Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


CONSIDERATII GENERALE PRIVIND CAILE DE ATAC

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



CONSIDERATII GENERALE PRIVIND CAILE DE ATAC

1.1. Notiunea si importanta cailor de atac

Caile de atac sunt mijloace procedurale prin care se cere si se obtine anularea sau reformarea partiala sau totala a unei hotarari judecatoresti.



Caile de atac reprezinta o forma concreta de manifestare a actiunii civile iar in momentul in care partea interesata apeleaza la o cale de atac, aceasta devine o componenta a dreptului la actiunea pusa in miscare.

In dreptul roman s-a impus regula potrivit careia “rei judicata pro veritate habetur” (lucrul judecat se considera adevarat), asadar considerandu-se ca judecatorul nu poate pronunta adevarul dar hotararea sa tine loc de adevar.

Prin caile de atac se poate contesta fie nerespectarea de catre intanta a regulilor legale privind pronuntarea hotararii atacate, a conditiilor formale in care trebuie sa aiba loc judecata, fie faptul ca ratiunea instantei este inexacta. Sunt si situatii in care se revine in fata aceleiasi instante solicitand examinarea totala sau partiala a pricinii, in considerarea unor imprejurari care nu au fost avute in vedere la pronuntarea hotararii atacate.

Pe de alta parte se sustine ca nu ar fi necesare doua grade de jurisdictie ci numai unul deoarece caile de atac presupun prelungirea procesului, la cheltuieli mai mari din partea justitiabililor cat si a statului, la o scadere a increderii justitiabililor in sistemul justitiei si la o slabire a responsabilitatilor judecatorilor primei instante. La acestea se adauga si faptul ca, in unele cauze, in practica s-a constatat ca hotararile judecatoresti pronuntate in caile de atac nu sunt mai bune decat cele din fond.

Contrar acestei opinii in majoritatea statelor moderne se mentine dublul grad de jurisdictie considerandu-se ca este necesar ca eventualele greseli sa poata fi inlaturate prin efectuarea unui control judiciar de catre instantele superioare.

Nu trebuie trecut cu vederea nici interesul partilor, in special partea care a pierdut procesul, sau uneori chiar cea care l-a castigat, de a cere rejudecarea pricinii si de a aduce probe noi care din motive bine intemeiate nu au fost aduse in prima instanta.

In ceea ce priveste partile, faptul ca hotararea ce se va pronunta poate fi modificata sau desfiintata, prin intermediul cailor de atac, stimuleaza pe fiecare dintre ele sa aiba o pozitie activa in cadrul procesului, sa se apere cat mai complet, sa invoce instantei incalcarile de lege ce ar putea atrage anularea hotararii deoarece, sperand intr-o situatie favorabila fiecare parte are interesul sa se pronunte o hotarare care sa nu fie modificata sau desfiintata.

Pe de alta parte se sustine ca nu ar fi necesare doua grade de jurisdictie ci numai unul deoarece caile de atac presupun prelungirea procesului, la cheltuieli mai mari din partea justitiabililor cat si a statului, la o scadere a increderii justitiabililor in sistemul justitiei si la o slabire a responsabilitatilor judecatorilor primei instante. La acestea se adauga si faptul ca, in unele cauze, in practica s-a constatat ca hotararile judecatoresti pronuntate in caile de atac nu sunt mai bune decat cele din fond.

Contrar acestei opinii in majoritatea statelor moderne se mentine dublul grad de jurisdictie considerandu-se ca este necesar ca eventualele greseli sa poata fi inlaturate prin efectuarea unui control judiciar de catre instantele superioare.

Nu trebuie trecut cu vederea nici interesul partilor, in special partea care a pierdut procesul, sau uneori chiar cea care l-a castigat, de a cere rejudecarea pricinii si de a aduce probe noi care din motive bine intemeiate nu au fost aduse in prima instanta.

In ceea ce priveste partile, faptul ca hotararea ce se va pronunta poate fi modificata sau desfiintata, prin intermediul cailor de atac, stimuleaza pe fiecare dintre ele sa aiba o pozitie activa in cadrul procesului, sa se apere cat mai complet, sa invoce instantei incalcarile de lege ce ar putea atrage anularea hotararii deoarece, sperand intr-o situatie favorabila fiecare parte are interesul sa se pronunte o hotarare care sa nu fie modificata sau desfiintata

Existenta cailor de atac este o garantie a dreptului de aparare, da certitudinea partilor ca dreptul lor nu este compromis prin pronuntarea unei hotarari nelegale si netemeinice.

In literatura de specialitate mai veche s-a apreciat ca este bine ca obiectul judecatii unui tribunal sa fie rejudecat de o instanta superioara care sa ofere toate garantiile unui control oficial.

O caracteristica specifica cailor de atac este aceea ca ele se afla in legatura directa cu o hotarare deja pronuntata, iar aceasta influenteaza modul in care are loc judecata in fiecare cale de atac.

Daca prima instanta a judecat pretentiile formulate de parti, in caile de atac se judeca nu numai pretentiile ci chiar hotararea judecatoreasca pronuntata, cu mentiunea ca in unele cai de atac judecata priveste numai hotararea atacata.

Existenta dreptului instantei superioare de a exercita controlul judiciar si a dreptului pentru parti si procuror de a se plange impotriva hotararilor pe care le socotesc nejuste constituie o pavaza puternica a legalitatii si impotriva arbitrariului judecatoresc, obligandu-l pe judecator sa manifeste toata atentia in opera de infaptuire a justitiei, in strangerea materialului probator in motivarea convingatoare si completa a solutiei la care s-a oprit, preocupare care ar putea fi slaba atunci cand ar sti ca hotararea judecatoreasca pronuntata este irevocabila.

Prin art. 128 din Constitutie se instutie un drept fundamental care trebuie sa guverneze activitatea de infaptuire a justitiei intr-un stat de drept, si anume dreptul partilor interesate si al societatii – reprezentate prin Ministerul Public – de a exercita impotriva oricarei hotarari judecatoresti, caile de atac prevazute de lege.

1.2. Istoricul cailor de atac



In dreptul procesual civil roman, Codul din 1865 si legea de organizare a Inaltei Curti de Casatie au consacrat un sistem al cailor de atac care cuprindea doua cai ordinare (opozitia si apelul) si patru cai extraordinare (recursul, revizuirea, contestatia si actiunea recursorie).

In vederea accelerarii judecatii, Legea din 1929 a redus campul de aplicare al opozitiei, iar Legea din 1943 a desfiintat aceasta cale de atac, ce putea fi exercitata de cel care a fost judecat in lipsa.

In perioada 1948-1952 sistemul cailor de atac din legislatia romaneasca a suferit modificari substantiale: recursul a fost reglementat ca o cale ordinara de atac; dispozitiile privind apelul, recursul in interesul legii si recursul in anulare au fost abrogate; alaturi de revizuire au fost introduse alte doua cai de atac – contestatia in anulare si cererea de indreptare, care mai apoi s-au numit recurs in supraveghere si recurs extraordinar. Acest sistem – cu unele modificari vizand caile de atac – a functionat pana in 1993.

Prin Legea nr. 59/1993 sistemul cailor de atac a fost din nou modificat, incercandu-se revenirea la sistemul anterior. Dar, raportarea legiuitorului post-decembrist s-a facut la Codul de procedura civila din 1948 si recursul a fost calificat drept o forma ordinara de atac.

Solutia aceasta a fost considerata gresita in literatura de specialitate, intrucat: pentru a exercita recursul nu este suficient sa fii nemultumit de o hotarare, ci trebuie observate conditiile si motivele prevazute de lege; recursul nu este suspensiv de executare (in principiu); recursul vizeaza – de regula – numai nelegalitatea, deci nu provoaca un control complet asupra hotararii atacate.

In acest sens, prin Ordonanta nr. 138 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila la art. I, pct. 106 se dispune: capitolul II “Recursul” al titlului IV “Caile de atac” din Cartea a II-a va deveni capitolul I “Recursul” al titlului V “Caile extraordinare de atac” din Cartea a II-a. astfel, calificarea legala a recursului este de cale extraordinara de atac.

1.3. Clasificarea cailor de atac

Cai de atac ordinare si cai de atac extraordinare.

O cale de atac este ordinara daca poate fi exercitata de orice parte din proces pentru simplul fapt ca partea respectiva este nemultumita de hotararea pronuntata. Nu trebuie sa existe o dispozitie legala in acest sens, insa daca se doreste suprimarea acesteia trebuie sa existe o dispozitie legala expresa.

Caile de atac sunt extraordinare daca ele pot fi exercitate numai in cazurile si in conditiile specificate de lege.

Codul de procedura civila califica apelul ca fiind cale de atac ordinara, iar recursul, contestatia in anulare, revizuirea, recursul in interesul legii si recursul in anulare ca fiind extraordinare.

Anterior modifarii date de Ordonanta nr. 138/2000 se considera ca recursul este calificat gresit ca fiind o cale de atac ordinara, in afara recursului prevazut de art. 304 din Codul de procedura civila, care vizeaza hotarari nesusceptibile de apel si care poate fi exercitat pentru orice motiv.

Caile de atac pot fi utilizate o singura data, numai in ordinea stabilita de cod, daca legea nu prevede altfel, iar caile de atac nu pot fi folosite, in principiu, cat timp este deschisa o cale de atac ordinara.

Se observa ca in acest moment atat recursul cat si revizuirea sunt cai de atac care vizeaza hotarari definitive, si nu exista vreun text de lege care sa interzica folosirea lor concomitenta.

Aceasta clasificare are o impartanta practica vizand durata termenului in care poate fi exercitata calea de atac, suspendarea executarii silite, inadmisibilitatea recurgerii la o cale de atac extraordinara cat timp exista posibilitatea unei cai ordinare etc.

Cai de atac suspensive de executare silita si cai de atac nesuspensive de executare silita.

Acest criteriu are in vedere hotararile care sunt susceptibile de executare silita. Apelul suspenda de drept executarea silita, efectul suspensiv fiind continuat prin introducerea cererii de apel. In mod exceptional si recursul suspenda executarea silita in pricinile privitoare la stramutarea de hotare, desfiintarea de constructii, plantatii sau a oricaror lucrari avand o asezare fixa, precum si in cazuri prevazute de lege (in materia contenciosului administrativ).

Pentru celelalte situatii instanta de recurs poate dispune la cerere suspendarea executarii hotararilor recurate cu sau fara depunerea unei cautiuni, iar in cazurile urgente, suspendarea poate fi incuviintata de catre presedintele instantei de recurs prin incheiere motivata data si fara citarea partilor, chiar inainte de primirea dosarului (art. 300 Cod pr. civ.). Prin modificarea din 2000 (Ordonanta nr. 138), alineatul 3 are urmatorul continut: suspendarea la cerere a executarii hotararii poate fi acordata numai dupa depunerea unei cautiuni ce se va stabili, prin incheiere, cu ascultarea partilor in camera de consiliu, scop in care acestea vor fi citate in termen scurt, chiar inainte de primul termen de judecata, daca este cazul.



Contestatia in anulare si revizuirea sunt suspensive de executare silita, dar partea interesata poate sa solicite suspendarea executarii cu sau fara plata unei cautiuni.

Cai de atac de reformare si cai de atac de retractare.

Caile de atac de reformare sunt apelul, recursul, recursul in interesul legii si recursul in anulare, pentru ca prin intermediul lor se realizeaza controlul judiciar al hotararii judecatoresti, de catre o instanta de judecata superioara celei care a pronuntat hotararea atacata.

Contestatia in anulare si revizuirea sunt cai de atac de retractare deoarece cererea privind exercitarea caii de atac se solutioneaza de instanta ce a pronuntat hotararea atacata.

Intr-o speta s-a formulat contestatie in anulare intemeiata pe dispozitiile art. 318 Cod procedura civila impotriva deciziei civile a Curtii Supreme de Justitie, motivele acesteia constand in faptul ca, instanta de recurs a omis sa cerceteze toate motivele de casare invocate de parata. Contestatia in anulare a fost considerata neintemeiata.

Potrivit prevederilor art. 318 Cod procedura civila, hotararile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu contestatie, cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale sau cand instanta respingand recursul sau admitandu-l numai in parte a omis din greseala sa cerceteze vreunul din motivele de casare.

Contestatia in anulare este o cale extraordinara de atac, admisibila numai in cazurile limitativ prevazute de lege, prin care se urmareste anularea unei hotarari definitive daca la pronuntarea ei n-au observat neregularitatile actelor de procedura ori daca solutia este rezultatul unei erori materiale evidente (art. 317 si 318 Cod procedura civila).
Prevederea cuprinsa in art. 318 Cod procedura civila, potrivit careia o hotarare data in recurs poate fi retractata daca a fost rezultatul unei greseli materiale, se refera la erori materiale evidente, in legatura cu aspectele formale ale judecarii recursului, cu respingerea gresita a unui recurs tardiv, anularea gresita ca netimbrat sau ca facut de un mandatar fara calitate si altele asemanatoare, pentru verificarea carora nu este necesara reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Prin urmare, greselile instantei de recurs care pot deschide calea contestatiei in anulare sunt greseli de fapt si nu greseli de judecata, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozitiilor legale. In cazul in care contestatia in anulare priveste si omisiunea examinarii unui motiv de casare, aceasta nu inseamna ca pot fi repuse in discutie pe aceasta cale motive de casare care au format obiect de preocupare pentru instanta de recurs, chiar daca solutia pronuntata ar fi rezultatul unei gresite aprecieri a probelor sau a aplicarii legii.

Astfel, contestatia in anulare nu constituie un mijloc de reformare a unei hotarari, chiar si gresite, date in recurs, intrucat instanta este tinuta sa verifice numai daca exista vreunul din motivele limitativ prevazute de lege si nu poate sa examineze justetea solutiei pronuntate.

Examinand hotararea atacata, in raport de dispozitiile legale de mai sus, se constata ca instanta de recurs a analizat in mod grupat cele patru motive, si a a vut in vedere toate criticile formulate de parata, care priveau, in esenta, problema stingerii obligatiei prin darea in plata si problema exonerarii de plata penalitatilor prevazute numai in contractul extern.
Este de retinut, deci, ca toate motivele de recurs, chiar daca nu au fost examinate pe puncte, asa cum le-a formulat parata, isi gasesc tratarea detaliata in considerentele hotararii atacate, asa cum s-a mentionat mai sus.

In aceasta situatie, afirmatia paratei contestatoare referitoare la neexaminarea tuturor motivelor de casare, de catre instanta de recurs, nu poate fi primita.

In consecinta, chiar daca petitionara considera ca prin solutia la care s-a oprit instanta de recurs ar cuprinde greseli de judecata pe fond, acestea nu pot fi corectate pe aceasta cale procesuala, a contestatiei in anulare, care este o cale de retractare si nu reformare a solutiei atacate.
In consecinta nefiind indeplinite conditiile legale prevazute de art. 318 Cod procedura civila, contestatia in anulare formulata de parata a fost respinsa ca neintemeiata.

Curtea Suprema de Justitie - Sectia Comerciala dec. nr. 368 din 13 februarie 1997 (dosar nr. 2675/1996).

Cai de atac devolutive si cai de atac nedevolutive.

O cale de atac este devolutiva daca antreneaza o rejudecare in fond a pricinii, in intregul ei, fara restrictii in privinta administrarii probelor. Numai apelul prezinta un astfel de efect, nici una din celelalte cai nu presupune o rejudecare a fondului pricinii.

Caracterul nedevolutiv se raporteaza la calea de atac propriu-zisa, iar nu la rejudecarea pricinii ca efect al admiterii caii de atac respective. In cazul casarii unei hotarari de regula are loc o rejudecare a fondului in conditiile stabilite de art. 312 C. proc. civ., admiterea unei contestatii in anulare duce la anularea hotararii atacate si rejudecarea fondului, ori a recursului sau a motivului de casare admis.

Cai de atac comune si cai de atac speciale



In functie de faptul daca partile au sau nu acces direct la exercitarea cailor de atac, acestea pot fi calificate comune sau speciale.

Majoritatea cailor de atac se incadreaza in prima categorie, fiind speciale numai recursul in interesul legii si recursul in anulare ce apartin exclusiv procurorului general, care le poate exercita din oficiu sau la cererea ministrului justitiei.

1.4. Reguli comune privind exercitarea cailor de atac

Existenta unei hotarari judecatoresti pe care legea sa o declare susceptibila de a fi atacata.

Caile de atac vizeaza o hotarare judecatoreasca, partea interesata afirmand ca hotararea contine greseli sau o injustitie. Legea trebuie sa declare hotararea respectiva susceptibila de atac. Regula este ca orice hotarare poate fi atacata prin intermediul cailor de atac ordinare dar in unele cazuri legea suprima apelul (art. 274 alin. 4, art. 273 C. proc. civ.) ori daca nu este vorba de o incheiere premergatoare ea nu poate fi apelata, de regula, decat o data cu fondul.

Impotriva hotararilor nesusceptibile de apel, se poate exercita recurs ca de altfel si in cazul hotararilor date in apel care insa nu sunt irevocabile.

Manifestarea de vointa a partii interesate in sensul exercitarii caii de atac.

Exercitarea cailor de atac reprezinta o facultate recunoscuta de lege partilor de care acestea pot uzita sau nu, dar instanta competenta sa solutioneze eventuala cale de atac nu se poate sesiza din oficiu, ci este necesar ca o parte sa-si manifeste expres vointa printr-o cerere in acest sens in conditiile prevazute de lege. Calea de atac poate fi exercitata si de catre procuror ori de alte organe sau persoane carora legea le recunoaste calitate procesuala.

Legalitatea caii de atac.

Indiferent de modul de clasificare, trebuie retinuta regula legalitatii cailor de atac in sensul ca impotriva hotararilor pot fi exercitate numai caile de atac prevazute de lege.

Mentiunea gresita facuta in dispozitivul hotararii care se ataca, nu acorda partii o cale de atac la care nu are dreptul, dar nici nu-i poate rapi dreptul la calea legala de atac.

Ierarhia cailor de atac

Nu se poate recurge la o cale extraordinara de atac pana ce nu s-a folosit mai intai calea ordinar prevazuta de lege.

Sistemul actual, care califica recursul drept o cale de atac ordinara, prezinta din acest punct de vedere unele dificultati. Literalmente, ar insemna ca exista posibilitatea ca partea sa-si aleaga una din caile de atac ordinare, apelul sau recursul – ceea ce nu poate fi admis.

Unicitatea dreptului de a folosi o cale de atac

O sentinta atacata cu apel nu va mai putea fi apelata si a doua oara pentru aceleasi motive. Prezumtia de adevar legata de fecare hotarare judecatoreasca opreste ca soarta unei sentinte decisa intr-un fel in apel sa fie reformulata in alt fel printr-un al doilea apel. Acest fapt ar fi contra principiului celor doua grade de jurisdictie care sta la baza organizarii judecatoresti in Romania.

Daca o parte formuleaza mai multe cereri de apel, sau daca o hotarare este apelata de mai multe parti, apelurile urmeaza a fi conexate si judecate impreuna.

Daca, spre exemplu, in situatia in care se declara recurs inainte de comunicarea hotararii iar recursul este anulat partea nu mai poate introduce o noua cerere de recurs, deoarece intra in contradictie cu principiul unicitatii, care presupune folosirea o singura data a unei cai de atac.

Termenul de recurs si cel de apel, incepe sa curga, de regula, de la data comunicarii hotararii, iar dosarul se trimite instantei de recurs numai dupa indeplinirea termenului pentru toate partile astfel incat eventualele cereri ulterioare urmeaza a fi conexate.





Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1348
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2023 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site