Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AdministratieDrept


COMPETENTA - FELURILE COMPETENTEI

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic








DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Principiul dublei incriminari
Izvoarele extradarii
ACTUL ADMNISTRATIV
Dreptul administrativ – stiinta juridica
Efectele extradarii din Romania
Actele procesuale si procedurale comune - Citatia, Mandatul de aducere
Principiul „non bis in idem”
STANDARDUL INTERNATIONAL DE AUDIT 240 - RESPONSABILITATEA AUDITORULUI
ACTIUNEA CIVILA. MASURILE ASIGURATORII
Notiunea de serviciu public

COMPETENTA

CAP. 1

FELURILE COMPETENTEI

Sectiunea I

Competenta dupa materie si dupa calitatea persoanei



Competenta judecatoriei

ART. 25

(1) Judecatoria judeca in prima instanta toate infractiunile, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante.

(2) Judecatoria solutioneaza si alte cazuri anume prevazute de lege.

Alin. (2) al art. 25 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Competenta tribunalului militar

ART. 26

Tribunalul militar:

1. judeca in prima instanta:

a) infractiunile prevazute in art. 331-352 din Codul penal, precum si alte infractiuni savarsite in legatura cu indatoririle de serviciu, comise de militari pana la gradul de colonel inclusiv, cu exceptia celor date in competenta altor instante;

b) infractiunile prevazute de Codul penal in art. 348-354, savarsite de civili;

2. judeca si solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege.

Art. 26 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Competenta tribunalului

ART. 27

Tribunalul:

1. judeca in prima instanta:

a) infractiunile prevazute de Codul penal in art. 174-177, 179, art. 189 alin. 3, art. 190, art. 197 alin. 3, art. 209 alin. 3 si 4, art. 211 alin. 2 si 3, art. 212, art. 215 alin. 5, art. 215^1 alin. 2, art. 218, 252, 254, 255, 257, 266-270, 273-276 cand s-a produs o catastrofa de cale ferata, art. 279^1, 298, 312 si 317, precum si infractiunea de contrabanda, daca a avut ca obiect arme, munitii sau materii explozive ori radioactive;

b) infractiunile savirsite cu intentie, care au avut ca urmare moartea unei persoane;

c) infractiunile privind siguranta nationala a Romaniei prevazute in legi speciale;

d) infractiunea de spalare a banilor, precum si infractiunile privind traficul si consumul ilicit de droguri;

e) infractiunea de bancruta frauduloasa, daca fapta priveste sistemul bancar;

f) alte infractiuni date prin lege in competenta sa;

2. ca instanta de apel, judeca apelurile impotriva hotaririlor penale pronuntate de judecatorii in prima instanta, cu exceptia celor privind infractiunile mentionate in art. 279 alin. 2 lit. a);

3. ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva hotaririlor penale pronuntate de judecatorii, in cazul infractiunilor mentionate in art. 279 alin. 2 lit. a), precum si in alte cazuri anume prevazute de lege;

4. solutioneaza conflictele de competenta ivite intre judecatoriile din circumscriptia sa, precum si alte cazuri anume prevazute de lege.

Lit. a) si d) ale pct. 1 al art. 27 sunt reproduse astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 456/2001 publicata in M. Of. 410/25.07.2001 pentru aprobarea cu modificari si completari a ORDONANTEI DE URGENTA. nr. 207/2000 privind modificarea si completarea Codului penal si a Codului de procedura penala, publicata in M. Of. nr. 594 din 22 noiembrie 2000.

Litera a) a pct. 1 al art. 27 a fost modificata de ORDONANTA DE URGENTA nr. 58 din 23 mai 2002 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 351 din 27 mai 2002.

Pct. 4 al art. 27 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Competenta tribunalului militar teritorial

ART. 28

Tribunalul militar teritorial:

1. judeca in prima instanta:

a) infractiunile mentionate in art. 27 pct. 1 lit. a)-e), savarsite in legatura cu indatoririle de serviciu, de militari pana la gradul de colonel inclusiv;

b) alte infractiuni date prin lege in competenta sa;

2. ca instanta de apel, judeca apelurile impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta de tribunalele militare, cu exceptia infractiunilor mentionate in art. 279 alin. 2 lit. a) si a infractiunilor contra ordinii si disciplinei militare, sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani;

3. ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva hotararilor pronuntate de tribunalele militare in cazul infractiunilor mentionate in art. 279 alin. 2 lit. a) si al infractiunilor contra ordinii si disciplinei militare, sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege;

4. solutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunalele militare din circumscriptia sa, precum si alte cazuri anume prevazute de lege.

Art. 28 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Competenta Curtii de Apel

ART. 28^1

Curtea de Apel:

1. judeca in prima instanta:

a) infractiunile prevazute de Codul penal in art. 155-173 si 356-361;

b) infractiunile savirsite de judecatorii de la judecatorii si tribunale, de procurorii de la parchetele de pe linga aceste instante, precum si de notarii publici;

c) infractiunile savarsite de judecatorii, procurorii si controlorii financiari ai camerelor de conturi judetene, precum si de controlorii financiari de la Curtea de Conturi;

d) alte infractiuni date prin lege in competenta sa;

e) abrogata;

f) abrogata.

2. ca instanta de apel, judeca apelurile impotriva hotaririlor penale pronuntate in prima instanta de tribunale;

3. ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva hotaririlor penale pronuntate de tribunale in apel, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege;

4. solutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunale sau intre judecatorii si tribunale din circumscriptia sa ori intre judecatorii din circumscriptia unor tribunale diferite aflate in circumscriptia Curtii, precum si alte cazuri anume prevazute de lege.

5. solutioneaza cererile prin care s-a solicitat extradarea sau transferul persoanelor condamnate in strainatate.

Litera e) a punctului 1 al articolului 28^1 a fost introdusa prin art. 55 din Legea nr. 296 din 7 iunie 2001, publicata in Monitorul Oficial nr. 326 din 18 iunie 2001.

Litera f) a pct. 1 al art. 28^1 a fost introdusa de LEGEA nr. 756 din 27 decembrie 2001 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 2 din 4 ianuarie 2002.

Litera c) a pct. 1 al art. 28^1 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Literele e) si f) ale art. 28^1 au fost abrogate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Pct. 4 al art. 28^1 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Pct. 5 al art. 28^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

ART. 28^2

Curtea Militara de Apel:

1. judeca in prima instanta:

a) infractiunile prevazute de Codul penal in art. 155-173 si art. 356-361, savarsite de militari;

b) infractiunile savirsite de judecatorii tribunalelor militare si ai tribunalelor militare teritoriale, precum si de procurorii militari de la parchetele militare de pe linga aceste instante;

c) alte infractiuni date prin lege in competenta sa;

2. ca instanta de apel, judeca apelurile impotriva hotaririlor pronuntate in prima instanta de tribunalele militare teritoriale;

3. ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva hotaririlor pronuntate de tribunalele militare teritoriale in apel, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege;

4. solutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunalele militare teritoriale sau intre tribunalele militare si tribunalele militare teritoriale ori intre tribunalele militare din raza de competenta a unor tribunale militare teritoriale diferite, precum si alte cazuri anume prevazute de lege.

Litera a) a pct. 1 al art. 28^2 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Pct. 4 al art. 28^2 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Competenta Curtii Supreme de Justitie

ART. 29

Curtea Suprema de Justitie:

1. judeca in prima instanta:

a) infractiunile savirsite de senatori si deputati;

b) infractiunile savirsite de membrii Guvernului;

c) infractiunile savarsite de judecatorii Curtii Constitutionale, de membrii, judecatorii si procurorii Curtii de Conturi, de presedintele Consiliului Legislativ si de Avocatul Poporului;

d) infractiunile savarsite de maresali, amirali, generali si chestori;



e) infractiunile savirsite de sefii cultelor religioase organizate in conditiile legii si de ceilalti membri ai Inaltului Cler, care au cel putin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia;

f) infractiunile savarsite de judecatorii si magistratii asistenti de la Curtea Suprema de Justitie, de judecatorii de la curtile de apel si Curtea Militara de Apel, precum si de procurorii de la parchetele de pe langa aceste instante si de procurorii Parchetului National Anticoruptie;

g) alte cauze date prin lege in competenta sa;

2. ca instanta de recurs, judeca:

a) recursurile impotriva hotaririlor penale pronuntate, in prima instanta, de curtile de apel si Curtea Militara de Apel;

b) recursurile impotriva hotaririlor penale pronuntate, ca instante de apel, de curtile de apel si Curtea Militara de Apel;

c) recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate, in prima instanta, de sectia penala a Curtii Supreme de Justitie, precum si alte cazuri prevazute de lege.

3. judeca recursurile in interesul legii;

4. judeca recursurile in anulare;

5. solutioneaza:

a) conflictele de competenta in cazurile in care Curtea Suprema de Justitie este instanta superioara comuna;

b) cazurile in care cursul justitiei este intrerupt;

c) cererile de stramutare;

d) alte cazuri anume prevazute de lege.

Literele c), d) si f) ale pct. 1 al art. 29 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Litera c) a pct. 2 al art. 29 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Litera d) a pct. 5 al art. 29 a fost introdusa de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Sectiunea II

Competenta teritoriala

Competenta pentru infractiunile savirsite in tara

ART. 30

(1) Competenta dupa teritoriu este determinata de:

a) locul unde a fost savirsita infractiunea;

b) locul unde a fost prins faptuitorul;

c) locul unde locuieste faptuitorul;

d) locul unde locuieste persoana vatamata.

(2) Judecarea cauzei revine aceleia dintre instantele competente potrivit alin. 1, in a carei circumscriptie s-a efectuat urmarirea penala.

(3) Cand urmarirea penala se efectueaza de catre Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie sau de catre parchetele de pe langa curtile de apel ori de pe langa tribunale sau de catre un organ de cercetare central ori judetean, procurorul, prin rechizitoriu, stabileste careia dintre instantele prevazute in alin. 1 ii revine competenta de a judeca, tinand seama ca, in raport cu imprejurarile cauzei, sa fie asigurata buna desfasurare a procesului penal.

(4) Prin 'locul savirsirii infractiunii' se intelege locul unde s-a desfasurat activitatea infractionala, in totul sau in parte, ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia.

Alin. (3) al art. 30 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Competenta pentru infractiunile savirsite in strainatate

ART. 31

(1) Infractiunile savarsite in afara teritoriului tarii se judeca, dupa caz, de catre instantele civile sau militare in a caror circumscriptie isi are domiciliul sau locuieste faptuitorul. Daca acesta nu are domiciliul si nici nu locuieste in Romania, iar fapta este de competenta judecatoriei, se judeca de Judecatoria Sectorului 2, iar in celelalte cazuri, de instanta competenta dupa materie si calitatea persoanei, din municipiul Bucuresti, afara de cazul cand prin lege se dispune altfel.

(2) Infractiunea savirsita pe o nava este de competenta instantei in a carei circumscriptie se afla primul port roman in care ancoreaza nava, afara de cazul in care prin lege se dispune altfel.

(3) Infractiunea savirsita pe o aeronava este de competenta instantei in a carei circumscriptie se afla primul loc de aterizare pe teritoriul roman.

(4) Daca nava nu ancoreaza intr-un port roman sau daca aeronava nu aterizeaza pe teritoriul roman, competenta este cea prevazuta in alin. 1, afara de cazul in care prin lege se dispune altfel.

Alin. (1) al art. 31 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Sectiunea III

Competenta in caz de indivizibilitate si conexitate

Reunirea cauzelor

ART. 32

In caz de indivizibilitate sau de conexitate, judecata in prima instanta, daca are loc in acelasi timp pentru toate faptele si pentru toti faptuitorii, se efectueaza de aceeasi instanta.

Cazurile de indivizibilitate

ART. 33

Este indivizibilitate:

a) cind la savirsirea unei infractiuni au participat mai multe persoane;

b) cind doua sau mai multe infractiuni au fost savirsite prin acelasi act;

c) in cazul infractiunii continuate sau in orice alte cazuri cind doua sau mai multe acte materiale alcatuiesc o singura infractiune.

Cazurile de conexitate

ART. 34

Este conexitate:

a) cind doua sau mai multe infractiuni sint savirsite prin acte diferite, de una sau de mai multe persoane impreuna, in acelasi timp si in acelasi loc;

b) cind doua sau mai multe infractiuni sint savirsite in timp ori in loc diferit, dupa o prealabila intelegere intre infractori;

c) cind o infractiune este savirsita pentru a pregati, a inlesni sau a ascunde comiterea altei infractiuni, ori este savirsita pentru a inlesni sau a asigura sustragerea de la raspundere penala a faptuitorului altei infractiuni;

d) cind intre doua sau mai multe infractiuni exista legatura si reunirea cauzelor se impune pentru o buna infaptuire a justitiei.

Competenta in caz de indivizibilitate sau conexitate

ART. 35

(1) In caz de indivizibilitate sau conexitate, daca competenta in raport cu diferitii faptuitori ori diferitele fapte apartine, potrivit legii, mai multor instante de grad egal, competenta de a judeca toate faptele si pe toti faptuitorii revine instantei mai intii sesizate, iar daca competenta dupa natura faptelor sau dupa calitatea persoanelor apartine unor instante de grad diferit, competenta de a judeca toate cauzele reunite revine instantei superioare in grad.

(2) Daca dintre instante una este civila, iar alta militara, competenta revine instantei militare.

(3) Daca instanta civila este superioara in grad, competenta revine instantei militare echivalente in grad cu instanta civila. Daca instanta civila superioara este Curtea Suprema de Justitie, competenta revine acesteia.

(4) Competenta de a judeca cauzele reunite ramine dobindita instantei, chiar daca pentru fapta sau pentru faptuitorul care a determinat competenta acestei instante s-a dispus incetarea procesului penal ori s-a pronuntat achitarea.

(5) Tainuirea, favorizarea infractorului si nedenuntarea unor infractiuni sint de competenta instantei care judeca infractiunea la care acestea se refera.

Alin. (3) al art. 35 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Instanta competenta a hotari reunirea cauzelor

ART. 36

Reunirea cauzelor se hotaraste de instanta careia ii revine competenta de judecata, potrivit dispozitiilor art. 35.

In cazul prevazut in art. 35 alin. 3, reunirea cauzelor se hotaraste de instanta civila, care trimite dosarul instantei militare careia ii revine competenta.

Cazuri speciale

ART. 37

In cazurile de indivizibilitate prevazute in art. 33 lit. a) si b), precum si in cele de conexitate, cauzele sint reunite daca ele se afla in fata primei instante de judecata, chiar dupa desfiintarea hotaririi cu trimitere de catre instanta de apel sau dupa casarea cu trimitere de catre instanta de recurs.

Cauzele se reunesc si la instantele de apel, precum si la cele de recurs, de acelasi grad, daca se afla in acelasi stadiu de judecata.

In cazul de indivizibilitate prevazut in art. 33 lit. c), cauzele trebuie sa fie reunite intotdeauna.

Disjungerea

ART. 38

In cazul de indivizibilitate prevazut in art. 33 lit. a), precum si in toate cazurile de conexitate, instanta poate dispune, in interesul unei bune judecati, disjungerea cauzei, astfel ca judecarea unora dintre infractori sau dintre infractiuni sa se faca separat.

Sectiunea IV

Dispozitii comune




Exceptii de necompetenta

ART. 39

Exceptia de necompetenta materiala si cea de necompetenta dupa calitatea persoanei pot fi ridicate in tot cursul procesului penal, pina la pronuntarea hotaririi definitive.

Exceptia de necompetenta teritoriala poate fi ridicata numai pina la citirea actului de sesizare in fata primei instante de judecata.

Exceptiile de necompetenta pot fi ridicate de procuror, de oricare dintre parti, sau puse in discutia partilor din oficiu.

Competenta in caz de schimbare a calitatii inculpatului

ART. 40

(1) Cand competenta instantei este determinata de calitatea inculpatului, instanta ramane competenta sa judece chiar daca inculpatul, dupa savarsirea infractiunii, nu mai are acea calitate, in cazurile cand:

a) fapta are legatura cu atributiile de serviciu ale faptuitorului;

b) s-a dat o hotarare in prima instanta.

(2) Dobindirea calitatii dupa savirsirea infractiunii nu determina schimbarea competentei.

Alin. (1) al art. 40 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Competenta in caz de schimbare a incadrarii juridice sau a calificarii

ART. 41

Instanta sesizata cu judecarea unei infractiuni ramine competenta a o judeca chiar daca constata, dupa efectuarea cercetarii judecatoresti, ca infractiunea este de competenta instantei inferioare.

Schimbarea calificarii faptei printr-o lege noua, intervenita in cursul judecarii cauzei, nu atrage incompetenta instantei de judecata, afara de cazul cind prin acea lege s-ar dispune altfel.

Declinarea de competenta

ART. 42

Instanta de judecata care isi declina competenta trimite dosarul instantei de judecata aratata ca fiind competenta prin hotarirea de declinare.

Daca declinarea a fost determinata de competenta materiala sau dupa calitatea persoanei, instanta careia i s-a trimis cauza poate folosi actele indeplinite si poate mentine masurile dispuse de instanta desesizata.

In cazul declinarii pentru necompetenta teritoriala, actele indeplinite ori masurile dispuse se mentin.

Hotarirea de declinare a competentei nu este supusa apelului si nici recursului.

Conflictul de competenta

ART. 43

Cind doua sau mai multe instante se recunosc competente a judeca aceeasi cauza ori isi declina competenta, conflictul pozitiv sau negativ de competenta se solutioneaza de instanta ierarhic superioara comuna.

Cind conflictul de competenta se iveste intre o instanta civila si una militara, solutionarea conflictului este de competenta Curtii Supreme de Justitie.

Instanta ierarhic superioara comuna este sesizata in caz de conflict pozitiv, de catre instanta care s-a declarat cea din urma competenta, iar in caz de conflict negativ, de catre instanta care si-a declinat cea din urma competenta.

In toate cazurile, sesizarea se poate face si de procuror sau de parti.

Pina la solutionarea conflictului pozitiv de competenta judecata se suspenda.

Instanta care si-a declinat competenta ori s-a declarat competenta cea din urma ia masurile si efectueaza actele ce reclama urgenta.

Instanta ierarhic superioara comuna hotaraste asupra conflictului de competenta cu citarea partilor.

Cind instanta sesizata cu solutionarea conflictului de competenta constata ca acea cauza este de competenta altei instante decit cele intre care a intervenit conflictul si fata de care nu este instanta superioara comuna trimite dosarul instantei superioare comune.

Instanta careia i s-a trimis cauza prin hotarirea de stabilire a competentei nu se mai poate declara necompetenta, afara de cazul in care, in urma noii situatii de fapt ce rezulta din completarea cercetarii judecatoresti, se constata ca fapta constituie o infractiune data prin lege in competenta altei instante.

Instanta careia i s-a trimis cauza aplica in mod corespunzator dispozitiile art. 42 alin. 2.

Chestiuni prealabile

ART. 44

Instanta penala este competenta sa judece orice chestiune prealabila de care depinde solutionarea cauzei, chiar daca prin natura ei acea chestiune este de competenta altei instante.

Chestiunea prealabila se judeca de catre instanta penala, potrivit regulilor si mijloacelor de proba privitoare la materia careia ii apartine acea chestiune.

Hotarirea definitiva a instantei civile, asupra unei imprejurari ce constituie o chestiune prealabila in procesul penal, are autoritate de lucru judecat in fata instantei penale.

Dispozitii care se aplica la urmarirea penala

ART. 45

(1) Dispozitiile cuprinse in art. 30-36, 38, 40, 42 si 44 se aplica in mod corespunzator si in cursul urmaririi penale.

(1^1) Prevederile art. 35 alin. 4 nu se aplica in cazul in care scoaterea de sub urmarire penala sau incetarea urmaririi penale a fost dispusa de un procuror militar.

(1^2) Declinarea de competenta se dispune prin ordonanta.

(2) Cind nici unul din locurile aratate in art. 30 alin. 1 nu este cunoscut, competenta revine organului de urmarire penala care a fost mai intii sesizat.

(3) In caz de sesizari simultane, precaderea se stabileste in ordinea enumerarii de la art. 30 alin. 1.

(4) Daca in raport cu vreunul din criteriile aratate in art. 30 alin. 1 sint competente mai multe organe de urmarire penala, competenta revine organului care a fost mai intii sesizat.

(5) Urmarirea penala a infractiunilor savirsite in conditiile prevazute in art. 31 se efectueaza de catre organul de urmarire penala din circumscriptia instantei competente sa judece cauza.

(6) Conflictul de competenta intre doi sau mai multi procurori se rezolva de catre procurorul superior comun acestora. Cind conflictul se iveste intre doua sau mai multe organe de cercetare penala, competenta se stabileste de catre procurorul care exercita supravegherea activitatii de cercetare penala a acestor organe.

Alin. (1^1) si (1^2) ale art. 45 au fost introduse de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

CAP. 2

INCOMPATIBILITATEA SI STRAMUTAREA

Sectiunea I

Incompatibilitatea

Rudenia intre judecatori

ART. 46

Judecatorii care sint soti sau rude apropiate intre ei nu pot face parte din acelasi complet de judecata.

Judecator care s-a pronuntat anterior

ART. 47

Judecatorul care a luat parte la solutionarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiasi cauze intr-o instanta superioara, sau la judecarea cauzei dupa desfiintarea hotaririi cu trimitere in apel sau dupa casarea cu trimitere in recurs.

De asemenea, nu mai poate participa la judecarea cauzei judecatorul care si-a exprimat anterior parerea cu privire la solutia care ar putea fi data in acea cauza.

Alte cauze de incompatibilitate

ART. 48

Judecatorul este de asemenea incompatibil de a judeca, daca in cauza respectiva:

a) a pus in miscare actiunea penala, a emis mandatul de arestare preventiva provizorie ori a dispus trimiterea in judecata sau a pus concluzii in fond in calitate de procuror la instanta de judecata;

b) a fost reprezentant sau aparator al vreuneia din parti;

c) a fost expert sau martor;

d) exista imprejurari din care rezulta ca este interesat sub orice forma, el, sotul sau vreo ruda apropiata.

Litera a) a art. 48 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Incompatibilitatea procurorului, a organului de cercetare penala, a magistratului-asistent si a grefierului

ART. 49

(1) Dispozitiile art. 46 se aplica procurorului si magistratului-asistent sau, dupa caz, grefierului de sedinta, cand cauza de incompatibilitate exista intre ei sau intre vreunul dintre ei si unul dintre membrii completului de judecata.

(2) Dispozitiile privind cazurile de incompatibilitate prevazute in art. 48 lit. b)-d) se aplica procurorului, persoanei care efectueaza cercetarea penala, magistratului-asistent si grefierului de sedinta.

(3) Procurorul care a pus in miscare actiunea penala, a emis mandat de arestare sau a dispus trimiterea in judecata nu poate pune concluzii la judecarea cauzei, iar procurorul care a participat ca judecator la solutionarea cauzei in prima instanta nu poate pune concluzii la judecarea ei in caile de atac.

(4) Persoana care a efectuat urmarirea penala este incompatibila sa procedeze la completarea sau refacerea acesteia, cind completarea sau refacerea este dispusa de instanta.



Denumirea marginala a art. 49 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (1), (2) si (3) ale art. 49 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Abtinerea

ART. 50

Persoana incompatibila este obligata sa declare, dupa caz, presedintelui instantei, procurorului care supravegheaza cercetarea penala sau procurorului ierarhic superior, ca se abtine de a participa la procesul penal, cu aratarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivul abtinerii.

Declaratia de abtinere se face de indata ce persoana obligata la aceasta a luat cunostinta de existenta cazului de incompatibilitate.

Recuzarea

ART. 51

In cazul in care persoana incompatibila nu a facut declaratie de abtinere, poate fi recuzata atit in cursul urmaririi penale cit si in cursul judecatii, de oricare dintre parti, de indata ce partea a aflat despre existenta cazului de incompatibilitate.

Recuzarea se formuleaza oral sau scris, cu aratarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivul recuzarii.

Procedura de solutionare in cursul judecatii

ART. 52

(1) Abtinerea sau recuzarea judecatorului, procurorului, magistratului-asistent sau grefierului se solutioneaza de un alt complet, in sedinta secreta, fara participarea celui ce declara ca se abtine sau care este recuzat.

(2) Examinarea declaratiei de abtinere sau a cererii de recuzare se face de indata, ascultindu-se procurorul cind este prezent in instanta, iar daca se gaseste necesar, si partile, precum si persoana care se abtine sau a carei recuzare se cere.

(3) Cind abtinerea sau recuzarea priveste cazul prevazut in art. 46 si 49 alin. 1, instanta, admitind recuzarea, stabileste care dintre persoanele aratate in mentionatele texte nu va lua parte la judecarea cauzei.

(4) In caz de admitere a abtinerii sau a recuzarii, se va stabili in ce masura actele indeplinite ori masurile dispuse se mentin.

(5) Abtinerea sau recuzarea care priveste intreaga instanta trebuie sa cuprinda indicarea concreta a cazului de incompatibilitate in care se afla fiecare judecator si se solutioneaza de instanta ierarhic superioara. Aceasta, in cazul cand gaseste intemeiata abtinerea sau recuzarea, desemneaza pentru judecarea cauzei o instanta egala in grad cu instanta in fata careia s-a produs abtinerea sau recuzarea.

(5^1) In cauzele in care sunt inculpati arestati preventiv, cand se recuza intreaga instanta, instanta ierarhic superioara competenta sa solutioneze cererea de recuzare, inainte de a se pronunta asupra recuzarii, dispune cu privire la arestarea preventiva in conditiile prevazute de lege.

(6) Incheierea prin care s-a admis sau s-a respins abtinerea, ca si aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sint supuse nici unei cai de atac.

(7) Incheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacata numai cu recurs, in termen de 48 de ore din momentul pronuntarii, si dosarul se inainteaza, de indata, instantei de recurs. Recursul se judeca in termen de 48 de ore din momentul primirii dosarului, in camera de consiliu, cu participarea partilor.

Alin. (1) si (5) ale art. 52 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (5^1) al art. 52 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (7) al art. 52 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Procedura de solutionare in cursul urmaririi penale

ART. 53

(1) In cursul urmaririi penale, asupra abtinerii sau recuzarii persoanei care efectueaza cercetarea penala ori a procurorului se pronunta procurorul care supravegheaza cercetarea penala sau procurorul ierarhic superior.

(2) Cererea de recuzare privitoare la persoana care efectueaza cercetarea penala se adreseaza fie acestei persoane, fie procurorului. In cazul in care cererea este adresata persoanei care efectueaza cercetarea penala, aceasta este obligata sa o inainteze impreuna cu lamuririle necesare, in termen de 24 de ore, procurorului, fara a intrerupe cursul cercetarii penale.

(3) Procurorul este obligat sa solutioneze cererea in cel mult 3 zile, printr-o ordonanta.

(4) Cererea de recuzare care priveste pe procuror se solutioneaza in acelasi termen si in aceleasi conditii de procurorul ierarhic superior.

(5) Abtinerea se solutioneaza potrivit dispozitiilor din alin. 3 si 4, care se aplica in mod corespunzator.

Alin. (1) al art. 53 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Incompatibilitatea expertului si interpretului

ART. 54

Dispozitiile art. 48, 50, 51, 52 si 53 se aplica in mod corespunzator expertului si interpretului.

Calitatea de expert este incompatibila cu aceea de martor in aceeasi cauza. Calitatea de martor are intiietate.

Participarea ca expert sau ca interpret de mai multe ori in aceeasi cauza nu constituie un motiv de recuzare.

Sectiunea II

Stramutarea judecarii cauzei penale

Temeiul stramutarii

ART. 55

Curtea Suprema de Justitie stramuta judecarea unei cauze de la instanta competenta la o alta instanta egala in grad, in cazul in care, apreciind temeinicia motivelor de stramutare, considera ca prin aceasta se asigura desfasurarea normala a procesului.

Stramutarea poate fi ceruta de partea interesata, de procuror sau de ministrul justitiei.

Cererea si efectele ei

ART. 56

(1) Cererea de stramutare se adreseaza Curtii Supreme de Justitie si trebuie motivata. Inscrisurile pe care se sprijina cererea se alatura la aceasta, cind sint detinute de partea care cere stramutarea.

(2) In cerere se face mentiune daca in cauza se gasesc arestati.

(3) Suspendarea judecarii cauzei poate fi dispusa de presedintele Curtii Supreme de Justitie la primirea cererii, sau de catre Curtea Suprema de Justitie dupa ce aceasta a fost investita.

(4) Cererea facuta de procurorul general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie suspenda de drept judecarea cauzei.

Alin. (4) al art. 56 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Procedura de informare

ART. 57

Presedintele Curtii Supreme de Justitie cere, pentru lamurirea instantei, informatii de la presedintele instantei ierarhic superioare celei la care se afla cauza a carei stramutare se cere, comunicindu-i totodata termenul fixat pentru judecarea cererii de stramutare.

Cind Curtea Suprema de Justitie este instanta ierarhic superioara, informatiile se cer Ministerului Justitiei.

In cazul introducerii unei noi cereri de stramutare cu privire la aceeasi cauza, cererea de informatii este facultativa.

Instiintarea partilor

ART. 58

Presedintele instantei ierarhic superioare celei la care se afla cauza ia masuri pentru incunostintarea partilor despre introducerea cererii de stramutare, despre termenul fixat pentru solutionarea acesteia, cu mentiunea ca partile pot trimite memorii si se pot prezenta la termenul fixat pentru solutionarea cererii.

In informatiile trimise Curtii Supreme de Justitie se face mentiune expresa despre efectuarea incunostintarilor, atasindu-se si dovezile de comunicare a acestora.

Cind in cauza a carei stramutare se cere sint arestati, presedintele dispune desemnarea unui aparator din oficiu.

Examinarea cererii

ART. 59

Examinarea cererii de stramutare se face in sedinta secreta.

Cind partile se infatiseaza, se asculta si concluziile acestora.

Solutionarea cererii

ART. 60

Curtea Suprema de Justitie dispune, fara aratarea motivelor, admiterea sau respingerea cererii.

In cazul in care gaseste cererea intemeiata, dispune stramutarea judecarii cauzei, hotarind totodata in ce masura actele indeplinite in fata instantei de la care s-a stramutat cauza se mentin.

Aceasta instanta va fi instiintata de indata despre admiterea cererii de stramutare.

Daca instanta la care se afla cauza a carei stramutare se cere a procedat intre timp la judecarea cauzei, hotarirea pronuntata este desfiintata prin efectul admiterii cererii de stramutare.

Repetarea cererii

ART. 61

Stramutarea cauzei nu poate fi ceruta din nou, afara de cazul cind noua cerere se intemeiaza pe imprejurari necunoscute Curtii Supreme de Justitie la solutionarea cererii anterioare sau ivite dupa aceasta.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 835
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site