiale si morale.

)

II.

Reclamantul, persoana fizica, a solicitat instantei obligarea paratilor Centrul Militar al judetului Arad si Ministerul Apararii Nationale la comunicarea informatiilor de interes public solicitate, respectiv numarul persoanelor din fiecare localitate a judetului care au satisfacut stagiul militar obligatoriu in ultimii trei ani si clasificarea pe grupe, in functie de studiile absolvite, a acestor persoane.

In motivarea cererii, reclamantul a invocat imposibilitatea onorarii unui contract de servicii, incheiat cu o organizatie nonguvernamentala si avand ca obiect elaborarea unui studiu privind informatiile de interes public solicitate.

Instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Apararii Nationale iar in ceea ce-l priveste pe celalalt parat a respins actiunea reclamantului ca neintemeiata. S-a apreciat ca desi informatiile solicitate de reclamant nu au caracterul unor date personale, ele reprezentand doar aspecte de ordin statistic cu privire la o anumita categorie de persoane, sunt exceptate de la liberul acces deoarece potrivit art.12 lit.a din Legea nr.544/2001 si a dispozitiilor Ordinului Ministerului Apararii Nationale nr.M.S.37/2003, sunt clasificate si constituie secret de serviciu.

)

III.

Instanta de fond a respins actiunea formulata de un grup de asociatii profesionale impotriva unei Agentii judetene de Protectia Mediului, prin care se solicita obligarea paratei la furnizarea unei informatii de interes public, precum si plata unor daune cominatorii, pana la executarea obligatiei si a unor daune morale, pentru fiecare reclamanta. Solicitarea de informatii avea ca obiect documentatia depusa de o societate comerciala la Agentia judeteana de Protectie a Mediului in vederea obtinerii acordului unic de mediu, respectiv fisa tehnica, plan de incadrare in zona, plan de situatie cu amplasamente, memoriu tehnic, certificat de urbanism, licente de transport. Instanta a apreciat ca pretentiile reclamantelor au fost satisfacute prin adresa trimisa de Agentia de Protectie a Mediului, prin care s-a adus la cunostinta reclamantelor o parte din informatiile solicitate; cu privire la aspectele la care nu s-a raspuns prin adresa, parata apus in vedere reclamantelor sa se adreseze institutiilor emitente.

Impotriva acestei sentinte, apreciata ca nelegala, reclamantele au declarat recurs, sustinand in esenta ca a fost vorba de un refuz sistematic de acces la informatii si ca punerea la dispozitie a acestora la sediul paratei sau al altor organe emitente nu echivaleaza cu o furnizare de informatii ori cu un acces neingradit la acestea.

Prin intampinare, parata a solicitat pe cale de exceptie respingerea recursului, sustinand ca plangerea reclamantelor este prematura, deoarece nu s-a indeplinit procedura prealabila prevazuta de art.21 alin.2 din Legea nr.544/2001 si art.32 din Normele de aplicare a Legii 544/2001. In plus, cu privire la fondul cauzei s-a sustinut ca parata s-a conformat obligatiilor referitoare la furnizarea informatiilor solicitate si ca nu exista dispozitii legale in materie care sa oblige la mai mult decat aceasta modalitate de informare.

Instanta de recurs a apreciat ca exceptia prematuritatii formularii actiunii in contencios administrativ nu subzista, deoarece art.21 alin.2 din Legea 544/2001 instituie o facultate pentru titularul dreptului de petitie, acesta putand opta pentru formularea unei reclamatii administrative sau plangerea la instanta de contencios. Or, in aceste conditii, se impune respingerea exceptiei prematuritatii, asa cum a fost invocata de parata, urmand ca instanta sa treaca la cercetarea fondului cauzei.

Instanta de recurs a considerat ca sensul notiunii de "acces liber si neingradit la informatiile de interes public" a fost gresit inteles si apreciat de catre instanta de fond. Astfel, art.4 alin.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.544/2001 instituie obligatia informarii directe, ca o componenta a activitatii de informare si relatii publice. Dar simpla comunicare a faptului ca informatiile solicitate sunt disponibile la sediul organelor emitente este apreciata ca refuz al comunicarii informatiilor si ca incalcare a obligatiei de lege in sarcina paratei, ceea ce face ca recursul sa fie admisibil.

Nu este mai putin adevarat ca potrivit art.11 alin.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.544/2001 exista posibilitatea aflarii, si implicit a consultarii informatiilor la sediul autoritatii sau institutiei publice, insa informatiile solicitate de reclamante nu sunt de natura celor indicate expres de art.5 alin.1 din Legea nr.544/2001.

Referitor la obligarea paratei la plata despagubirilor, instanta de recurs a apreciat ca solicitarea este neintemeiata deoarece reclamantele nu au dovedit prejudiciul presupus a fii fost cauzat acestora, pentru ca simplul refuz al comunicarii informatiilor solicitate sau indeplinirea defectuoasa a obligatiei instituite in sarcina sa de catre parata nu este de natura a conduce la prezumtia vatamarii petitionarelor.

Curtea de apel a admis recursul si a modificat partial hotararea atacata, in sensul admiterii in parte a actiunii reclamantelor si obligarii paratei la furnizarea informatiilor solicitate in termen de 30 de zile de la pronuntarea deciziei. In ceea ce priveste eventuala neindeplinire a obligatiilor de catre parata s-a dispus ca aceasta urmeaza sa fie evaluata dupa aceasta data, inclusiv prin posibila stabilire a unor daune cominatorii. Capatul de cerere cu privire la plata despagubirilor pentru daune morale a fost respins ca nefondat.

)

IV.

O organizatie nonguvernamentala s-a adresat Ministerului Justitiei solicitand comunicarea unor informatii de interes public, respectiv toate datele inregistrate in Registrul Comertului pentru fiecare comerciant. Ministerul a transmis cererea Oficiul National al Registrului Comertului, care i-a comunicat reclamantei printr-o adresa ca nu poate furniza relatiile solicitate intrucat nu este supus prevederilor Legii nr.54/2001 si a invocat si dispozitiile art.4 din Legea nr.26/1990 privind Registrul Comertului.

Reclamanta a aratat prin actiune ca Oficiul National al Registrului Comertului este supus prevederilor Legii nr.54/2001 deoarece bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii constituie tot fonduri publice, iar invocarea art.4 din Legea nr.26/1990 este gresita, Registrul Comertului fiind public.

Paratii au formulat intampinare, Ministerul Justitiei invocand exceptia lipsei calitatii procesuale pasive.

Asupra acestei exceptii, tribunalul a retinut ca raportul juridic s-a nascut intre reclamanta - solicitant al unor informatii apreciate ca fiind de interes public - si autoritatea destinatara a solicitarii, care in speta este Ministerul Justitiei. Prin urmare, paratul are calitate procesuala pasiva, fiind insa relevanta imprejurarea daca acest parat avea competenta de a comunica respectivele informatii.

Pe fond, tribunalul a retinut ca fiind esentiale pentru rezolvarea cauzei dispozitiile art.2 din Legea nr.54/2001 conform carora "prin informatie de interes public se intelege orice informatie care priveste activitatile sau rezulta din activitatile unei autoritati publice sau institutii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare al informatiei".

Informatiile solicitate de reclamanta nu privesc insa activitatea Oficiului ci datele gestionate de aceasta institutie, care privesc persoane juridice de drept privat si cuprind date personale (privind organele acestora, reprezentanti, etc.) in sensul art.2 lit.c din Legea nr.544/2001.

In raport de aceste considerente si tinand seama de dispozitiile art.12 lit.d din Legea nr.54/2001 instanta a apreciat ca actiunea nu este intemeiata si a respins-o ca atare.

)

V.

O societate comerciala a solicitat Ministerului Educatiei si Cercetarii sa-i comunice copii ale mai multor documente cu privire la proiectul de informatizare a sistemului de invatamant, motivand ca aceste informatii, respectiv inscrisurile indicate, sunt de interes public. Ministerul Educatiei si Cercetarii a refuzat sa raspunda cererii reclamantei.

Au fost invocate in drept dispozitiile Legii nr.544/2001.

Reclamanta a solicitat admiterea cererii si obligarea paratului sa furnizeze informatiile solicitate privind modul in care s-a derulat proiectul de informatizare, mentionand ca acestea nu sunt exceptate de la comunicare si nu contravin principiului liberei concurentei.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut sub un prim aspect ca potrivit art.2 lit.b din Legea nr.544/2001, prin informatie de "interes public" se intelege orice informatie care priveste activitatile unei autoritati sau institutii publice (astfel cum sunt definite la lit.a), precum si orice regie autonoma care utilizeaza resurse financiare publice.

Reclamanta a cerut paratei sa ii comunice copii ale unor documente cu privire la informatizarea sistemului de invatamant. Practic, reclamanta nu a solicitat comunicarea unor informatii de interes public in sensul art.2 lit.b din Legea nr.544/2001, ci trimiterea de copii ale unor inscrisuri din evidenta paratului.

Solicitarea reclamantei nu se poate incadra nici in prevederile art.9 din Legea nr.544/2001, avand in vedere ca dispozitiile acestui articol se refera la o cerere de informatii care implica si realizarea de copii de pe documentele detinute de autoritate. In cazul de fata insa, reclamanta nu doreste ca paratul sa ii transmita vreo informatie cu anexarea unor documente ce se refera la aceasta, ci numai anumite documente, in copie.

Pe de alta parte, caietele de sarcini pe baza carora a fost elaborata cererea de oferta pentru diferitele etape proiectului nu pot fi comunicate in conditiile in care aceste documente se achizitioneaza numai de catre participantii la procedura achizitiei publice.

In consecinta, actiunea a fost respinsa ca nefondata.

)

VI.

O organizatie nonguvernamentala a solicitat Ministerului Internelor si Reformei Administrative sa-i comunice informatii de interes public in sensul Legii nr.544/2001, in contextul unui studiu realizat de aceasta. Astfel, se solicita furnizarea unor date privind situatia locuintelor de serviciu instrainate in ultimii 10 ani, numele persoanelor cumparatoare, motivul invocat si aprobat pentru instrainarea locuintei de serviciu, data instrainarii, suma platita, adresa si anul constructiei, cadrul legal in baza caruia s-a efectuat instrainarea.

Paratul a sustinut prin intampinare ca informatiile solicitate nu fac parte din categoria celor de interes public si a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.

Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut sub un prim aspect incidenta in cauza a prevederilor art.2 lit.b din Legea nr.544/2001, potrivit carora "prin informatie de interes public se intelege orice informatie care priveste activitatile sau rezulta din activitatile unei autoritati publice sau institutii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informatiei".

In speta, reclamanta a solicitat informatii care se refera la locuintele de serviciu aflate in proprietatea statului si in administrarea autoritatilor publice, astfel incat datele solicitate in legatura cu aceste locuinte sunt in mod cert de interes public.

Aceste locuinte de serviciu pot fi cumparate in temeiul Legii nr.562/2004 si al H.G.nr.2333/2004 de catre titularii contractelor de inchiriere, care sunt functionari publici, astfel incat nu se poate sustine ca informatiile cu privire la persoana care a cumparat locuinta de serviciu sunt confidentiale, atat timp cat acesta a dobandit locuinta in temeiul functiei publice pe care o detinea. In plus, publicul are un interes legitim si dreptul de a sti daca a fost respectat cadrul legal privind instrainarea unor asemenea imobile.

In consecinta, instanta a admis actiunea si a obligat paratul sa furnizeze informatiile solicitate.

)

VII.

Instanta de fond a admis actiunea formulata de o asociatie profesionala in contradictoriu cu parata Agentia Nationala a Resurselor Minerale, prin care a solicitat obligarea acesteia la furnizarea informatiilor solicitate despre anumite licente de executie, cu motivarea ca acestea sunt informatii de interes public iar parata nu a facut dovada clasificarii acestora.

Impotriva acestei sentinte a formulat recurs parata, sustinand sub un prim aspect ca din analiza inscrisurilor depuse la instanta de fond se putea constata ca licentele de executie sunt informatii clasificate cel putin la nivelul clasei de "secret de serviciu". Prin obligarea paratei sa comunice licentele de executie, instanta de fond a pronuntat o solutie ce incalca prevederile art.5 din Legea Minelor nr.85/2003, care instituie caracterul confidential al datelor si informatiilor privitoare la resursele minerale de pe teritoriul Romaniei.

Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta de recurs a retinut in primul rand ca instanta de fond a considerat in mod gresit ca licentele de concesiune nu au natura juridica a unui contract, dispunand comunicarea acestora catre un tert fara consimtamantul partilor contractante. Natura juridica a licentelor de executie este de fapt aceea a unor contracte administrative, in care una dintre parti este un serviciu public central sau local.

In ceea ce priveste motivele de recurs invocate s-a mai constatat ca acestea sunt intemeiate si pentru ca din Ordinul nr.202/14 noiembrie 2003 privind aprobarea listei cu informatiile ce constituie secrete de serviciu in cadrul Agentiei Nationale ale Resurselor Minerale rezulta ca reprezinta secret de serviciu datele, informatiile, documentele referitoare la zacamintele si acumularile de substante minerale lichide, solide sau fluide, din care se pot deduce elemente privind valorificarea rezervelor actuale. In plus, licenta de dare in administrate sau concesiune pentru explorare si documentele aferente acesteia, precum si licenta de dare in administrare sau concesiune pentru exploatare si datele aferente constituie secret de serviciu si prin urmare nu au caracter public.

In consecinta, instanta a admis recursul si a modificat sentinta in sensul respingerii ca neintemeiate a actiunii formulate de reclamanta.

)

VIII.

O organizatie nonguvernamentala s-a adresat Senatului Romaniei solicitand sa i se comunice informatii de interes public, privind senatorii care au absentat de la lucrari in perioada 1 ianuarie 2005 - 30 iunie 2006, numele persoanelor care au motivat absentele respective si copii de pe cererea fiecarui senator in baza careia au fost motivate absentele la lucrarile sedintelor in plen si la comisiile permanente in acel interval de timp.

Actionat in instanta, paratul a comunicat faptul ca nu detine lista senatorilor care au absentat de la lucrarile Senatului si nu poate pune la dispozitia reclamantei cererile formulate de senatori deoarece acestea contin date personale protejate de art.12 lit.d din Legea nr.544/2001 si de Legea nr.677/2001.

Reclamanta a revenit cu o precizare a actiunii initiale, aratand ca doreste comunicarea de informatii din care sa rezulte cine sunt senatorii are au absentat de la lucrari si ca raspunsul paratului constituie refuz explicit de aplicare a prevederilor Legii nr.544/2001.

Instanta a retinut in primul rand ca informatiile solicitate de reclamanta se inscriu in categoria celor de interes public deoarece se refera la persoane publice si la statutul lor, inclusiv beneficiile pe care acestea le obtin pe durata ocuparii functiei publice. Astfel, prin definitie functia publica presupune ca persoana care o ocupa este cunoscuta opiniei publice si nu se poate apara invocand confidentialitatea numelui sau a functiei si, implicit, exceptarea acestor informatii de la accesul cetatenilor.

Pe de alta parte, nu se poate sustine ca sunt incalcate dispozitiile art.12 lit.d din Legea nr.544/2001 prin comunicarea numelui senatorului intrucat in campania electorala acesta devine cunoscut opiniei publice prin solicitarea de a fi votat. Dimpotriva, persoana care ocupa o functie publica are datoria sa o exercite in conditii de transparenta fata de comunitate, intrucat serveste interesele acesteia si nu pe cele personale. Persoana care ocupa functia de senator, fiind aleasa de membrii unei comunitati si remunerata din banii publici, este obligata sa raspunda in fata acesteia pentru modul in care-si exercita mandatul si sa dea explicatii despre anumite deficiente intervenite in desfasurarea activitatii, cum ar fii existenta unor absente, motivate sau nu.

Pentru aceste considerente, instanta obliga paratul sa comunice reclamantului informatiile de interes public solicitate.

Referitor la cererea de daune morale formulate de reclamanta instanta a retinut ca acestea pot fi acordate numai unei persoane fizice, deoarece considerentele care sunt avute in vedere la acordarea unor asemenea despagubiri sunt demnitatea si onoarea acesteia. Aceste sentimente nu se regasesc in cazul unei persoane juridice ci eventual pot fi apreciate in raport cu angajatii sau conducatorii acesteia.

)

Nota.

Intr-o cauza asemanatoare, ce a facut obiectul dosarului nr.20902/3/ 2006 Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a, pronuntand sentinta civila nr.6454/21 noiembrie 2006, a motivat pe larg cu privire la admisibilitatea unei asemenea cereri.

Astfel s-a aratat ca in speta obiectul solicitarii de informatii il constituie copiile listelor deputatilor care au absentat de la lucrarile Camerei Deputatilor in perioadele 1 septembrie 2004 - 31 octombrie 2005 si 1 februarie 2006 - 31 martie 2006, precum si dupa cererile deputatilor carora le-au fost motivate absentele la lucrarile plenului si ale comisiilor permanente in acelasi interval de timp.

Potrivit art.2 lit.b din Legea nr.544/2001, prin informatie de interes public se intelege orice informatie care priveste activitatile sau rezulta din activitatile unei autoritati publice sau institutii publice, indiferent de suportul sau de forma ori modul de exprimare ale informatiei.

Or, motivul pentru care lipsesc deputatii este de un evident interes public, de cel mai inalt interes public, pentru ca astfel cetatenii pot sa exercite un real control asupra modului in care alesii isi indeplinesc promisiunile facute in campania electorala, isi respecta angajamentele fata de popor.

Felul in care deputatii isi desfasoara activitatea in virtutea mandatului care le-a fost conferit de electorat, respectiv daca participa sau absenteaza justificat sau nejustificat de la activitatea de legiferare in cadrul Camerei Deputatilor, constituie informatii de evident interes public. Motivul intemeiat sau nu pentru care ei lipsesc reliefeaza modul in care alesii inteleg sa isi exercite atributiile conferite de mandatul acordat si este de un real si incontestabil interes pentru opinia publica, inclusiv in sensul delimitarii optiunilor de alegere a parlamentarilor pentru mandatele viitoare. Legea nr.544/2001 protejeaza informatiile cu privire la datele personale. Dar, asa cum s-a statuat si in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (cauza Rotaru impotriva Romaniei), viata privata a individului priveste datele care se refera la domeniile cele mai secrete ale activitatii, ale orientarii sau convingerii unui individ, adapostite in spatele zidurilor confidentialitatii. In speta, informatiile solicitate, desi ar putea fi apreciate dintr-un anumit punct de vedere ca ar putea contine aspecte personale, nu fac in nici un caz parte din acel nucleu dur, intangibil, aflat "in spatele zidurilor confidentialitatii". Este evident ca aceste informatii sunt de interes public, eventualele date cu caracter personal din cadrul cererilor de motivare (de exemplu afectiuni medicale, etc.) urmand a fi protejate.

Dimpotriva, intr-o alta cauza asemanatoare (sentinta civila nr.1428 din 20 martie 2006 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a ramasa definitiva prin decizia civila nr.1563/11 decembrie 2006 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a, dosar nr.2621/3/2006) s-a motivat in sensul ca potrivit art.12 lit.d din Legea nr.544/2001 se excepteaza de la accesul liber al cetatenilor informatiile cu privire la datele personale, potrivit legii. Or, in conformitate cu art.2 lit.c din aceeasi lege prin informatie cu privire la datele personale se intelege "orice informatie privind o persoana fizica identificata sau indentificabila". Legea nu face nicio distinctie intre persoanele fizice particulare si cele care indeplinesc o functie publica.

Instantele au constatat ca documentele solicitate - listele nominale cu prezenta senatorilor la lucrari precum si informatii referitoare la absentele motivate si nemotivate ale acestora - contin date personale, referitoare la persoane fizice identificate.

Conform art.14 din Legea nr.544/2001, "informatiile cu privire la datele personale ale cetateanului pot deveni informatii de interes public numai in masura in care afecteaza capacitatea de exercitare a unei functii publice".

Instantele au retinut sub acest aspect ca prezenta/absenta senatorilor de la lucrarile Senatului nu constituie o imprejurare de natura sa afecteze capacitatea de exercitare a functiei publice; aceasta capacitate are o semnificatie mult mai larga, referindu-se la conditii de eligibilitate, incompatibilitati, imunitate s.a.

IX.

O organizatie nonguvernamentala a chemat in judecata paratul Senatul Romaniei, solicitand obligarea acestei sa furnizeze copii ale stenogramelor de sedinta ale Biroului Permanent pentru sesiunea septembrie-decembrie 2005, precum si voturile nominale ale membrilor acestuia pentru hotararile adoptate in perioada mentionata.

Reclamanta a sustinut ca raspunsul paratului constituie un refuz explicit de aplicare a prevederilor Legii nr.544/2001, neputand fi primita motivarea ca documentele si informatiile solicitate nu se regasesc pe "Lista cuprinzand documentele de interes public elaborate de Senat" - Anexa 2 la Hotararea Biroului Permanent al Senatului nr.3/2004.

Tribunalul a retinut ca refuzul paratului de a comunica reclamantei informatiile solicitate contravine art.1, art.2 lit.b si art.6 alin.1 din Legea nr.544/2001. Simpla imprejurare ca documentele solicitate de reclamanta nu au fost incluse pe o lista reprezentand anexa la Hotararea Biroului Permanent al Senatului nr.3/2004 nu poate conduce la negarea dreptului de acces la informatii publice, intrucat omisiunile unui act intern nu pot prevala asupra prevederilor cu forta juridica superioara ale Legii nr.544/2001, in aplicarea carora a fost adoptata.

In consecinta, actiunea formulata de reclamanta a fost admisa, dispunandu-se obligarea paratului sa comunice informatiile solicitate.

X.

O asociatie nonguvernamentala s-a adresat Secretariatului General al Guvernului in temeiul Legii nr.544/2001, solicitand furnizarea copiilor stenogramelor cerintelor de Guvern de la datele indicate in cerere.

Paratul i-a comunicat printr-o adresa ca informatiile solicitate sunt exceptate de la liberul acces al cetatenilor conform art.12 lit.b din Legea nr.544/2001, intrucat potrivit Legii nr.182/2002 privind protectia informatiilor clasificate stenogramele cuprinzand dezbaterile din sedintele de Guvern au caracter secret in integralitatea lor.

Examinand actele si lucrarile dosarului instanta a retinut ca deliberarile din sedintele de Guvern sunt documente clasificate secrete de stat conform art.22 din Legea nr.182/2002.

Instanta a apreciat ca solicitarea de comunicare a stenogramelor este neintemeiata intrucat acestea fac parte din categoria informatiilor exceptate liberului acces, conform art.12 alin.1 lit.b din Legea nr.544/2001.

In consecinta actiunea fost respinsa ca nefondata.

)

XI.

In fapt, s-a retinut ca o organizatie nonguvernamentala a formulat o cerere in contradictoriu cu Comisia de Supraveghere a Asigurarilor. Obiectul solicitarii l-a constituit furnizarea unor informatii referitoare la reclamatiile, plangerile si sesizarile inregistrate si solutionate in perioada 1 ianuarie 2002 - 1 iunie 2005, cerere la care parata a comunicat ca informatiile se regasesc pe site-ul sau. Din consultarea paginii a rezultat ca lipsesc anumite categorii de informatii din cele solicitate si anume: numarul reclamatiilor, plangerilor si sesizarilor formulate si admise, pe categorii de probleme, si masurile dispuse pentru anii 2003 si 2004, iar pentru anul 2005 nu a fost gasita nicio informatie.

In drept, reclamanta a invocat dispozitiile Legii nr.544/2001, iar pentru motivarea celuilalt capat de cerere, privind acordarea daunelor morale, a facut referire la practica CEDO, stabilindu-se ca daunele morale pot fi acordate fara a fi necesara dovedirea vreunui prejudiciu, simpla incalcare a legii fiind suficienta.

Instanta a apreciat ca informatiile solicitate de catre reclamant sunt de interes public, aspect recunoscut de altfel si de catre parata, care i-a transmis solicitantei o adresa mentionand ca respectivele informatii se regasesc pe  site-ul sau.

Studiind rapoartele depuse la dosar, tribunalul a constatat ca acestea nu contin raspunsul la toate punctele solicitate de catre reclamanta. Astfel, pentru anul 2005 nu era publicata nici un fel de informatie, iar solicitanta nu e obligata sa astepte incheierea anului si intocmirea raportului anual pentru a cunoaste activitatea paratei. Modalitatea in care aceasta isi centralizeaza datele e irelevanta, tinand cont ca legiuitorul nu a conditionat accesul la informatiile de interes public de existenta prealabila a unor rapoarte de activitate.

Faptul ca informatiile sunt incluse in categoria celor care se comunica din oficiu nu exclude comunicarea acestora si la cererea persoanei interesate, importanta acestora pentru public fiind subliniata de lege si prin instituirea obligatiei de a fi comunicate din oficiu.

Instanta a admis in parte cererea formulata de reclamanta, obligand parata sa comunice reclamantei si celelalte informatii solicitate, fara a fi necesara stabilirea unui termen in care sa fie comunicate acestea, hotararea instantei de contencios administrativ urmand a fi executata conform art.24 din Legea nr.554/2004, dar a respins ca neintemeiat capatul de cerere privind obligarea paratei la plata daunelor morale. In acest sens, tribunalul a considerat ca nu au fost intrunite conditiile raspunderii civile delictuale in conditiile in care reclamanta nu a dovedit suportarea vreunui prejudiciu, iar prezumtia de vatamare rezultata din practica CEDO nu este suficienta pentru obligarea autoritatii la repararea prejudiciului pretins in situatia in care nu se coroboreaza cu alte mijloace de proba.

Hotararea a ramas irevocabila.

)

XII.

O organizatie nonguvernamentala a solicitat Ministerului Agriculturii Padurilor si Dezvoltarii Rurale comunicarea in copii a actelor de eliberare si de numire in functie a conducatorilor institutiilor aflate in subordinea sa, incepand cu data de 20 decembrie 2000 si pana la momentul cererii (19 octombrie 2005). In raspunsul autoritatii, petitionarei i se comunica faptul ca aceste acte cuprind date cu caracter profesional si nu pot fi comunicate decat cu acordul persoanelor respective.

In drept reclamanta si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art.22 din Legea nr.544/2001, aratand ca i se incalca accesul la informatiile de interes public, intrucat datele cu caracter profesional nu sunt exceptate de la libera informare a cetatenilor.

Paratul a invocat prin intampinare exceptia necompetentei materiale a tribunalului ca instanta de fond, exceptia inadmisibilitatii actiunii pentru neindeplinirea procedurii prealabile iar pe fond a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.

Examinand cu precadere exceptiile formulate instanta a respins-o ca nefondata pe cea privind necompetenta materiala, cu motivarea ca Legea nr.544/2001 prevede expres competenta sectiei de contencios administrativ a Tribunalului de a judeca in fond actiunile formulate in temeiului acestui act normativ.

In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii, art.22 din Legea nr.544/2001 mentioneaza ca in cazul in care o persoana se considera vatamata in drepturile sale, prevazute de aceasta reglementare, ea poate face plangere la sectia de contencios administrativ a tribunalului in a carui raza teritoriala domiciliaza sau in a carui raza se afla sediul autoritatii ori a institutiei publice. Plangerea se poate formula intr-un interval de 30 de zile de la data expirarii termenului prevazut la art.7. In aceste conditii tribunalul a apreciat ca parcurgerea procedurii prealabile nu este necesara, textele indicate nefacand referire la o asemenea faza prealabila a procesului. Legea nr.544/2001, in baza careia reclamanta a formulat solicitarea, este o reglementare speciala in raport cu dispozitiile Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ, astfel ca dispozitiile speciale prevaleaza. Textul art.21 alin.2 din Legea nr.544/2001 evidentiaza in mod clar intentia legiuitorului de a nu impune obligativitatea procedurii prealabile in cazul cererilor formulate in temeiul acestei legi.

Respingand aceste exceptii instanta s-a pronuntat pe fondul cauzei si a admis actiunea formulata de reclamanta, dispunand obligarea paratului de a raspunde solicitarii. S-a motivat ca paratul a considerat in mod gresit ca informatiile solicitate sunt exceptate de la accesul liber al cetatenilor. Art.12 din Legea nr.544/2001 nu excepteaza datele cu caracter profesional, mai ales cand ele se refera la o functie publica, asa cum este cazul de fata. De asemenea, art.5 lit.c din Legea nr.544/2001 prevede ca numele si prenumele unei persoane din conducerea unei autoritati publice constituie informatie publica.

)

XIII.

Un trust media a solicitat Ministerului Internelor si Reformei Administrative furnizarea unui set de informatii despre ministrul respectiv, care sa cuprinda, intre altele: 1. lista tuturor locurilor de munca in care a activat ministrul de la prima angajare; 2. lista tuturor institutiilor de scolarizare absolvite; 3. suma neta incasata de ministru cu titlu de salariu de la numirea in functie si pana la data solicitarii; 4. numarul total de documente semnate de ministru de la data numirii sale in functie, care dintre ele sunt secretizate la nivelul "secret de serviciu" si tipul acestor documente; 5. numele complet si titulaturile exacte ale functiilor ocupate de secretarii de stat in cadrul MIRA, precum si 6. lista institutiilor de invatamant absolvite de catre acestea.

Ministerul Internelor si al Reformei Administrative a trimis un raspuns partial reclamatei, refuzand sa comunice datele solicitate la punctele 3 si 4, cu motivarea ca acestea sunt informatii exceptate de la liberul acces al cetatenilor, in temeiul art.12 alin.1 lit.a din Legea nr.544/2001.

Reclamanta s-a declarat nemultumita de o astfel de rezolvare a cererii, solicitand sa se constate incalcarea Legii nr.544/2001, precum si obligarea ministrului sa identifice persoana care se face responsabila de o astfel de situatie, in vederea sanctionarii ei disciplinare.

Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut sub un prim aspect ca paratul nu avea obligatia comunicarii veniturilor salariale ale ministrului, deoarece art.5 din Legea nr.544/2001 prevede ca informatii de interes public sunt numai "e) sursele financiare, bugetul si bilantul contabil".

Salariile si sporurile oricaror persoane angajate, cu contract de munca sau cu contract de serviciu, ori intr-o functie de demnitate publica, sunt informatii exceptate de la liberul acces. Pe de alta parte, art.12 din Legea nr.544/2001 se coroboreaza cu art.2 lit.c din acelasi act normativ, potrivit caruia, "prin informatie cu privire la datele personale se intelege orice informatie privind o persoana fizica identificata sau identificabila.

Instanta a mai aratat ca in acelasi sens s-a pronuntat si Curtea Constitutionala prin decizia nr.615/2006, constatandu-se ca aceasta exceptare nu incalca prevederile constitutionale privind liberul acces la informatie. Pe de alta parte, salariul ministrului constituie o informatie cu caracter personal, asa cum rezulta si din art.3 lit.a din Legea nr.667/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si circulatia acestora.

Referitor la cererea prin care s-a solicitat comunicarea numarului total de documente secretizate si tipul acestora, instanta a constatat ca paratul nu avea obligatia sa raspunda, deoarece conform art.12 lit.a din Legea nr.544/2001, informatiile din domeniul apararii nationale, sigurantei si ordinii publice, daca fac parte din categoria informatiilor clasificate conform legii, sunt exceptate de la liberul acces.

Constatarea faptului ca prin refuzul comunicarii tuturor informatiilor solicitate s-a incalcat Legea nr.544/2001, precum si obligarea ministrului la identificarea persoanei responsabile in vederea sanctionarii disciplinare sunt capete de cerere inadmisibile in contextul dispozitiilor art.22 alin.2 din Legea nr.544/2001. Singura modalitate legala prin care instanta poate interveni in aplicarea legii o constituie obligarea la comunicarea informatiilor solicitate, in cazul unui refuz nejustificat din partea paratului. Instanta a mai retinut si ca astfel de capete de cerere sunt lipsite de interes intrucat nu exista vreun folos ori avantaj pentru reclamant intr-o asemenea solicitare.

Pe fondul cauzei, si pentru motivele aratate instanta a respins cererea reclamantei ca neintemeiata, constatand ca nu exista refuz nejustificat al autoritatii in comunicarea informatiilor solicitate.

)

XIV.

Prin sentinta civila nr.2282/13 august 2007 pronuntata in dosarul nr.2671/100/2007 al Tribunalului Maramures a fost respinsa actiunea formulata de reclamantul T.V.G. in contradictoriu cu paratii Procurorul General al Romaniei si Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta a retinut ca reclamantul s-a plans pentru ca nu i s-au comunicat informatiile solicitate cu privire la institutiile care au solicitat Parchetului aprobarea pentru interceptarea telefoanelor sale, perioada de timp si motivele pentru care s-a solicitat aceasta.

Tribunalul a considerat ca aceste informatii au caracter particular (personal) si nu public, fiind exceptate de la liberul acces al cetatenilor potrivit prevederilor art.12 lit.d din Legea nr.544/2001.

S-a apreciat ca recursul paratilor este intemeiat, fiind vorba despre o restrangere a dreptului la informatii, proportionala cu obligatiile ce revin institutiilor statului cu privire la protectia personalului lor si in deplina concordanta atat cu prevederile constitutionale cat si cu obligatiile asumate de Romania prin acte internationale.

Impotriva acestei sentinte reclamantul a declarat recurs, aratand ca informatiile solicitate se refera la activitati si actiuni care l-au lezat in mod direct, impreuna cu familia, intrucat si-a manifestat deschis optiunile politice.

Prin decizia civila nr.1992/29 octombrie 2007 Curtea de Apel Cluj - Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal a respins recursul ca nefondat, motivand ca solicitarea reclamantului nu priveste informatii de interes public astfel cum aceasta notiune este definita de prevederile art.2 lit.b din Legea nr.544/2001. Dimpotriva, reclamantul-recurent, atat prin cererea introductiva de instanta cat si prin recurs, a mentionat ca solicita informatii care se refera la activitatea sa si a familiei sale. Asa fiind, sunt incidente dispozitiile art.12 rap.la art.2 lit.c din Legea nr.544/2001, fiind vorba despre informatii cu privire la date personale ale unor persoane fizice identificate sau indentificabile.

In consecinta, recursul a fost respins ca nefondat.

(in acelasi sens decizia civila nr.1944/31 octombrie 2007 a Curtii de Apel Cluj - Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal, dosar nr.2065/ 100/2007)

XV.

Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Maramures, reclamantul I.R.O. a solicitat sa fie obligata parata Directia Generala a Finantelor Publice Maramures sa-i furnizeze informatiile de interes public solicitate la data de 6 martie 2007, precum si obligarea acesteia la plata unor daune morale in cuantum de 1000 lei.

Patrata a formulat raspunsul cu nr.8617/3 aprilie 2007, care a fost expediat a doua zi pe adresa reclamantului, conform borderoului de recomandate. Reclamantului nu s-a prezentat pentru ridicarea corespondentei iar parata a recomunicat raspunsul la data de 2 mai 2007.

Instanta a retinut ca in conformitate cu prevederile art.7 din Legea nr.544/2001, raspunsul in scris la solicitarea informatiilor de interes public trebuie trimis in termen de 10 zile, sau, dupa caz, in cel mult 30 de zile de la inregistrarea solicitarii, in functie de complexitatea, volumul lucrarilor, documentarea necesara si de urgenta a solicitarii. Daca se depaseste termenul de 10 zile solicitantul trebuie instiintat ca raspunsul va fi primit mai tarziu, in maxim de 30 de zile.

In speta, raspunsul a fost trimis in termenul de 30 de zile, dar reclamantul nu a fost instiintat ca el va intarzia din cauza lucrarilor de documentare necesare.

Instanta a mai retinut ca potrivit prevederilor art.1 din Legea nr.554/2004, care constituie reglementarea-cadru in materie, orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ pentru recunoasterea dreptului pretins sau al interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata.

Raspunderea delictuala presupune intrunirea cumulativa a elementelor constitutive referitoare la prejudiciu, fapta ilicita, raportul de cauzalitate dintre acestea si vinovatia autorului faptei.

Prin demersul sau judiciar reclamantul a solicitat repararea prejudiciului nepatrimonial ce i-a fost cauzat ca urmare a incalcarii de catre parata a prevederilor Legii nr.554/2001, posibilitatea repararii prejudiciilor extrapatrimoniale inclusiv prin acordarea de despagubiri fiind de principiu admisa de doctrina si practica judiciara.

S-a invocat in speta ca prin conduita sa, constand in necomunicarea de catre parata a imprejurarii ca raspunsul privitor la informatiile solicitate va fi transmis reclamantului cu depasirea termenului de 10 zile, acesta din urma a suferit un prejudiciu nepatrimonial, urmare a incalcarii dreptului sau de a fi informat cu privire la aceasta situatie.

Or, prejudiciile nepatrimoniale sau daunele morale sunt consecinte vatamatoare care nu pot fi evaluate in bani si rezulta din atingerile si incalcarile drepturilor personale fara continut economic.

In speta, prejudiciul invocat de reclamant intra in categoria celor ce afecteaza personalitatea sociala.

Curtea a apreciat ca intr-adevar, prin neinformarea reclamantului asupra intarzierii cu care i se vor furniza informatiile solicitate s-a incalcat dreptul personal nepatrimonial al acestuia de a fi informat de catre autoritatea publica in conditiile si termenele prevazute de Legea nr.544/2001.

Cu toate acestea insa, tribunalul a considerat ca repararea acestui prejudiciu extrapatrimonial este posibila si suficienta numai prin simpla recunoastere a faptului acestei incalcari, daunele morale nefiind reparabile in speta pe cale patrimoniala.

Asadar, doar recunoasterea incalcarii prevederilor art.7 din Legea nr.544/2001 de catre intimata constituie o reparatie suficienta si echitabila a prejudiciului extrapatrimonial pe care reclamantul l-a suferit.

La adoptarea acestei solutii s-au avut in vedere considerentele de fapt ale cauzei, natura informatiilor publice solicitate de catre reclamant si care vizau in principal informatii referitoare la functionara publici din cadrul institutiei parate si documentele incheiate cu ocazia unor controale. Aceste informatii nu au lasat sa se intrevada in ce masura necomunicarea lor in termenul de 10 zile si neinstiintarea reclamantului cu privire la aceasta intarziere ar fi in masura sa ii cauzeze acestuia un prejudiciu in viitor.

Prin decizia civila nr.1945/31 decembrie 2007 a Curtii de Apel Cluj - Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal, recursul declarat de reclamant impotriva acestei sentinte a fost respins ca nefondat.

XVI.

Reclamantul I.D. a solicitat printr-o cerere scrisa Rectorului Universitatii Tehnice Cluj-Napoca sa-i fie comunicate, conform art.5 din Legea nr.544/2001 "toate documentele normative, in vigoare la momentul prezentei, care asigura organizarea si functionarea Universitatii Tehnice in toate componentele sale".

Dupa trecerea a noua zile de la inregistrarea cererii, parata i-a comunicat celui in cauza prin adresa ca in conformitate cu prevederile art.7 din Legea nr.544/2001, avand in vedere dificultatea, complexitatea si volumul documentelor solicitate, raspunsul ii va fi comunicat in termen de 30 de zile.

In raport de aceasta adresa reclamantul a solicitat ca la data de 24 mai 2006 sa fie publicate integral documentele solicitate pe site-ul paratei.

Nemultumit de modul in care Universitatea Tehnica Cluj-Napoca a inteles sa raspunda solicitarilor sale, numitul I.D. s-a adresat Tribunalului Cluj la data de 17 iulie 2006, invocand dispozitiile art.22 pct.1 din Legea nr.544/2001.

Prin sentinta civila nr.217 pe 26 ianuarie 2007 pronuntata in dosarul nr.6231/117/2006, Tribunalul Cluj a respins actiunea ca tardiv formulata.

Pentru a dispune astfel, instanta a retinut, in esenta, ca reclamantul a nesocotit termenul legal, intrucat desi sesizarea a fost adresata paratei la data de 10 aprilie 2006, actiunea a fost inregistrata abia la 17 iunie 2006, in conditiile in care data limita pentru promovarea acesteia era 10 iunie 2006.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul, solicitand admiterea acestuia si pe fond admiterea cererii astfel cum a fost formulata si completata.

Prin decizia civila nr.938/7 mai 2007, Curtea de Apel Cluj - Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal a respins recursul ca nefondat.

Instanta de control judiciar a motivat sub un prim aspect in sensul ca parata a respectat obligatiile impuse prin art.7 din Legea nr.544/2001 in sensul ca dupa primirea cererii reclamantului din 10 aprilie 2006 i-a comunicat acestuia, cu adresa nr.6930 din 19 aprilie 2006, ca datorita complexitatii lucrarii si volumului mare de documente, termenul de raspuns se va prelungi la 30 de zile.

Anterior momentului expirarii termenului stabilit, la data de 24 mai 2006 parata i-a comunicat reclamantului raspunsul la cererea sa precizata in sensul ca reglementarile dupa care functioneaza sunt publicate, potrivit art.5 din Legea nr.544/2001, in buletinele informative recente, iar cele care nu au fost publicate pe suport de hartie se afla pe site-ul institutiei.

Curtea de apel a mai retinut ca in raport de datele concrete ale spetei termenul limita pentru promovarea actiunii in justitie era de 10 iunie 2006; intrucat reclamantul s-a adresat instantei de contencios administrativ abia la data de 17 iulie 2006, cu incalcarea termenelor imperative impuse de legiuitor.

Asa fiind, in mod corect a retinut tribunalul ca opereaza exceptia tardivitatii formularii actiunii.

XVII.

Prin sentinta civila nr.2050 din 19 octombrie 2007 pronuntata de Tribunalul Cluj in dosarul nr.2005/117/2007 s-a respins actiunea reclamantului P.V. impotriva paratei Casa Judeteana de Pensii Cluj avand ca obiect plangere formulata in conditiile art.22 din Legea nr.544/2001.

Instanta de fond a retinut in esenta ca la data de 20 aprilie 2007 reclamantul a formulat o cerere inregistrata la parata prin care i-a adresat intrebari si a solicitat explicatii cu privire la modalitatea de calcul a pensiei sale, aspect care face obiect al altor procese.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul, fara a se referi in mod expres la niciunul dintre motivele de casare ori modificare a hotararii prevazute de art.304 Cod procedura civila.

Instanta de control judiciar a stabilit ca tribunalul a retinut corect ca solicitarea reclamantului a vizat obligarea paratei de a raspunde la 14 intrebari privitoare la modul de calcul al pensiei sale, in legatura cu existenta unui proces aflat pe rolul instantelor judecatoresti si avand ca obiect contestatia impotriva unei decizii de pensionare.

De altfel, asa cum reiese explicit si din preambulul cererii, scopul reclamantului recurent a fost acela de a folosi eventualele raspunsuri in litigiul aflat pe rolul instantelor judecatoresti.

Curtea de apel a mai motivat ca din dispozitiile art.1, 2 si 6 din Legea nr.544/2001, ca si din economia de ansamblu a reglementarii, dreptul de liber acces la informatiile de interes public nu poate folosit in scopul facilitarii ori administrarii de probe in procese aflate pe rolul instantelor judecatoresti. Practic, reclamantul a deturnat scopul legii astfel incat solutia de respingere a actiunii a fost considerata legala si temeinica.

In consecinta, prin decizia civila nr.197/24 ianuarie 2008 Curtea de Apel Cluj - Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal a respins recursul ca nefondat.

XVIII.

Prin sentinta civila nr.1851/14 septembrie 2007 pronuntata in dosarul nr.2840/117/2007, Tribunalul Cluj a admis in parte actiunea reclamantilor D.A.D. si S.D.P. in contradictoriu cu paratul Primarul Municipiului Cluj Napoca, dispunandu-se obligarea acestuia sa le comunice informatiile si documentele solicitate prin cererea din 26 aprilie 2007.

Instanta a retinut ca paratul nu a dat curs acestei solicitari, fiind astfel incidente prevederile art.5 din Legea nr.544/2001.

Impotriva acestei sentinte paratul a declarat recurs, care a fost admis prin decizia civila nr.2268/10 decembrie 2007 a Curtii de Apel Cluj - Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal, cu consecinta respingerii actiunii ca nefondate.

Instanta de control judiciar a retinut ca prin cererea din 26 aprilie 2006 reclamantii au solicitat sa le fie puse la dispozitie toate documentele care privesc situatia unui imobil situat in Cluj-Napoca.

La data de 18 mai 2007, ca raspuns la aceasta petitie, paratul a comunicat imprejurarea ca de fapt solicitarea constituie o cerere de revendicare a imobilului, ca ea face obiectul unui dosar ce a fost analizat de catre Comisia constituita in baza Legii nr.10/2001, urmand sa se emita dispozitia motivata.

Curtea de Apel a mai retinut ca din extrasele de carte funciara existente la dosar rezulta ca imobilul respectiv constituie coproprietatea unor terti persoane fizice.

Potrivit art.2 lit.b din Legea nr.544/2001, prin informatie de interes public se intelege orice informatie care priveste activitatile sau rezulta din activitatile unei autoritati publice sau institutii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informatiei.

Curtea a constatat insa ca in speta ipoteza normei legale nu este indeplinita intrucat datele solicitate nu privesc informatii de interes public ci vizeaza date cu caracter privat, ale unor particulari, referitoare la un imobil apartinand unor terti, astfel incat actiunea formulata de catre reclamanti este vadit nefondata.

XIX.

Prin sentinta civila nr.1619/23 mai 2007 a Tribunalului Maramures s-a respins actiunea formulata de reclamanta SC "W" SRL SA Remeti impotriva paratului D.T., primarul comunei respective.

Pentru a pronunta aceasta hotarare tribunalul a retinut ca solicitantul trebuie sa denumeasca informatiile de interes public pe care vrea sa le obtina de la o autoritate sau o institutie publica. Faptul ca reclamanta a solicitat "in bloc" toate hotararile adoptate de Consiliul Local Remeti pe ultimii 5 ani, precum si copii de pe procesele-verbale ale sedintelor de consiliu, nu respecta cerintele prevazute de lege.

S-a mai motivat ca in conformitate cu prevederile art.50 din Legea nr.215/2001 privind administratia publica locala, hotararile cu caracter normativ se aduc la cunostinta publica, iar cele individuale se comunica celor interesati, ceea ce inseamna ca reclamanta a avut posibilitatea sa ia cunostinta de activitatea Consiliului Local.

Recursul declarat de reclamanta impotriva acestei sentinte a fost admis prin decizia civila nr.1994/9 noiembrie 2007 a Curtii de Apel Cluj - Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal. A fost modificata in totalitate sentinta in sensul admiterii in parte a actiunii, cu consecinta obligarii paratului sa furnizeze reclamantei informatiile solicitate. A fost respins capatul de cerere privind obligarea paratului la plata daunelor morale.

Pentru a pronunta aceasta decizie Curtea de Apel a retinut in esenta urmatoarele:

Potrivit art.2 lit.b din Legea nr.544/2001, prin informatie de interes public se intelege orice informatie care priveste activitatile sau rezulta din activitatile unei autoritati publice sau institutii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informatiei.

Informatiile solicitate sunt neindoios informatii de interes public, rezultand din activitatile autoritatii publice intimate. Pe de alta parte, exceptiile de la regula comunicarii informatiilor publice sunt expres prevazute de lege, cele solicitate nefiind cuprinse in aceasta categorie.

In mod gresit a retinut prima instanta ca solicitantul trebuie sa denumeasca informatiile de interes public pe care vrea sa le obtina de la o autoritate sau institutie publica, deoarece aceasta a indicat suficiente elemente de identificare. Este absurd sa i se pretinda sa indice niste nume si numere de hotarare atunci cand le solicita pe toate, iar pe de alta parte nu se poate conditiona admisibilitatea cererii de indicarea elementelor de individualizare ale hotararilor, care pot fi necunoscute solicitantului.

Nu are nicio relevanta ca hotararile cu caracter normativ se aduc la cunostinta publica, iar cele individuale se comunica celor interesati, conform art.50 din Legea nr.215/2001, si ca pe aceasta cale reclamanta ar fi avut posibilitatea sa ia cunostinta de activitatea Consiliului Local Remeti in ceea ce priveste adoptarea hotararilor de consiliu. Nicio atare exceptie nu este in mod expres prevazuta de lege.

Prin urmare, intimatul trebuia sa dea curs cererii de informatii, astfel incat recursul a fost admis si s-a modificat sentinta in sensul admiterii actiunii.

XX.

Prin sentinta civila nr.1740/31 august 2007 a Tribunalului Cluj s-a respins actiunea formulata de reclamantul N.A. impotriva paratei Primaria Comunei Cojocna, avand ca obiect informatii de interes public solicitate in temeiul Legii nr.544/2001.

Instanta a retinut ca parata a raspuns solicitarii reclamantului, mentionand insa ca nu ii poate furniza un inscris care nu figureaza in evidentele sale.

Recursul declarat de reclamant impotriva acestei sentinte a fost respins ca nefondat prin decizia civila nr.2198/30 noiembrie 2007 pronuntata de Curtea de Apel Cluj - Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal.

Examinand actele si lucrarile dosarului, Curtea de apel a motivat in sensul ca potrivit art.2 alin.1 lit.b din Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informatie de interes public, prin informatie de interes public se intelege orice informatie care priveste activitatile sau rezulta din activitatile unei autoritati publice sau institutii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare al informatiei.

Parata a raspuns punctual cererii formulate de reclamant (pct.1-7), mentionand si ca nu este in masura sa ii remita protocolul de preluare-primire inscris la pct.3, pe care nu il detine.

Or, din dispozitiile legale mentionate rezulta ca informatia publica solicitata trebuie sa existe ca atare la autoritatea publica respectiva, neexistand in sarcina acesteia obligatia de a efectua demersuri, verificari si cereri pentru a obtine documente si date de la terti.

In aceste conditii, solutia instantei de fond de a respinge actiunea este legala si temeinica.

XXI.

Prin decizia civila nr.1993/9 noiembrie 2007 Curtea de Apel Cluj - Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal a statuat in sensul ca daca pentru realizarea dreptului sau de acces la informatii de interes public reclamanta a fost nevoita sa se adreseze instantei, aceasta imprejurare nu constituie prin ea insasi o prezumtie a suportarii de eventuale prejudicii morale.

Textul art.22 alin.2 din Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informatii de interes public mentioneaza ca instanta poate obliga autoritatea sau institutia publica, pe langa furnizarea informatiilor solicitate, sa si plateasca daune morale si/sau patrimoniale. Din modul de formulare al textului legal incident care are ca premisa formularea unei actiuni in instanta pentru necomunicarea informatiilor solicitate, rezulta ca pentru acordarea de daune morale/materiale nu este suficienta constatarea incalcarii dreptului de liber acces la informatiile de interes public, ci si prejudicierea nemijlocita a solicitantului. Or, aceasta trebuie dovedita, ceea ce in speta nu s-a realizat.

In aceeasi ordine de idei, Curtea de apel a mentionat ca nu subzista argumentul potrivit caruia prin acordarea de daune se va limita incalcarea in mod voit a legii de catre institutiile si autoritatile publice. Este de principiu ca acordarea de daune morale, avand ca scop repararea unui prejudiciu nepatrimonial dovedit, nu reprezinta o sanctiune pentru autoritatea sau institutia publica.

XXII.

Prin decizia civila 1369/2 iulie 2007 Curtea de Apel Cluj - Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal, a statuat asupra distinctiei dintre interesul legitim privat si interesul legitim public in contextul prevederilor Legii nr.554/2001.

Interesul legitim privat a fost definit ca posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, in considerarea realizarii unui drept subiectiv viitor si previzibil, prefigurat.

Pe de alta parte, interesul legitim public se caracterizeaza prin posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, in considerarea realizarii unui drept fundamental care se exercita in colectiv, ori dupa caz, in vederea apararii unui interes public.

Scopul edictarii legii privind liberul acces la informatiile de interes public este asigurarea informarii libere si neingradite a persanelor cu privire la datele de interes public, definite astfel prin lege si constituie unul dintre principiile fundamentale ale relatiilor dintre persoane si autoritatile publice, in conformitate cu Constitutia Romaniei si cu documentele internationale ratificate de Parlamentul Romaniei.

Dispozitiile legale de care intelege sa se prevaleze reclamantul in sustinerea cererii sale urmaresc asigurarea accesului liber si neingradit al persoanei la orice informatie de interes public. In speta insa, scopul urmarit de reclamant in justificarea demersului sau este unul privat particular, acesta urmarind obtinerea unor informatii care nu sunt de interes public.

In consecinta, solutia respingerii cererii sale adoptata de catre instanta de fond este legala si temeinica.

* *

Lege nr. 544/2001 din 12/10/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public   - text actualizat la 20.06.2008

   CAPITOLUL I
  Dispozitii generale

   Art. 1. - Accesul liber si neingradit al persoanei la orice informatii de interes public, definite astfel prin prezenta lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relatiilor dintre persoane si autoritatile publice, in conformitate cu Constitutia Romaniei si cu documentele internationale ratificate de Parlamentul Romaniei.

   CAPITOLUL II
  Organizarea si asigurarea accesului la informatiile de interes public

   SECTIUNEA 1
  Dispozitii comune privind accesul la informatiile de interes public

   Art. 4. Pentru asigurarea accesului oricarei persoane la informatiile de interes public autoritatile si institutiile publice au obligatia de a organiza compartimente specializate de informare si relatii publice sau de a desemna persoane cu atributii in acest domeniu.

Atributiile, organizarea si functionarea compartimentelor de relatii publice se stabilesc, pe baza dispozitiilor prezentei legi, prin regulamentul de organizare si functionare a autoritatii sau institutiei publice respective.

   Art. 6. Orice persoana are dreptul sa solicite si sa obtina de la autoritatile si institutiile publice, in conditiile prezentei legi, informatiile de interes public.

Autoritatile si institutiile publice sunt obligate sa asigure persoanelor, la cererea acestora, informatiile de interes public solicitate in scris sau verbal.

Solicitarea in scris a informatiilor de interes public cuprinde urmatoarele elemente:

   a) autoritatea sau institutia publica la care se adreseaza cererea;

   b) informatia solicitata, astfel incat sa permita autoritatii sau institutiei publice identificarea informatiei de interes public;

   c) numele, prenumele si semnatura solicitantului, precum si adresa la care se solicita primirea raspunsului.

   Art. 8. Pentru informatiile solicitate verbal functionarii din cadrul compartimentelor de informare si relatii publice au obligatia sa precizeze conditiile si formele in care are loc accesul la informatiile de interes public si pot furniza pe loc informatiile solicitate.

In cazul in care informatiile solicitate nu sunt disponibile pe loc, persoana este indrumata sa solicite in scris informatia de interes public, urmand ca cererea sa ii fie rezolvata in termenele prevazute la art. 7.

Informatiile de interes public solicitate verbal se comunica in cadrul unui program minim stabilit de conducerea autoritatii sau institutiei publice, care va fi afisat la sediul acesteia si care se va desfasura in mod obligatoriu in timpul functionarii institutiei, incluzand si o zi pe saptamana, dupa programul de functionare.

Activitatile de registratura privind petitiile nu se pot include in acest program si se desfasoara separat.

Informatiile de interes public solicitate verbal de catre mijloacele de informare in masa vor fi comunicate, de regula, imediat sau in cel mult 24 de ore.

   Art. 10. - Nu este supusa prevederilor art. 7-9 activitatea autoritatilor si institutiilor publice de raspunsuri la petitii si de audiente, desfasurata potrivit specificului competentelor acestora, daca aceasta priveste alte aprobari, autorizari, prestari de servicii si orice alte solicitari in afara informatiilor de interes public.

   SECTIUNEA a 2-a
  Dispozitii speciale privind accesul mijloacelor de informare
in masa la informatiile de interes public

   Art. 15. Accesul mijloacelor de informare in masa la informatiile de interes public este garantat.

Activitatea de culegere si de difuzare a informatiilor de interes public, desfasurata de mijloacele de informare in masa, constituie o concretizare a dreptului cetatenilor de a avea acces la orice informatie de interes public.

   Art. 16. - Pentru asigurarea accesului mijloacelor de informare in masa la informatiile de interes public autoritatile si institutiile publice au obligatia sa desemneze un purtator de cuvant, de regula din cadrul compartimentelor de informare si relatii publice.

   Art. 17. Autoritatile publice au obligatia sa organizeze periodic, de regula o data pe luna, conferinte de presa pentru aducerea la cunostinta a informatiilor de interes public.

In cadrul conferintelor de presa autoritatile publice sunt obligate sa raspunda cu privire la orice informatii de interes public.

   Art. 18. Autoritatile publice au obligatia sa acorde fara discriminare acreditare ziaristilor si reprezentantilor mijloacelor de informare in masa.

Acreditarea se acorda la cerere, in termen de doua zile de la inregistrarea acesteia.

Autoritatile publice pot refuza acordarea acreditarii sau pot retrage acreditarea unui ziarist numai pentru fapte care impiedica desfasurarea normala a activitatii autoritatii publice si care nu privesc opiniile exprimate in presa de respectivul ziarist, in conditiile si in limitele legii.

Refuzul acordarii acreditarii si retragerea acreditarii unui ziarist se comunica in scris si nu afecteaza dreptul organismului de presa de a obtine acreditarea pentru un alt ziarist.

   Art. 19. Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa informeze in timp util mijloacele de informare in masa asupra conferintelor de presa sau oricaror alte actiuni publice organizate de acestea.

Autoritatile si institutiile publice nu pot interzice in nici un fel accesul mijloacelor de informare in masa la actiunile publice organizate de acestea.

Autoritatile publice care sunt obligate prin legea proprie de organizare si functionare sa desfasoare activitati specifice in prezenta publicului sunt obligate sa permita accesul presei la acele activitati, in difuzarea materialelor obtinute de ziaristi urmand sa se tina seama doar de deontologia profesionala.

   Art. 20. - Mijloacele de informare in masa nu au obligatia sa publice informatiile furnizate de autoritatile sau de institutiile publice.

   CAPITOLUL III
  Sanctiuni

   CAPITOLUL IV
  Dispozitii tranzitorii si finale

   Art. 23. Prezenta lege va intra in vigoare la 60 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

In termen de 60 de zile de la data publicarii prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Guvernul va elabora, la initiativa Ministerului Informatiilor Publice, normele metodologice de aplicare a acesteia.

   Art. 24. In termen de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi Ministerul Informatiilor Publice, Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei si Ministerul Finantelor Publice vor inainta Guvernului propuneri privind masurile necesare pentru ca informatiile de interes public sa devina disponibile in mod progresiv prin intermediul unor baze de date informatizate accesibile publicului la nivel national.

Masurile prevazute la alin. (1) vor privi inclusiv dotarea autoritatilor si institutiilor publice cu echipamentele de tehnica de calcul adecvate.

   Art. 25. - Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga orice prevederi contrare.

Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 13 septembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.

p. PRESEDINTELE SENATULUI,
PAUL PACURARU

Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 18 septembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
VALER DORNEANU

Bucuresti, 12 octombrie 2001.

Nr. 544.

Lege nr. 677/2001 din 21/11/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date - text actualizat la data de 12 mai 2008

   CAPITOLUL I
  Dispozitii generale

Scop

   Art. 1. Prezenta lege are ca scop garantarea si protejarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanelor fizice, in special a dreptului la viata intima, familiala si privata, cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal.

Exercitarea drepturilor prevazute in prezenta lege nu poate fi restransa decat in cazuri expres si limitativ prevazute de lege.

Domeniu de aplicare

   Art. 2. Prezenta lege se aplica prelucrarilor de date cu caracter personal, efectuate, in tot sau in parte, prin mijloace automate, precum si prelucrarii prin alte mijloace decat cele automate a datelor cu caracter personal care fac parte dintr-un sistem de evidenta sau care sunt destinate sa fie incluse intr-un asemenea sistem.

Prezenta lege se aplica:

   a) prelucrarilor de date cu caracter personal, efectuate in cadrul activitatilor desfasurate de operatori stabiliti in Romania;

   b) prelucrarilor de date cu caracter personal, efectuate in cadrul activitatilor desfasurate de misiunile diplomatice sau de oficiile consulare ale Romaniei;

   c) prelucrarilor de date cu caracter personal, efectuate in cadrul activitatilor desfasurate de operatori care nu sunt stabiliti in Romania, prin utilizarea de mijloace de orice natura situate pe teritoriul Romaniei, cu exceptia cazului in care aceste mijloace nu sunt utilizate decat in scopul tranzitarii pe teritoriul Romaniei a datelor cu caracter personal care fac obiectul prelucrarilor respective.

In cazul prevazut la alin. (2) lit. c) operatorul isi va desemna un reprezentant care trebuie sa fie o persoana stabilita in Romania. Prevederile prezentei legi aplicabile operatorului sunt aplicabile si reprezentantului acestuia, fara a aduce atingere posibilitatii de a introduce actiune in justitie direct impotriva operatorului.

Prezenta lege se aplica prelucrarilor de date cu caracter personal efectuate de persoane fizice sau juridice, romane ori straine, de drept public sau de drept privat, indiferent daca au loc in sectorul public sau in sectorul privat.

In limitele prevazute de prezenta lege, aceasta se aplica si prelucrarilor si transferului de date cu caracter personal, efectuate in cadrul activitatilor de prevenire, cercetare si reprimare a infractiunilor si de mentinere a ordinii publice, precum si al altor activitati desfasurate in domeniul dreptului penal, in limitele si cu restrictiile stabilite de lege.

Prezenta lege nu se aplica prelucrarilor de date cu caracter personal, efectuate de persoane fizice exclusiv pentru uzul lor personal, daca datele in cauza nu sunt destinate a fi dezvaluite.

Prezenta lege nu se aplica prelucrarilor si transferului de date cu caracter personal, efectuate in cadrul activitatilor in domeniul apararii nationale si sigurantei nationale, desfasurate in limitele si cu restrictiile stabilite de lege.

Prevederile prezentei legi nu aduc atingere obligatiilor asumate de Romania prin instrumente juridice ratificate.

Definitii

   Art. 3. - In intelesul prezentei legi, urmatorii termeni se definesc dupa cum urmeaza:

   a) date cu caracter personal - orice informatii referitoare la o persoana fizica identificata sau identificabila; o persoana identificabila este acea persoana care poate fi identificata, direct sau indirect, in mod particular prin referire la un numar de identificare ori la unul sau la mai multi factori specifici identitatii sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale sau sociale;

   b) prelucrarea datelor cu caracter personal - orice operatiune sau set de operatiuni care se efectueaza asupra datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau neautomate, cum ar fi colectarea, inregistrarea, organizarea, stocarea, adaptarea ori modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, dezvaluirea catre terti prin transmitere, diseminare sau in orice alt mod, alaturarea ori combinarea, blocarea, stergerea sau distrugerea;

   c) stocarea - pastrarea pe orice fel de suport a datelor cu caracter personal culese;

   d) sistem de evidenta a datelor cu caracter personal - orice structura organizata de date cu caracter personal, accesibila potrivit unor criterii determinate, indiferent daca aceasta structura este organizata in mod centralizat ori descentralizat sau este repartizata dupa criterii functionale ori geografice;

   e) operator - orice persoana fizica sau juridica, de drept privat ori de drept public, inclusiv autoritatile publice, institutiile si structurile teritoriale ale acestora, care stabileste scopul si mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal; daca scopul si mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal sunt determinate printr-un act normativ sau in baza unui act normativ, operator este persoana fizica sau juridica, de drept public ori de drept privat, care este desemnata ca operator prin acel act normativ sau in baza acelui act normativ;

   f) persoana imputernicita de catre operator - o persoana fizica sau juridica, de drept privat ori de drept public, inclusiv autoritatile publice, institutiile si structurile teritoriale ale acestora, care prelucreaza date cu caracter personal pe seama operatorului;

   g) tert - orice persoana fizica sau juridica, de drept privat ori de drept public, inclusiv autoritatile publice, institutiile si structurile teritoriale ale acestora, alta decat persoana vizata, operatorul ori persoana imputernicita sau persoanele care, sub autoritatea directa a operatorului sau a persoanei imputernicite, sunt autorizate sa prelucreze date;

   h) destinatar - orice persoana fizica sau juridica, de drept privat ori de drept public, inclusiv autoritatile publice, institutiile si structurile teritoriale ale acestora, careia ii sunt dezvaluite date, indiferent daca este sau nu tert; autoritatile publice carora li se comunica date in cadrul unei competente speciale de ancheta nu vor fi considerate destinatari;

   i) date anonime - date care, datorita originii sau modalitatii specifice de prelucrare, nu pot fi asociate cu o persoana identificata sau identificabila.

   CAPITOLUL II
  Reguli generale privind prelucrarea datelor cu caracter personal

Caracteristicile datelor cu caracter personal in cadrul prelucrarii

   Art. 4. Datele cu caracter personal destinate a face obiectul prelucrarii trebuie sa fie:

   a) prelucrate cu buna-credinta si in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare;

   b) colectate in scopuri determinate, explicite si legitime; prelucrarea ulterioara a datelor cu caracter personal in scopuri statistice, de cercetare istorica sau stiintifica nu va fi considerata incompatibila cu scopul colectarii daca se efectueaza cu respectarea dispozitiilor prezentei legi, inclusiv a celor care privesc efectuarea notificarii catre autoritatea de supraveghere, precum si cu respectarea garantiilor privind prelucrarea datelor cu caracter personal, prevazute de normele care reglementeaza activitatea statistica ori cercetarea istorica sau stiintifica;

   c) adecvate, pertinente si neexcesive prin raportare la scopul in care sunt colectate si ulterior prelucrate;

   d) exacte si, daca este cazul, actualizate; in acest scop se vor lua masurile necesare pentru ca datele inexacte sau incomplete din punct de vedere al scopului pentru care sunt colectate si pentru care vor fi ulterior prelucrate, sa fie sterse sau rectificate;

   e) stocate intr-o forma care sa permita identificarea persoanelor vizate strict pe durata necesara realizarii scopurilor in care datele sunt colectate si in care vor fi ulterior prelucrate; stocarea datelor pe o durata mai mare decat cea mentionata, in scopuri statistice, de cercetare istorica sau stiintifica, se va face cu respectarea garantiilor privind prelucrarea datelor cu caracter personal, prevazute in normele care reglementeaza aceste domenii, si numai pentru perioada necesara realizarii acestor scopuri.

Operatorii au obligatia sa respecte prevederile alin. (1) si sa asigure indeplinirea acestor prevederi de catre persoanele imputernicite.

Conditii de legitimitate privind prelucrarea datelor

   Art. 5. Orice prelucrare de date cu caracter personal, cu exceptia prelucrarilor care vizeaza date din categoriile mentionate la art. 7 alin. (1), art. 8 si 10, poate fi efectuata numai daca persoana vizata si-a dat consimtamantul in mod expres si neechivoc pentru acea prelucrare.

Consimtamantul persoanei vizate nu este cerut in urmatoarele cazuri:

   a) cand prelucrarea este necesara in vederea executarii unui contract sau antecontract la care persoana vizata este parte ori in vederea luarii unor masuri, la cererea acesteia, inaintea incheierii unui contract sau antecontract;

   b) cand prelucrarea este necesara in vederea protejarii vietii, integritatii fizice sau sanatatii persoanei vizate ori a unei alte persoane amenintate;

   c) cand prelucrarea este necesara in vederea indeplinirii unei obligatii legale a operatorului;

   d) cand prelucrarea este necesara in vederea aducerii la indeplinire a unor masuri de interes public sau care vizeaza exercitarea prerogativelor de autoritate publica cu care este investit operatorul sau tertul caruia ii sunt dezvaluite datele;

   e) cand prelucrarea este necesara in vederea realizarii unui interes legitim al operatorului sau al tertului caruia ii sunt dezvaluite datele, cu conditia ca acest interes sa nu prejudicieze interesul sau drepturile si libertatile fundamentale ale persoanei vizate;

   f) cand prelucrarea priveste date obtinute din documente accesibile publicului, conform legii;

   g) cand prelucrarea este facuta exclusiv in scopuri statistice, de cercetare istorica sau stiintifica, iar datele raman anonime pe toata durata prelucrarii.

Prevederile alin. (2) nu aduc atingere dispozitiilor legale care reglementeaza obligatia autoritatilor publice de a respecta si de a ocroti viata intima, familiala si privata.

Incheierea operatiunilor de prelucrare

   Art. 6. La incheierea operatiunilor de prelucrare, daca persoana vizata nu si-a dat in mod expres si neechivoc consimtamantul pentru o alta destinatie sau pentru o prelucrare ulterioara, datele cu caracter personal vor fi:

   a) distruse;

   b) transferate unui alt operator, cu conditia ca operatorul initial sa garanteze faptul ca prelucrarile ulterioare au scopuri similare celor in care s-a facut prelucrarea initiala;

   c) transformate in date anonime si stocate exclusiv in scopuri statistice, de cercetare istorica sau stiintifica.

In cazul operatiunilor de prelucrare efectuate in conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) lit. c) sau d), in cadrul activitatilor descrise la art. 2 alin. (5), operatorul poate stoca datele cu caracter personal pe perioada necesara realizarii scopurilor concrete urmarite, cu conditia asigurarii unor masuri corespunzatoare de protejare a acestora, dupa care va proceda la distrugerea lor daca nu sunt aplicabile prevederile legale privind pastrarea arhivelor.

   CAPITOLUL III
  Reguli speciale privind prelucrarea datelor cu caracter personal

Prelucrarea unor categorii speciale de date

   Art. 7. Prelucrarea datelor cu caracter personal legate de originea rasiala sau etnica, de convingerile politice, religioase, filozofice sau de natura similara, de apartenenta sindicala, precum si a datelor cu caracter personal privind starea de sanatate sau viata sexuala este interzisa.

Prevederile alin. (1) nu se aplica in urmatoarele cazuri:

   a) cand persoana vizata si-a dat in mod expres consimtamantul pentru o astfel de prelucrare;

   b) cand prelucrarea este necesara in scopul respectarii obligatiilor sau drepturilor specifice ale operatorului in domeniul dreptului muncii, cu respectarea garantiilor prevazute de lege; o eventuala dezvaluire catre un tert a datelor prelucrate poate fi efectuata numai daca exista o obligatie legala a operatorului in acest sens sau daca persoana vizata a consimtit expres la aceasta dezvaluire;

   c) cand prelucrarea este necesara pentru protectia vietii, integritatii fizice sau a sanatatii persoanei vizate ori a altei persoane, in cazul in care persoana vizata se afla in incapacitate fizica sau juridica de a-si da consimtamantul;

   d) cand prelucrarea este efectuata in cadrul activitatilor sale legitime de catre o fundatie, asociatie sau de catre orice alta organizatie cu scop nelucrativ si cu specific politic, filozofic, religios ori sindical, cu conditia ca persoana vizata sa fie membra a acestei organizatii sau sa intretina cu aceasta, in mod regulat, relatii care privesc specificul activitatii organizatiei si ca datele sa nu fie dezvaluite unor terti fara consimtamantul persoanei vizate;

   e) cand prelucrarea se refera la date facute publice in mod manifest de catre persoana vizata;

   f) cand prelucrarea este necesara pentru constatarea, exercitarea sau apararea unui drept in justitie;

   g) cand prelucrarea este necesara in scopuri de medicina preventiva, de stabilire a diagnosticelor medicale, de administrare a unor ingrijiri sau tratamente medicale pentru persoana vizata ori de gestionare a serviciilor de sanatate care actioneaza in interesul persoanei vizate, cu conditia ca prelucrarea datelor respective sa fie efectuate de catre ori sub supravegherea unui cadru medical supus secretului profesional sau de catre ori sub supravegherea unei alte persoane supuse unei obligatii echivalente in ceea ce priveste secretul;

   h) cand legea prevede in mod expres aceasta in scopul protejarii unui interes public important, cu conditia ca prelucrarea sa se efectueze cu respectarea drepturilor persoanei vizate si a celorlalte garantii prevazute de prezenta lege.

Prevederile alin. (2) nu aduc atingere dispozitiilor legale care reglementeaza obligatia autoritatilor publice de a respecta si de a ocroti viata intima, familiala si privata.

Autoritatea de supraveghere poate dispune, din motive intemeiate, interzicerea efectuarii unei prelucrari de date din categoriile prevazute la alin. (1), chiar daca persoana vizata si-a dat in scris si in mod neechivoc consimtamantul, iar acest consimtamant nu a fost retras, cu conditia ca interdictia prevazuta la alin. (1) sa nu fie inlaturata prin unul dintre cazurile la care se refera alin. (2) lit. b)-g).

Prelucrarea datelor cu caracter personal avand functie de identificare

   Art. 8. Prelucrarea codului numeric personal sau a altor date cu caracter personal avand o functie de identificare de aplicabilitate generala poate fi efectuata numai daca:

   a) persoana vizata si-a dat in mod expres consimtamantul; sau

   b) prelucrarea este prevazuta in mod expres de o dispozitie legala.

Autoritatea de supraveghere poate stabili si alte cazuri in care se poate efectua prelucrarea datelor prevazute la alin. (1), numai cu conditia instituirii unor garantii adecvate pentru respectarea drepturilor persoanelor vizate.

Prelucrarea datelor cu caracter personal privind starea de sanatate

   Art. 9. In afara cazurilor prevazute la art. 7 alin. (2), prevederile art. 7 alin. (1) nu se aplica in privinta prelucrarii datelor privind starea de sanatate in urmatoarele cazuri:

   a) daca prelucrarea este necesara pentru protectia sanatatii publice;

   b) daca prelucrarea este necesara pentru prevenirea unui pericol iminent, pentru prevenirea savarsirii unei fapte penale sau pentru impiedicarea producerii rezultatului unei asemenea fapte ori pentru inlaturarea urmarilor prejudiciabile ale unei asemenea fapte.

Prelucrarea datelor privind starea de sanatate poate fi efectuata numai de catre ori sub supravegherea unui cadru medical, cu conditia respectarii secretului profesional, cu exceptia situatiei in care persoana vizata si-a dat in scris si in mod neechivoc consimtamantul atata timp cat acest consimtamant nu a fost retras, precum si cu exceptia situatiei in care prelucrarea este necesara pentru prevenirea unui pericol iminent, pentru prevenirea savarsirii unei fapte penale, pentru impiedicarea producerii rezultatului unei asemenea fapte sau pentru inlaturarea urmarilor sale prejudiciabile.

Cadrele medicale, institutiile de sanatate si personalul medical al acestora pot prelucra date cu caracter personal referitoare la starea de sanatate, fara autorizatia autoritatii de supraveghere, numai daca prelucrarea este necesara pentru protejarea vietii, integritatii fizice sau sanatatii persoanei vizate. Cand scopurile mentionate se refera la alte persoane sau la public in general si persoana vizata nu si-a dat consimtamantul in scris si in mod neechivoc, trebuie ceruta si obtinuta in prealabil autorizatia autoritatii de supraveghere. Prelucrarea datelor cu caracter personal in afara limitelor prevazute in autorizatie este interzisa.

Cu exceptia motivelor de urgenta, autorizatia prevazuta la alin. (3) poate fi acordata numai dupa ce a fost consultat Colegiul Medicilor din Romania.

Datele cu caracter personal privind starea de sanatate pot fi colectate numai de la persoana vizata. Prin exceptie, aceste date pot fi colectate din alte surse numai in masura in care este necesar pentru a nu compromite scopurile prelucrarii, iar persoana vizata nu vrea ori nu le poate furniza.

Prelucrarea datelor cu caracter personal referitoare la fapte
penale sau contraventii

   Art. 10. Prelucrarea datelor cu caracter personal referitoare la savarsirea de infractiuni de catre persoana vizata ori la condamnari penale, masuri de siguranta sau sanctiuni administrative ori contraventionale, aplicate persoanei vizate, poate fi efectuata numai de catre sau sub controlul autoritatilor publice, in limitele puterilor ce le sunt conferite prin lege si in conditiile stabilite de legile speciale care reglementeaza aceste materii.

Autoritatea de supraveghere poate stabili si alte cazuri in care se poate efectua prelucrarea datelor prevazute la alin. (1), numai cu conditia instituirii unor garantii adecvate pentru respectarea drepturilor persoanelor vizate.

Un registru complet al condamnarilor penale poate fi tinut numai sub controlul unei autoritati publice, in limitele puterilor ce ii sunt conferite prin lege.

Exceptii

   Art. 11. - Prevederile art. 5, 6, 7 si 10 nu se aplica in situatia in care prelucrarea datelor se face exclusiv in scopuri jurnalistice, literare sau artistice, daca prelucrarea priveste date cu caracter personal care au fost facute publice in mod manifest de catre persoana vizata sau care sunt strans legate de calitatea de persoana publica a persoanei vizate ori de caracterul public al faptelor in care este implicata.

   CAPITOLUL IV
  Drepturile persoanei vizate in contextul prelucrarii datelor
cu caracter personal

Informarea persoanei vizate

   Art. 12. In cazul in care datele cu caracter personal sunt obtinute direct de la persoana vizata, operatorul este obligat sa furnizeze persoanei vizate cel putin urmatoarele informatii, cu exceptia cazului in care aceasta persoana poseda deja informatiile respective:

   a) identitatea operatorului si a reprezentantului acestuia, daca este cazul;

   b) scopul in care se face prelucrarea datelor;

   c) informatii suplimentare, precum: destinatarii sau categoriile de destinatari ai datelor; daca furnizarea tuturor datelor cerute este obligatorie si consecintele refuzului de a le furniza; existenta drepturilor prevazute de prezenta lege pentru persoana vizata, in special a dreptului de acces, de interventie asupra datelor si de opozitie, precum si conditiile in care pot fi exercitate;

   d) orice alte informatii a caror furnizare este impusa prin dispozitie a autoritatii de supraveghere, tinand seama de specificul prelucrarii.

In cazul in care datele nu sunt obtinute direct de la persoana vizata, operatorul este obligat ca, in momentul colectarii datelor sau, daca se intentioneaza dezvaluirea acestora catre terti, cel mai tarziu pana in momentul primei dezvaluiri, sa furnizeze persoanei vizate cel putin urmatoarele informatii, cu exceptia cazului in care persoana vizata poseda deja informatiile respective:

   a) identitatea operatorului si a reprezentantului acestuia, daca este cazul;

   b) scopul in care se face prelucrarea datelor;

   c) informatii suplimentare, precum: categoriile de date vizate, destinatarii sau categoriile de destinatari ai datelor, existenta drepturilor prevazute de prezenta lege pentru persoana vizata, in special a dreptului de acces, de interventie asupra datelor si de opozitie, precum si conditiile in care pot fi exercitate;

   d) orice alte informatii a caror furnizare este impusa prin dispozitie a autoritatii de supraveghere, tinand seama de specificul prelucrarii.

Prevederile alin. (2) nu se aplica atunci cand prelucrarea datelor se efectueaza exclusiv in scopuri jurnalistice, literare sau artistice, daca aplicarea acestora ar da indicii asupra surselor de informare.

Prevederile alin. (2) nu se aplica in cazul in care prelucrarea datelor se face in scopuri statistice, de cercetare istorica sau stiintifica, ori in orice alte situatii in care furnizarea unor asemenea informatii se dovedeste imposibila sau ar implica un efort disproportionat fata de interesul legitim care ar putea fi lezat, precum si in situatiile in care inregistrarea sau dezvaluirea datelor este expres prevazuta de lege.

Dreptul de acces la date

   Art. 13. Orice persoana vizata are dreptul de a obtine de la operator, la cerere si in mod gratuit pentru o solicitare pe an, confirmarea faptului ca datele care o privesc sunt sau nu sunt prelucrate de acesta. Operatorul este obligat, in situatia in care prelucreaza date cu caracter personal care privesc solicitantul, sa comunice acestuia, impreuna cu confirmarea, cel putin urmatoarele:

   a) informatii referitoare la scopurile prelucrarii, categoriile de date avute in vedere si destinatarii sau categoriile de destinatari carora le sunt dezvaluite datele;

   b) comunicarea intr-o forma inteligibila a datelor care fac obiectul prelucrarii, precum si a oricarei informatii disponibile cu privire la originea datelor;

   c) informatii asupra principiilor de functionare a mecanismului prin care se efectueaza orice prelucrare automata a datelor care vizeaza persoana respectiva;

   d) informatii privind existenta dreptului de interventie asupra datelor si a dreptului de opozitie, precum si conditiile in care pot fi exercitate;

   e) informatii asupra posibilitatii de a consulta registrul de evidenta a prelucrarilor de date cu caracter personal, prevazut la art. 24, de a inainta plangere catre autoritatea de supraveghere, precum si de a se adresa instantei pentru atacarea deciziilor operatorului, in conformitate cu dispozitiile prezentei legi.

Persoana vizata poate solicita de la operator informatiile prevazute la alin. (1), printr-o cerere intocmita in forma scrisa, datata si semnata. In cerere solicitantul poate arata daca doreste ca informatiile sa ii fie comunicate la o anumita adresa, care poate fi si de posta electronica, sau printr-un serviciu de corespondenta care sa asigure ca predarea i se va face numai personal.

Operatorul este obligat sa comunice informatiile solicitate, in termen de 15 zile de la data primirii cererii, cu respectarea eventualei optiuni a solicitantului exprimate potrivit alin. (2).

In cazul datelor cu caracter personal legate de starea de sanatate, cererea prevazuta la alin. (2) poate fi introdusa de persoana vizata fie direct, fie prin intermediul unui cadru medical care va indica in cerere persoana in numele careia este introdusa. La cererea operatorului sau a persoanei vizate comunicarea prevazuta la alin. (3) poate fi facuta prin intermediul unui cadru medical desemnat de persoana vizata.

In cazul in care datele cu caracter personal legate de starea de sanatate sunt prelucrate in scop de cercetare stiintifica, daca nu exista, cel putin aparent, riscul de a se aduce atingere drepturilor persoanei vizate si daca datele nu sunt utilizate pentru a lua decizii sau masuri fata de o anumita persoana, comunicarea prevazuta la alin. (3) se poate face si intr-un termen mai mare decat cel prevazut la acel alineat, in masura in care aceasta ar putea afecta bunul mers sau rezultatele cercetarii, si nu mai tarziu de momentul in care cercetarea este incheiata. In acest caz persoana vizata trebuie sa isi fi dat in mod expres si neechivoc consimtamantul ca datele sa fie prelucrate in scop de cercetare stiintifica, precum si asupra posibilei amanari a comunicarii prevazute la alin. (3) din acest motiv.

Prevederile alin. (2) nu se aplica atunci cand prelucrarea datelor se efectueaza exclusiv in scopuri jurnalistice, literare sau artistice, daca aplicarea acestora ar da indicii asupra surselor de informare.

Dreptul de interventie asupra datelor

   Art. 14. Orice persoana vizata are dreptul de a obtine de la operator, la cerere si in mod gratuit:

   a) dupa caz, rectificarea, actualizarea, blocarea sau stergerea datelor a caror prelucrare nu este conforma prezentei legi, in special a datelor incomplete sau inexacte;

   b) dupa caz, transformarea in date anonime a datelor a caror prelucrare nu este conforma prezentei legi;

   c) notificarea catre tertii carora le-au fost dezvaluite datele a oricarei operatiuni efectuate conform lit. a) sau b), daca aceasta notificare nu se dovedeste imposibila sau nu presupune un efort disproportionat fata de interesul legitim care ar putea fi lezat.

Pentru exercitarea dreptului prevazut la alin. (1) persoana vizata va inainta operatorului o cerere intocmita in forma scrisa, datata si semnata. In cerere solicitantul poate arata daca doreste ca informatiile sa ii fie comunicate la o anumita adresa, care poate fi si de posta electronica, sau printr-un serviciu de corespondenta care sa asigure ca predarea i se va face numai personal.

Operatorul este obligat sa comunice masurile luate in temeiul alin. (1), precum si, daca este cazul, numele tertului caruia i-au fost dezvaluite datele cu caracter personal referitoare la persoana vizata, in termen de 15 zile de la data primirii cererii, cu respectarea eventualei optiuni a solicitantului exprimate potrivit alin. (2).

Dreptul de opozitie

   Art. 15. Persoana vizata are dreptul de a se opune in orice moment, din motive intemeiate si legitime legate de situatia sa particulara, ca date care o vizeaza sa faca obiectul unei prelucrari, cu exceptia cazurilor in care exista dispozitii legale contrare. In caz de opozitie justificata prelucrarea nu mai poate viza datele in cauza.

Persoana vizata are dreptul de a se opune in orice moment, in mod gratuit si fara nici o justificare, ca datele care o vizeaza sa fie prelucrate in scop de marketing direct, in numele operatorului sau al unui tert, sau sa fie dezvaluite unor terti intr-un asemenea scop.

In vederea exercitarii drepturilor prevazute la alin. (1) si (2) persoana vizata va inainta operatorului o cerere intocmita in forma scrisa, datata si semnata. In cerere solicitantul poate arata daca doreste ca informatiile sa ii fie comunicate la o anumita adresa, care poate fi si de posta electronica, sau printr-un serviciu de corespondenta care sa asigure ca predarea i se va face numai personal.

Operatorul este obligat sa comunice persoanei vizate masurile luate in temeiul alin. (1) sau (2), precum si, daca este cazul, numele tertului caruia i-au fost dezvaluite datele cu caracter personal referitoare la persoana vizata, in termen de 15 zile de la data primirii cererii, cu respectarea eventualei optiuni a solicitantului exprimate potrivit alin. (3).

Exceptii

   Art. 16. Prevederile art. 12, 13, ale art. 14 alin. (3) si ale art. 15 nu se aplica in cazul activitatilor prevazute la art. 2 alin. (5), daca prin aplicarea acestora este prejudiciata eficienta actiunii sau obiectivul urmarit in indeplinirea atributiilor legale ale autoritatii publice.

Prevederile alin. (1) sunt aplicabile strict pentru perioada necesara atingerii obiectivului urmarit prin desfasurarea activitatilor mentionate la art. 2 alin. (5).

Dupa incetarea situatiei care justifica aplicarea alin. (1) si (2) operatorii care desfasoara activitatile prevazute la art. 2 alin. (5) vor lua masurile necesare pentru a asigura respectarea drepturilor persoanelor vizate.

Autoritatile publice tin evidenta unor astfel de cazuri si informeaza periodic autoritatea de supraveghere despre modul de solutionare a lor.

Dreptul de a nu fi supus unei decizii individuale

   Art. 17. Orice persoana are dreptul de a cere si de a obtine:

   a) retragerea sau anularea oricarei decizii care produce efecte juridice in privinta sa, adoptata exclusiv pe baza unei prelucrari de date cu caracter personal, efectuata prin mijloace automate, destinata sa evalueze unele aspecte ale personalitatii sale, precum competenta profesionala, credibilitatea, comportamentul sau ori alte asemenea aspecte;

   b) reevaluarea oricarei alte decizii luate in privinta sa, care o afecteaza in mod semnificativ, daca decizia a fost adoptata exclusiv pe baza unei prelucrari de date care intruneste conditiile prevazute la lit. a).

Respectandu-se celelalte garantii prevazute de prezenta lege, o persoana poate fi supusa unei decizii de natura celei vizate la alin. (1), numai in urmatoarele situatii:

   a) decizia este luata in cadrul incheierii sau executarii unui contract, cu conditia ca cererea de incheiere sau de executare a contractului, introdusa de persoana vizata, sa fi fost satisfacuta sau ca unele masuri adecvate, precum posibilitatea de a-si sustine punctul de vedere, sa garanteze apararea propriului interes legitim;

   b) decizia este autorizata de o lege care precizeaza masurile ce garanteaza apararea interesului legitim al persoanei vizate.

Dreptul de a se adresa justitiei

   Art. 18. Fara a se aduce atingere posibilitatii de a se adresa cu plangere autoritatii de supraveghere, persoanele vizate au dreptul de a se adresa justitiei pentru apararea oricaror drepturi garantate de prezenta lege, care le-au fost incalcate.

Orice persoana care a suferit un prejudiciu in urma unei prelucrari de date cu caracter personal, efectuata ilegal, se poate adresa instantei competente pentru repararea acestuia.

Instanta competenta este cea in a carei raza teritoriala domiciliaza reclamantul. Cererea de chemare in judecata este scutita de taxa de timbru.

   CAPITOLUL V
  Confidentialitatea si securitatea prelucrarilor

Confidentialitatea prelucrarilor

   Art. 19. - Orice persoana care actioneaza sub autoritatea operatorului sau a persoanei imputernicite, inclusiv persoana imputernicita, care are acces la date cu caracter personal, nu poate sa le prelucreze decat pe baza instructiunilor operatorului, cu exceptia cazului in care actioneaza in temeiul unei obligatii legale.

Securitatea prelucrarilor

   Art. 20. Operatorul este obligat sa aplice masurile tehnice si organizatorice adecvate pentru protejarea datelor cu caracter personal impotriva distrugerii accidentale sau ilegale, pierderii, modificarii, dezvaluirii sau accesului neautorizat, in special daca prelucrarea respectiva comporta transmisii de date in cadrul unei retele, precum si impotriva oricarei alte forme de prelucrare ilegala.

Aceste masuri trebuie sa asigure, potrivit stadiului tehnicii utilizate in procesul de prelucrare si de costuri, un nivel de securitate adecvat in ceea ce priveste riscurile pe care le reprezinta prelucrarea, precum si in ceea ce priveste natura datelor care trebuie protejate. Cerintele minime de securitate vor fi elaborate de autoritatea de supraveghere si vor fi actualizate periodic, corespunzator progresului tehnic si experientei acumulate.

Operatorul, atunci cand desemneaza o persoana imputernicita, este obligat sa aleaga o persoana care prezinta suficiente garantii in ceea ce priveste masurile de securitate tehnica si organizatorice cu privire la prelucrarile ce vor fi efectuate, precum si sa vegheze la respectarea acestor masuri de catre persoana desemnata.

Autoritatea de supraveghere poate decide, in cazuri individuale, asupra obligarii operatorului la adoptarea unor masuri suplimentare de securitate, cu exceptia celor care privesc garantarea securitatii serviciilor de telecomunicatii.

Efectuarea prelucrarilor prin persoane imputernicite trebuie sa se desfasoare in baza unui contract incheiat in forma scrisa, care va cuprinde in mod obligatoriu:

   a) obligatia persoanei imputernicite de a actiona doar in baza instructiunilor primite de la operator;

   b) faptul ca indeplinirea obligatiilor prevazute la alin. (1) revine si persoanei imputernicite.

   CAPITOLUL VI
  Supravegherea si controlul prelucrarilor de date cu caracter personal

Autoritatea de supraveghere

Notificarea catre autoritatea de supraveghere

   Art. 22. Operatorul este obligat sa notifice autoritatii de supraveghere, personal sau prin reprezentant, inainte de efectuarea oricarei prelucrari ori a oricarui ansamblu de prelucrari avand acelasi scop sau scopuri corelate.

Notificarea nu este necesara in cazul in care prelucrarea are ca unic scop tinerea unui registru destinat prin lege informarii publicului si deschis spre consultare publicului in general sau oricarei persoane care probeaza un interes legitim, cu conditia ca prelucrarea sa se limiteze la datele strict necesare tinerii registrului mentionat.

Notificarea va cuprinde cel putin urmatoarele informatii:

   a) numele sau denumirea si domiciliul ori sediul operatorului si ale reprezentantului desemnat al acestuia, daca este cazul;

   b) scopul sau scopurile prelucrarii;

   c) o descriere a categoriei sau a categoriilor de persoane vizate si a datelor ori a categoriilor de date ce vor fi prelucrate;

   d) destinatarii sau categoriile de destinatari carora se intentioneaza sa li se dezvaluie datele;

   e) garantiile care insotesc dezvaluirea datelor catre terti;

   f) modul in care persoanele vizate sunt informate asupra drepturilor lor; data estimata pentru incheierea operatiunilor de prelucrare, precum si destinatia ulterioara a datelor;

   g) transferuri de date care se intentioneaza sa fie facute catre alte state;

   h) o descriere generala care sa permita aprecierea preliminara a masurilor luate pentru asigurarea securitatii prelucrarii;

   i) specificarea oricarui sistem de evidenta a datelor cu caracter personal, care are legatura cu prelucrarea, precum si a eventualelor legaturi cu alte prelucrari de date sau cu alte sisteme de evidenta a datelor cu caracter personal, indiferent daca se efectueaza, respectiv daca sunt sau nu sunt situate pe teritoriul Romaniei;

   j) motivele care justifica aplicarea prevederilor art. 11, art. 12 alin. (3) sau (4) ori ale art. 13 alin. (5) sau (6), in situatia in care prelucrarea datelor se face exclusiv in scopuri jurnalistice, literare sau artistice ori in scopuri statistice, de cercetare istorica sau stiintifica.

Daca notificarea este incompleta, autoritatea de supraveghere va solicita completarea acesteia.

In limitele puterilor de investigare de care dispune, autoritatea de supraveghere poate solicita si alte informatii, in special privind originea datelor, tehnologia de prelucrare automata utilizata si detalii referitoare la masurile de securitate. Dispozitiile prezentului alineat nu se aplica in situatia in care prelucrarea datelor se face exclusiv in scopuri jurnalistice, literare sau artistice.

Daca se intentioneaza ca datele care sunt prelucrate sa fie transferate in strainatate, notificarea va cuprinde si urmatoarele elemente:

   a) categoriile de date care vor face obiectul transferului;

   b) tara de destinatie pentru fiecare categorie de date.

Notificarea este supusa unei taxe care trebuie platita de operator autoritatii de supraveghere.

Autoritatile publice care efectueaza prelucrari de date cu caracter personal in legatura cu activitatile descrise la art. 2 alin. (5), in temeiul legii sau in indeplinirea obligatiilor asumate prin acorduri internationale ratificate, sunt scutite de taxa prevazuta la alin. (7). Notificarea se va transmite in termen de 15 zile de la intrarea in vigoare a actului normativ care instituie obligatia respectiva si va cuprinde numai urmatoarele elemente:

   a) denumirea si sediul operatorului;

   b) scopul si temeiul legal al prelucrarii;

   c) categoriile de date cu caracter personal supuse prelucrarii.

Autoritatea de supraveghere poate stabili si alte situatii in care notificarea nu este necesara, in afara celei prevazute la alin. (2), sau situatii in care notificarea se poate efectua intr-o forma simplificata, precum si continutul acesteia, numai in unul dintre urmatoarele cazuri:

   a) atunci cand, luand in considerare natura datelor destinate sa fie prelucrate, prelucrarea nu poate afecta, cel putin aparent, drepturile persoanelor vizate, cu conditia sa precizeze expres scopurile in care se poate face o asemenea prelucrare, datele sau categoriile de date care pot fi prelucrate, categoria sau categoriile de persoane vizate, destinatarii sau categoriile de destinatari carora datele le pot fi dezvaluite si perioada pentru care datele pot fi stocate;

   b) atunci cand prelucrarea se efectueaza in conditiile art. 7 alin. (2) lit. d).

Controlul prealabil

   Art. 23. Autoritatea de supraveghere va stabili categoriile de operatiuni de prelucrare care sunt susceptibile de a prezenta riscuri speciale pentru drepturile si libertatile persoanelor.

Daca pe baza notificarii autoritatea de supraveghere constata ca prelucrarea se incadreaza in una dintre categoriile mentionate la alin. (1), va dispune obligatoriu efectuarea unui control prealabil inceperii prelucrarii respective, cu anuntarea operatorului.

Operatorii care nu au fost anuntati in termen de 5 zile de la data notificarii despre efectuarea unui control prealabil pot incepe prelucrarea.

In situatia prevazuta la alin. (2) autoritatea de supraveghere este obligata ca, in termen de cel mult 30 de zile de la data notificarii, sa aduca la cunostinta operatorului rezultatul controlului efectuat, precum si decizia emisa in urma acestuia.

Registrul de evidenta a prelucrarilor de date cu caracter personal

   Art. 24. Autoritatea de supraveghere pastreaza un registru de evidenta a prelucrarilor de date cu caracter personal, notificate in conformitate cu prevederile art. 22. Registrul va cuprinde toate informatiile prevazute la art. 22 alin. (3).

Fiecare operator primeste un numar de inregistrare. Numarul de inregistrare trebuie mentionat pe orice act prin care datele sunt colectate, stocate sau dezvaluite.

Orice schimbare de natura sa afecteze exactitatea informatiilor inregistrate va fi comunicata autoritatii de supraveghere in termen de 5 zile. Autoritatea de supraveghere va dispune de indata efectuarea mentiunilor corespunzatoare in registru.

Activitatile de prelucrare a datelor cu caracter personal, incepute anterior intrarii in vigoare a prezentei legi, vor fi notificate in vederea inregistrarii in termen de 15 zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi.

Registrul de evidenta a prelucrarilor de date cu caracter personal este deschis spre consultare publicului. Modalitatea de consultare se stabileste de autoritatea de supraveghere.

Plangeri adresate autoritatii de supraveghere

   Art. 25. In vederea apararii drepturilor prevazute de prezenta lege persoanele ale caror date cu caracter personal fac obiectul unei prelucrari care cade sub incidenta prezentei legi pot inainta plangere catre autoritatea de supraveghere. Plangerea se poate face direct sau prin reprezentant. Persoana lezata poate imputernici o asociatie sau o fundatie sa ii reprezinte interesele.

Plangerea catre autoritatea de supraveghere nu poate fi inaintata daca o cerere in justitie, avand acelasi obiect si aceleasi parti, a fost introdusa anterior.

In afara cazurilor in care o intarziere ar cauza un prejudiciu iminent si ireparabil, plangerea catre autoritatea de supraveghere nu poate fi inaintata mai devreme de 15 zile de la inaintarea unei plangeri cu acelasi continut catre operator.

In vederea solutionarii plangerii, daca apreciaza ca este necesar, autoritatea de supraveghere poate audia persoana vizata, operatorul si, daca este cazul, persoana imputernicita sau asociatia ori fundatia care reprezinta interesele persoanei vizate. Aceste persoane au dreptul de a inainta cereri, documente si memorii. Autoritatea de supraveghere poate dispune efectuarea de expertize.

Daca plangerea este gasita intemeiata, autoritatea de supraveghere poate decide oricare dintre masurile prevazute la art. 21 alin. (3) lit. d). Interdictia temporara a prelucrarii poate fi instituita numai pana la incetarea motivelor care au determinat luarea acestei masuri.

Decizia trebuie motivata si se comunica partilor interesate in termen de 30 de zile de la data primirii plangerii.

Autoritatea de supraveghere poate ordona, daca apreciaza necesar, suspendarea unora sau tuturor operatiunilor de prelucrare pana la solutionarea plangerii in conditiile alin. (5).

Autoritatea de supraveghere se poate adresa justitiei pentru apararea oricaror drepturi garantate de prezenta lege persoanelor vizate. Instanta competenta este Tribunalul Municipiului Bucuresti. Cererea de chemare in judecata este scutita de taxa de timbru.

La cererea persoanelor vizate, pentru motive intemeiate, instanta poate dispune suspendarea prelucrarii pana la solutionarea plangerii de catre autoritatea de supraveghere.

Prevederile alin. (4)-(9) se aplica in mod corespunzator si in situatia in care autoritatea de supraveghere afla pe orice alta cale despre savarsirea unei incalcari a drepturilor recunoscute de prezenta lege persoanelor vizate.

Contestarea deciziilor autoritatii de supraveghere

Exercitarea atributiilor de investigare

Norme de conduita

   Art. 28. Asociatiile profesionale au obligatia de a elabora si de a supune spre avizare autoritatii de supraveghere coduri de conduita care sa contina norme adecvate pentru protectia drepturilor persoanelor ale caror date cu caracter personal pot fi prelucrate de catre membrii acestora.

Normele de conduita trebuie sa prevada masuri si proceduri care sa asigure un nivel satisfacator de protectie, tinand seama de natura datelor ce pot fi prelucrate. Autoritatea de supraveghere poate dispune masuri si proceduri specifice pentru perioada in care normele de conduita la care s-a facut referire anterior nu sunt adoptate.

   CAPITOLUL VII
  Transferul in strainatate al datelor cu caracter personal

Conditiile transferului in strainatate al datelor cu caracter personal

   Art. 29. Transferul catre un alt stat de date cu caracter personal care fac obiectul unei prelucrari sau sunt destinate sa fie prelucrate dupa transfer poate avea loc numai in conditiile in care nu se incalca legea romana, iar statul catre care se intentioneaza transferul asigura un nivel de protectie adecvat.

Nivelul de protectie va fi apreciat de catre autoritatea de supraveghere, tinand seama de totalitatea imprejurarilor in care se realizeaza transferul de date, in special avand in vedere natura datelor transmise, scopul prelucrarii si durata propusa pentru prelucrare, statul de origine si statul de destinatie finala, precum si legislatia statului solicitant. In cazul in care autoritatea de supraveghere constata ca nivelul de protectie oferit de statul de destinatie este nesatisfacator, poate dispune interzicerea transferului de date.

In toate situatiile transferul de date cu caracter personal catre un alt stat va face obiectul unei notificari prealabile a autoritatii de supraveghere.

Autoritatea de supraveghere poate autoriza transferul de date cu caracter personal catre un stat a carui legislatie nu prevede un nivel de protectie cel putin egal cu cel oferit de legea romana atunci cand operatorul ofera garantii suficiente cu privire la protectia drepturilor fundamentale ale persoanelor. Aceste garantii trebuie sa fie stabilite prin contracte incheiate intre operatori si persoanele fizice sau juridice din dispozitia carora se efectueaza transferul.

Prevederile alin. (2), (3) si (4) nu se aplica daca transferul datelor se face in baza prevederilor unei legi speciale sau ale unui acord international ratificat de Romania, in special daca transferul se face in scopul prevenirii, cercetarii sau reprimarii unei infractiuni.

Prevederile prezentului articol nu se aplica atunci cand prelucrarea datelor se face exclusiv in scopuri jurnalistice, literare sau artistice, daca datele au fost facute publice in mod manifest de catre persoana vizata sau sunt strans legate de calitatea de persoana publica a persoanei vizate ori de caracterul public al faptelor in care este implicata.

Situatii in care transferul este intotdeauna permis

   Art. 30. - Transferul de date este intotdeauna permis in urmatoarele situatii:

   a) cand persoana vizata si-a dat in mod explicit consimtamantul pentru efectuarea transferului; in cazul in care transferul de date se face in legatura cu oricare dintre datele prevazute la art. 7, 8 si 10, consimtamantul trebuie dat in scris;

   b) cand este necesar pentru executarea unui contract incheiat intre persoana vizata si operator sau pentru executarea unor masuri precontractuale dispuse la cererea pesoanei vizate;

   c) cand este necesar pentru incheierea sau pentru executarea unui contract incheiat ori care se va incheia, in interesul persoanei vizate, intre operator si un tert;

   d) cand este necesar pentru satisfacerea unui interes public major, precum apararea nationala, ordinea publica sau siguranta nationala, pentru buna desfasurare a procesului penal ori pentru constatarea, exercitarea sau apararea unui drept in justitie, cu conditia ca datele sa fie prelucrate in legatura cu acest scop si nu mai mult timp decat este necesar;

   e) cand este necesar pentru a proteja viata, integritatea fizica sau sanatatea persoanei vizate;

   f) cand intervine ca urmare a unei cereri anterioare de acces la documente oficiale care sunt publice ori a unei cereri privind informatii care pot fi obtinute din registre sau prin orice alte documente accesibile publicului.

   CAPITOLUL VIII
  Contraventii si sanctiuni

Omisiunea de a notifica si notificarea cu rea-credinta

   Art. 31. - Omisiunea de a efectua notificarea in conditiile art. 22 sau ale art. 29 alin. (3) in situatiile in care aceasta notificare este obligatorie, precum si notificarea incompleta sau care contine informatii false constituie contraventii, daca nu sunt savarsite in astfel de conditii incat sa constituie infractiuni, si se sanctioneaza cu amenda de la 5.000.000 lei la 100.000.000 lei.

Prelucrarea nelegala a datelor cu caracter personal

   Art. 32. - Prelucrarea datelor cu caracter personal de catre un operator sau de o persoana imputernicita de acesta, cu incalcarea prevederilor art. 4-10 sau cu nesocotirea drepturilor prevazute la art. 12-15 sau la art. 17, constituie contraventie, daca nu este savarsita in astfel de conditii incat sa constituie infractiune, si se sanctioneaza cu amenda de la 10.000.000 lei la 250.000.000 lei.

Neindeplinirea obligatiilor privind confidentialitatea si aplicarea
masurilor de securitate

   Art. 33. - Neindeplinirea obligatiilor privind aplicarea masurilor de securitate si de pastrare a confidentialitatii prelucrarilor, prevazute la art. 19 si 20, constituie contraventie, daca nu este savarsita in astfel de conditii incat sa constituie infractiune, si se sanctioneaza cu amenda de la 15.000.000 lei la 500.000.000 lei.

Refuzul de a furniza informatii

   Art. 34. - Refuzul de a furniza autoritatii de supraveghere informatiile sau documentele cerute de aceasta in exercitarea atributiilor de investigare prevazute la art. 27 constituie contraventie, daca nu este savarsita in astfel de conditii incat sa constituie infractiune, si se sanctioneaza cu amenda de la 10.000.000 lei la 150.000.000 lei.

Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor

   Art. 35. Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se efectueaza de catre autoritatea de supraveghere, care poate delega aceste atributii unor persoane recrutate din randul personalului sau, precum si de reprezentanti imputerniciti ai organelor cu atributii de supraveghere si control, abilitate potrivit legii.

Dispozitiile prezentei legi referitoare la contraventii se completeaza cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, in masura in care prezenta lege nu dispune altfel.

Impotriva proceselor-verbale de constatare si sanctionare se poate face plangere la sectiile de contencios administrativ ale tribunalelor.

   CAPITOLUL IX
  Dispozitii finale

Intrarea in vigoare

   Art. 36. - Prezenta lege intra in vigoare la data publicarii ei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, si se pune in aplicare in termen de 3 luni de la intrarea sa in vigoare.

Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 15 octombrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.

PRESEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VACAROIU

Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 22 octombrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
VALER DORNEANU

Bucuresti, 21 noiembrie 2001.

Nr. 677.

Lege nr. 182/2002 din 12/04/2002 privind protectia informatiilor clasificate - text actualizat la data de 7 octombrie 2007

   CAPITOLUL I
  Dispozitii generale

   SECTIUNEA 1
  Principii

   Art. 1. - Scopul prezentei legi este protectia informatiilor clasificate si a surselor confidentiale ce asigura acest tip de informatii. Protejarea acestor informatii se face prin instituirea sistemului national de protectie a informatiilor.

   Art. 4. - Principalele obiective ale protectiei informatiilor clasificate sunt:

   a) protejarea informatiilor clasificate impotriva actiunilor de spionaj, compromitere sau acces neautorizat, alterarii sau modificarii continutului acestora, precum si impotriva sabotajelor ori distrugerilor neautorizate;

   b) realizarea securitatii sistemelor informatice si de transmitere a informatiilor clasificate.

   Art. 5. - Masurile ce decurg din aplicarea legii sunt destinate:

   a) sa previna accesul neautorizat la informatiile clasificate;

   b) sa identifice imprejurarile, precum si persoanele care, prin actiunile lor, pot pune in pericol securitatea informatiilor clasificate;

   c) sa garanteze ca informatiile clasificate sunt distribuite exclusiv persoanelor indreptatite, potrivit legii, sa le cunoasca;

   d) sa asigure protectia fizica a informatiilor, precum si a personalului necesar protectiei informatiilor clasificate.

   Art. 6. Standardele nationale de protectie a informatiilor clasificate sunt obligatorii si se stabilesc de catre Serviciul Roman de Informatii numai cu acordul Autoritatii Nationale de Securitate.

Standardele la care se refera alin. (1) vor fi in concordanta cu interesul national, precum si cu criteriile si recomandarile NATO.

In cazul unui conflict intre normele interne privind protectia informatiilor clasificate si normele NATO, in aceasta materie vor avea prioritate normele NATO.

   Art. 8. - Personalul anume desemnat pentru realizarea protectiei informatiilor clasificate se include intr-un sistem permanent de pregatire si perfectionare, la intervale regulate, potrivit standardelor nationale de protectie.

   Art. 9. - Protectia informatiilor clasificate vizeaza:

   a) protectia juridica;

   b) protectia prin masuri procedurale;

   c) protectia fizica;

   d) protectia personalului care are acces la informatiile clasificate ori este desemnat sa asigure securitatea acestora;

   e) protectia surselor generatoare de informatii.

   Art. 10. Institutiile care detin sau utilizeaza informatii clasificate vor tine un registru de evidenta a autorizatiilor acordate personalului, sub semnatura.

Fiecare autorizatie se reverifica ori de cate ori este necesar sa se garanteze ca este conforma standardelor aplicabile functiei pe care respectivele persoane o ocupa.

Reverificarea autorizatiei este obligatorie si constituie o prioritate ori de cate ori apar indicii ca mentinerea acesteia nu mai este compatibila cu interesele de securitate.

   Art. 11. - Accesul in cladirile si infrastructurile informatice in care se desfasoara activitati cu informatii clasificate ori sunt pastrate sau stocate informatii cu acest caracter este permis numai in cazuri autorizate.

   Art. 12. - Standardele de protectie a informatiilor clasificate, incredintate persoanelor ori organizatiilor din afara structurilor guvernamentale, vor fi neconditionat compatibile cu cele stabilite pentru aceste structuri.

   Art. 13. - Solicitarea certificatului de securitate pentru persoanele cu atributii nemijlocite in domeniul protectiei informatiilor clasificate este obligatorie.

   Art. 14. - Consiliul Suprem de Aparare a Tarii asigura coordonarea la nivel national a tuturor programelor de protectie a informatiilor clasificate.

   SECTIUNEA a 2-a
  Definitii

   CAPITOLUL II
  Informatii secrete de stat

   Art. 16. - Protectia informatiilor secrete de stat este o obligatie ce revine persoanelor autorizate care le emit, le gestioneaza sau care intra in posesia acestora.

   Art. 18. Informatiile secrete de stat se clasifica pe niveluri de secretizare, in functie de importanta valorilor protejate.

Nivelurile de secretizare atribuite informatiilor din clasa secrete de stat sunt:

   a) strict secret de importanta deosebita;

   b) strict secret;

   c) secret.

   Art. 19. - Sunt imputerniciti sa atribuie unul dintre nivelurile de secretizare a informatiilor cu prilejul elaborarii lor:

   a) pentru informatiile strict secrete de importanta deosebita:

Presedintele Romaniei;

presedintele Senatului si presedintele Camerei Deputatilor;

membrii Consiliului Suprem de Aparare a Tarii;

primul-ministru;

membrii Guvernului si secretarul general al Guvernului;

guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei;

directorii serviciilor nationale de informatii;

directorul Serviciului de Protectie si Paza;

directorul Serviciului de Telecomunicatii Speciale;

secretarul general al Senatului si secretarul general al Camerei Deputatilor;

presedintele Institutului National de Statistica;

directorul Administratiei Nationale a Rezervelor de Stat;

alte autoritati imputernicite de Presedintele Romaniei sau de primul-ministru;

   b) pentru informatiile strict secrete - imputernicitii prevazuti la lit. a), precum si functionarii cu rang de secretar de stat, potrivit competentelor materiale ale acestora;

   c) pentru informatiile secrete - imputernicitii prevazuti la lit. a) si b), precum si functionarii superiori cu rang de subsecretar de stat, secretar general ori director general, potrivit competentelor materiale ale acestora.

   Art. 21. In subordinea Guvernului se organizeaza Oficiul Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat.

Oficiul Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat organizeaza evidenta listelor si a informatiilor din aceasta categorie si a termenelor de mentinere in nivelurile de clasificare, a personalului verificat si avizat pentru lucrul cu informatiile secrete de stat, a registrelor de autorizari mentionate la art. 10.

   Art. 22. Autoritatile publice intocmesc liste proprii cuprinzand categoriile de informatii secrete de stat in domeniile lor de activitate.

Listele cuprinzand informatiile secrete de stat pe niveluri de secretizare, elaborate sau detinute de autoritatile ori de institutiile publice, se aproba si se actualizeaza prin hotarare a Guvernului.

Hotararile Guvernului privind aprobarea listelor cuprinzand informatiile secrete de stat se comunica Serviciului Roman de Informatii, Serviciului de Informatii Externe si, dupa caz, celorlalte structuri informative carora le revin, potrivit legii, sarcini de organizare a masurilor specializate de protectie.

   Art. 23. Institutiile detinatoare de informatii secrete de stat poarta raspunderea elaborarii si aplicarii masurilor procedurale de protectie fizica si protectie a personalului care are acces la informatiile din aceasta categorie.

Masurile mentionate la alin. (1) vor fi conforme standardelor nationale de protectie a informatiilor clasificate.

   Art. 25. Coordonarea generala a activitatii si controlul masurilor privitoare la protectia informatiilor secrete de stat se realizeaza de catre unitatea specializata din cadrul Serviciului Roman de Informatii.

Ministerul Apararii Nationale, Ministerul de Interne, Ministerul Justitiei, Serviciul Roman de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Protectie si Paza si Serviciul de Telecomunicatii Speciale stabilesc, pentru domeniile lor de activitate si responsabilitate, structuri si masuri proprii privind coordonarea si controlul activitatilor referitoare la protectia informatiilor secrete de stat, potrivit legii.

Coordonarea activitatii si controlul masurilor privitoare la protectia informatiilor secrete de stat pentru Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale si Administratia Nationala a Rezervelor de Stat se realizeaza de structura specializata a Ministerului Apararii Nationale.

Parlamentul, Administratia Prezidentiala, Guvernul si Consiliul Suprem de Aparare a Tarii stabilesc masuri proprii privind protectia informatiilor secrete de stat, potrivit legii. Serviciul Roman de Informatii asigura acestor institutii asistenta de specialitate.

Protectia informatiilor nedestinate publicitatii, transmise Romaniei de alte state sau de organizatii internationale, precum si accesul la informatiile acestora se realizeaza in conditiile stabilite prin tratatele internationale sau intelegerile la care Romania este parte.

   Art. 26. Pentru reprezentantele Romaniei in strainatate coordonarea activitatii si controlul masurilor privitoare la protectia informatiilor secrete de stat se realizeaza de Serviciul de Informatii Externe in conditiile prezentei legi.

Coordonarea si controlul masurilor referitoare la protectia informatiilor secrete de stat privind activitatea specifica a atasatilor militari din cadrul misiunilor diplomatice ale Romaniei si a reprezentantilor militari pe langa organismele internationale se realizeaza de catre structura specializata a Ministerului Apararii Nationale.

   Art. 27. - Autoritatea Nationala de Securitate exercita atributii de reglementare, autorizare si control privind protectia informatiilor clasificate NATO, in conditiile stabilite prin lege.

   Art. 28. Accesul la informatii secrete de stat este permis numai in baza unei autorizatii scrise, eliberate de conducatorul persoanei juridice care detine astfel de informatii, dupa notificarea prealabila la Oficiul Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat.

Autorizatia se elibereaza pe niveluri de secretizare, prevazute la art. 15 lit. f), in urma verificarilor efectuate cu acordul scris al persoanei in cauza asupra acesteia. Persoanele juridice, cu exceptia celor prevazute la art. 25 alin. (2) si (3), notifica Oficiului Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat eliberarea autorizatiei de acces.

Accesul la informatiile clasificate NATO se face in baza eliberarii de catre Autoritatea Nationala de Securitate a autorizatiilor si certificatelor de securitate, dupa efectuarea verificarilor de securitate de catre institutiile abilitate.

Durata de valabilitate a autorizatiei este de pana la 4 ani; in aceasta perioada verificarile pot fi reluate oricand.

Neacordarea autorizatiei sau retragerea motivata a acesteia determina de drept interdictia de acces la informatii secrete de stat.

   Art. 29. - Conducatorii agentilor economici sau ai altor persoane juridice de drept privat, precum si persoanele fizice carora le-au fost incredintate informatii secrete de stat, in cadrul raporturilor de colaborare, au obligatia sa respecte prevederile legale privind protectia acestora.

   Art. 30. - Accesul cetatenilor straini, al cetatenilor romani care au si cetatenia altui stat, precum si al persoanelor apatride la informatiile secrete de stat si in locurile in care se desfasoara activitati si se expun obiecte sau se executa lucrari din aceasta categorie este permis numai in situatiile si in conditiile stabilite prin tratatele internationale la care Romania este parte sau prin hotarare a Guvernului.

   CAPITOLUL III
  Informatii secrete de serviciu

   Art. 31. Informatiile secrete de serviciu se stabilesc de conducatorul persoanei juridice, pe baza normelor prevazute prin hotarare a Guvernului.

Informatiile prevazute la alin. (1) vor purta pe fiecare pagina si mentiunea 'personal', cand sunt destinate strict unor persoane anume determinate.

Dispozitiile art. 28 se aplica in mod corespunzator in domeniul informatiilor secrete de serviciu.

Neglijenta in pastrarea informatiilor secrete de serviciu atrage, potrivit legii penale, raspunderea persoanelor vinovate.

 CAPITOLUL IV
  Atributiile Serviciului Roman de Informatii

   Art. 34. - In vederea coordonarii activitatii si exercitarii controlului asupra masurilor privitoare la protectia informatiilor clasificate din sfera sa de competenta, Serviciul Roman de Informatii are urmatoarele atributii principale:

   a) elaboreaza, in colaborare cu autoritatile publice, standardele nationale pentru informatiile clasificate si obiectivele de implementare a acestora;

   b) supravegheaza actiunile intreprinse de autoritatile publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi;

   c) acorda aviz de specialitate asupra programelor de prevenire a scurgerilor de informatii clasificate, intocmite de autoritatile si institutiile publice, regiile autonome si societatile comerciale detinatoare de asemenea informatii;

   d) verifica modul in care sunt respectate si aplicate normele legale privind protectia informatiilor clasificate de catre autoritatile si institutiile publice;

   e) realizeaza la fata locului verificari si revizuiri de programe care vizeaza protectia informatiilor clasificate;

   f) conlucreaza cu Oficiul Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat si cu Autoritatea Nationala de Securitate in toate problemele privind aplicarea prezentei legi;

   g) acorda sprijin pentru stabilirea obiectivelor si a locurilor care prezinta importanta deosebita pentru protectia informatiilor clasificate, la cererea conducatorilor autoritatilor si institutiilor publice, a agentilor economici si a persoanelor juridice de drept privat, si supune spre aprobare Guvernului evidenta centralizata a acestora;

   h) organizeaza si raspunde, potrivit dispozitiilor legale, de colectarea, transportul si distribuirea in tara a corespondentei cu caracter secret de stat si a corespondentei oficiale cu caracter secret de serviciu;

   i) analizeaza si stabileste masurile in legatura cu reclamatiile sau cu sugestiile legate de modul in care sunt aplicate programele de protectie a informatiilor clasificate;

   j) constata nerespectarea normelor privind protectia informatiilor clasificate si aplica sanctiunile contraventionale prevazute de lege, iar atunci cand faptele constituie infractiuni, sesizeaza organele de urmarire penala.

   Art. 35. - Serviciul Roman de Informatii este obligat sa informeze Parlamentul si Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, anual si ori de cate ori se impune, sau la cererea acestor autoritati, in legatura cu constatarile si concluziile rezultate din activitatea desfasurata pentru protectia informatiilor clasificate din sfera sa de competenta.

   CAPITOLUL V
  Obligatii, raspunderi si sanctiuni

   Art. 36. Persoanele fizice carora le-au fost incredintate informatii clasificate sunt obligate sa asigure protectia acestora, potrivit legii, si sa respecte prevederile programelor de prevenire a scurgerii de informatii clasificate.

Obligatiile prevazute la alin. (1) se mentin si dupa incetarea raporturilor de munca, de serviciu sau profesionale, pe intreaga perioada a mentinerii clasificarii informatiei.

Persoana care urmeaza sa desfasoare o activitate sau sa fie incadrata intr-un loc de munca ce presupune accesul la informatii clasificate va prezenta conducatorului unitatii un angajament scris de pastrare a secretului.

   Art. 37. Autoritatile publice, precum si celelalte persoane juridice care detin sau carora le-au fost incredintate informatii secrete de stat sau informatii secrete de serviciu vor asigura fondurile necesare in vederea indeplinirii obligatiilor care le revin, precum si luarii masurilor necesare privitoare la protectia acestor informatii.

Raspunderea privind protectia informatiilor clasificate revine conducatorului autoritatii sau institutiei publice ori altei persoane juridice detinatoare de informatii, dupa caz.

   Art. 38. Informatiile secrete de stat se transmit, se transporta si se stocheaza in conditiile stabilite de lege.

Este interzisa transmiterea informatiilor secrete de stat prin cablu sau eter, fara a se folosi mijloace specifice cifrului de stat sau alte elemente criptografice stabilite de autoritatile publice competente.

   Art. 39. Incalcarea normelor privind protectia informatiilor clasificate atrage raspunderea disciplinara, contraventionala, civila sau penala, dupa caz.

Persoanele incadrate in serviciile de informatii si siguranta sau ale armatei, aflate in serviciul relatiilor externe, precum si cele special insarcinate cu protectia informatiilor secrete de stat, vinovate de deconspirari voluntare ori de acte de neglijenta care au favorizat divulgarea ori scurgerea informatiilor secrete, isi pierd irevocabil calitatea.

   Art. 40. Contraventiile la normele privind protectia informatiilor clasificate se stabilesc prin hotarare a Guvernului.

Sanctiunile contraventionale pot fi aplicate si persoanelor juridice.

   CAPITOLUL VI
  Dispozitii finale

   Art. 41. In cadrul autoritatilor, institutiilor publice si al agentilor economici care detin informatii clasificate se organizeaza compartimente speciale pentru evidenta, prelucrarea, procesarea, pastrarea, manipularea si multiplicarea acestora, in conditii de siguranta.

Compartimentele speciale prevazute la alin. (1) se subordoneaza conducatorului autoritatii sau institutiei publice ori al agentului economic.

   Art. 43. - Prezenta lege va intra in vigoare la 60 de zile de la data publicarii ei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

   Art. 44. Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga Legea nr. 23/1971 privind apararea secretului de stat in Romania, publicata in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 157 din 17 decembrie 1971, Hotararea Consiliului de Ministri nr. 19/1972 privind unele masuri in legatura cu apararea secretului de stat, publicata in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 5 din 14 ianuarie 1972, precum si orice alte dispozitii contrare.

Pe aceeasi data expresia 'secrete de stat' din continutul actelor normative in vigoare se va inlocui cu sintagma 'informatii secrete de stat'.

Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 26 februarie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
VALER DORNEANU

Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 8 aprilie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.

p. PRESEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TARACILA

Bucuresti, 12 aprilie 2002.

Nr. 182.

Legea nr.544/2001 privind liberul acces la

informatiile de interes public si aplicarea ei

in practica judiciara.

Evaluari, tendinte si recomandari

Cuprins

- Introducere.pag.4

- Sectiunea I - Cadrul general al reglementarii..pag.6

- Sectiunea a II-a - Aspecte practice privind informatiile publice

si cele care fac obiectul unor cereri

intemeiate pe dispozitiile Legii nr.544/2001.pag.11

- Sectiunea a III-a - Informatiile exceptate de la liberul acces si

problemele legate de sfera de aplicare si

interpretare a exceptiilorpag.14

- Sectiunea a IV-a - Probleme referitoare la acordarea daunelor

materiale si morale, urmare a actiunilor

formulate in temeiul Legii nr.544/2001pag.17

- Sectiunea a V-a - Consideratii privind interpretarea si aplicarea

sistemului de sanctiuni prevazute de art.21 si 22

din Legea nr.544/2001..pag.20

- Sectiunea a VI-a - Liberul acces la informatii in jurisprudenta

Curtii Europene a Drepturilor Omului pag.22

- Sectiunea a VII-a - Concluzii si recomandari..pag.25

- Sectiunea a VIII-a - Solutii din practica judiciara.pag.26

- Breviar legislativ .pag.45