Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AdministratieDrept


DREPTURILE REALE

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic




DREPTURILE REALE





BUNURI: IUS RERUM

Prin notiunea de bun se intelege orice lucru care poate fi insusit de cineva sub forma dreptului de proprietate.

1. Patrimoniul

Definitie

Prin patrimoniu se intelege totalitatea drepturilor, datoriilor si sarcinilor unei persoane, care sunt susceptibile de o valoare pecuniara.

Elementele patrimoniului

Din definitia data patrimoniului rezulta net elementele acestuia, respectiv drepturile reale si drepturile personale.

Principiile patrimoniului

– Patrimoniul constituie emanatia unei persoane.

– Orice persoana are in mod necesar un patrimoniu.

– Fiecare persoana nu are decat un singur patrimoniu.

2. Clasificarea bunurilor

Jurisconsultul Gaius, dar si Justinian, in manualele lor numite Institute, fac o clasificare a bunurilor res in doua categorii, respectiv lucruri nepatrimoniale – res extra patrimonium si lucruri patrimoniale

– res in patrimonio.

POSESIUNEA : POSSESSIO

1. Definitia posesiunii

Posesiunea este o stare de fapt ocrotita de drept, care consta in actul material de a pastra si a folosi un lucru. Posesiunea este o stare de fapt care produce efecte juridice.

2. Originea posesiunii

Pamanturile cucerite de romani erau transformate in ager publi- cus si statul roman le repartiza spre folosinta patricienilor fie in mod gratuit, fie contra unor sume de bani. Aceste terenuri purtau numele de possessiones.

3. Elementele posesiunii

Posesiunea prezinta doua elemente constitutive, respectiv

animus – elementul intentional si corpus – elementul material.

4. Dobandirea si pierderea posesiunii

Dobandirea posesiunii

Posesiunea se dobandeste prin intrunirea celor doua elemente in aceeasi persoana. Aceasta se realizeaza prin doua moduri, respectiv prin sine insusi si prin altul.

Dobandirea posesiunii prin sine insusi

Prin sine insusi se dobandeste posesiunea astfel: cand se intru- nesc cele doua elemente ale posesiunii, in acelasi timp, in aceeasi persoana; persoana in cauza trebuie sa aiba capacitate juridica; in fine, lucrul posedat trebuie sa fie corporal.

Dobandirea posesiunii prin altul

Prin altul, posesiunea se dobandeste fie animo alieno – cu animus al altuia, fie corpore alieno – cu corpus al altuia.

Pierderea posesiunii

Pentru aceasta era suficienta pierderea uneia sau ambelor ele- mente ale posesiunii. Aceasta se producea similar dobandirii astfel: prin sine insusi si prin altul.

Pierderea posesiunii prin sine insusi

Aceasta se producea in conformitate cu trei situatii care puteau sa apara, respectiv prin pierderea lui corpus, prin pierderea lui animus si prin pierderea ambelor elemente.

Pierderea lui corpus se datoreaza faptului ca posesorul nu face sau nu poate sa faca actele materiale ce ii revin in calitatea sa. De exemplu, daca unei persoane ii cade inelul in fluviu, acesteia dispa- randu-i astfel corpus ii va dispare si posesia.

Pierderea lui animus consta in manifestarea vointei de a nu mai poseda, in timp ce se savarsesc acte materiale conform posesiunii. Exemplul concludent in acest sens era constitutum possessorium: un proprietar a vandut casa in care locuia si continua s-o locuiasca in baza unui contract de locatiune – inchiriere incheiat cu noul proprietar. El devine detentor, pierzand posesiunea o data cu animus, dar a conservat corpus.

Pierderea lui corpus si a lui animus se produce in acelasi timp fie prin moartea posesorului, fie prin parasirea lucrului de catre acesta.

Pierderea posesiunii prin altul

Cel prin care se producea pierderea posesiunii era intotdeauna detentorul si in acest sens existau doua situatii, respectiv fie moartea sau nebunia detentorului, fie vointa contrara a acestuia.

5. Clasificarea posesiunii

Posesiunea se clasifica dupa criterii diferite, respectiv din punct de vedere al protectiei juridice pe care o asigura, al efectelor produse, al generalizarii sau al opozitiei cu adevarata posesiune. In acest sens au existat urmatoarele categorii de posesiune:

Possessio ad usucapionem

Constituia posesiunea care prezenta drept efect dobandirea proprie- tatii quiritare prin uzucapiune, deci printr-o folosinta indelungata.



Possessio iniusta

Constituia posesiunea contrara dreptului sau vicioasa – vitiosa, fata de o anumita persoana, avand ca efect ridicarea protectiei juridice fata de persoana respectiva.

Possessio iuris

Constituia posesiunea unui drept sau quasi possessio. Possessio naturalis

Constituia detentiunea, adica posesiunea naturala – naturalis, corporalis – corporala, care era intr-o pozitie cu totul contrara adeva- ratei posesiuni – possessio civilis, posesiunea civila.

6. Efectele posesiunii

Interdictele

Posesorul are la dispozitie un mijloc de protectie impotriva celor care ii tulbura posesiunea. Aceste mijloace se numesc interdictele posesorii.

Interdictele posesorii constituiau ordine date de catre pretor in scopul asigurarii unei protectii juridice a posesiunii.

Calitatea de parat

In cazul unui proces in revendicare, posesorul are calitatea avantajoasa de parat, folosind expresia posed pentru ca posed.

Dobandirea proprietatii

Posesiunea exercitata intr-o anumita perioada de timp poate duce la dobindirea proprietatii asupra unui lucru prin uzucapiune, dar numai in situatia in care si celelalte elemente ale acesteia erau indeplinite.

PROPRIETATEA: PROPRIETAS

1. Notiune si atribute

Romanii au definit proprietatea astfel: proprietas est ius utendi, fruendi, abutendi re sua quatenus iuris ratio partitur, adica „proprie- tatea este dreptul de a folosi un bun, de a-i culege fructele si de a dispune de atat cat permite masura dreptului”.

2. Originea si evolutia proprietatii

Forme prestatale de proprietate

In etapa de tranzitie de la comuna primitiva la societatea statala apar, in conditiile prefigurarii noii formatiuni sociale, sclavagismul, urmatoarele forme primitive de proprietate: proprietatea colectiva a gintii, proprietatea familiala asupra pamantului (C. St. Tomulescu, op.cit., p. 11) si proprietatea individuala asupra sclavilor.

Proprietatea publica a statului

Aceasta forma de proprietate se imparte in doua categorii, respectiv proprietatea statului asupra pamantului – ager publicus si proprietatea statului asupra sclavilor – servi publicus, ambele aflandu-si originea in cuceririle de razboi romane datorita politicii de expansiune promovate de catre statul roman.

Proprietatea quiritara

Proprietatea quiritara – dominium ex iure quiritium constituia privilegiul exclusiv acordat cetatenilor romani. Ea se crea in mod solemn, se transmitea prin forme solemne si, de asemenea, tot in forme solemne era sanctionata in fata instantei.

Proprietatea in epoca clasica

In epoca clasica s-a mentinut proprietatea quiritara, alaturi de care au aparut, datorita transformarilor vietii economice, sociale si politice, noi forme de proprietate, respectiv proprietatea pretoriana sau bonitara, proprietatea provinciala si proprietatea peregrina.

Proprietatea in epoca postclasica

Justinian a unificat proprietatea, desfiintand diferentele dintre toate formele de proprietate anterioare, rezultand o proprietate unica numita dominium.

3. Modurile de dobandire si de transmitere a proprietatii.

Mancipatio

La origine, mancipatio constituia un mod de creare a proprietatii care era considerata, dupa cum am vazut, o putere asupra lucrului mancipi. Mai tarziu, ea apare ca un mod de transmitere a dreptului de proprietate.

In iure cesio

In iure cesio – recunoasterea in fata magistratului era un mod de transmitere a proprietatii quiritare cu ajutorul unui proces fictiv pe care dobanditorul il intenteaza impotriva celui care instraineaza un lucru. Usucapio

Usucapio constituia un mod de dobandire a proprietatii quiritare prin exercitarea posesiunii asupra unui lucru un timp indelungat. Dreptul fostului proprietar se stinge ca o consecinta ce decurge din faptul ca lucrul a fost uzucapat de catre o alta persoana.

Prescriptio longi temporis

Prescriptia de timp indelungat constituia un mod de dobandire a proprietatii prin folosinta indelungata ce avea drept model uzu- capiunea.

Prescriptio longissimi temporis

Prescriptia de timp foarte indelungat constituia un mod de respingere a actiunii in revendicare a proprietarului, care se realiza prin posesiunea unui lucru intr-un timp foarte indelungat, respectiv 40 de ani initial si apoi 30 de ani.



Adiudicatio

Adiudicatio constituie modul de dobandire a proprietatii realizat prin atribuirea de catre judecator a cotelor parti din bunul comun fieca-rei persoane ce avea un drept in acest sens. Aceasta se produce in cazul proceselor de impartire a unui teren care, prin mostenire sau prin cumparare, a apartinut mai multor persoane.

Lex

Lex – legea constituia un mod de dobandire a proprietatii realizat direct sau indirect prin acest act normativ. De exemplu, Legea celor XII Table recunostea expres validitatea unei dispozitii prin care testatorul atribuia cuiva un sclav, iar cel care beneficia de dispozitia testamentara devenea proprietar de plin drept.

Ocupatio

Ocupatio – ocupatiunea constituia un mod de dobandire a proprietatii realizat prin luarea in posesie a unui lucru fara stapan – res nullius.

Traditio

Traditio – traditiunea era un mod voluntar de dobandire a proprietatii care consta in remiterea posesiunii unui lucru. Era un mod de dobandire de iure gentium.

Specificatio

Specificatio constituia situatia in care o persoana in calitatea de specificator confectioneaza un lucru nou dintr-un material apartinand altei persoane in calitate de proprietar.

Accesio

Accesio – accesiunea constituia un mod de dobandire a proprietatii prin aceea ca un lucru accesoriu se uneste cu un lucru principal.

4. Sanctiunea dreptului de proprietate

Sanctiunea proprietatii quiritare

Proprietatea quiritara era protejata prin actiunea in revendicare

– rei vindicatio. In cazul in care proprietarul pierdea posesiunea lucrului, el putea cu ajutorul acestei actiuni sa ceara restituirea lucru- lui, dovedindu-si dreptul de proprietate.

Sanctiunea proprietatii pretoriene

Sanctiunea proprietatii pretoriene se realiza prin actiunea publiciana, dupa numele unui pretor Publicus.

DREPTURI REALE ASUPRA BUNULUI ALTUIA: IURE IN RE ALIENA

1. Servitutile: servitutes

Servitutile sunt sarcini impuse in folosul unei anumite persoane in calitatea de proprietar al unui imobil, sau in folosul unei anumite persoane.

2. Drepturile reale pretoriene

Superficio

Superficio – superficia constituia dreptul acordat unei persoane de a se folosi de o constructie ridicata pe terenul altei persoane, pe veci sau pe termen lung, in schimbul unei sume de bani, numita solarium, platita acesteia din urma in calitatea ei de proprietar.

Conductio agri vectigalis

Ius in agro vectigali constituia dreptul asupra lui ager vectigalis

– pamantul concedat. Acest drept isi trage sorgintea din arendarea pamantului pe termen lung sau perpetuu cetatenilor romani sau unor persoane juridice in schimbul unei revedente numite vectigal.

Emfiteoza

Emfiteoza consta in arendarea pe termen lung sau pe veci a unor pamanturi imperiale nelucrate cu obligatia emfiteotului de a le cultiva si de a plati o suma de bani – canon. Deci, emfiteoza ca drept real s-a nascut din contractul de emfiteoza, contract special sanctionat in perioada dominatului de catre imparatul Zenon. A fost utilizata nu numai de catre imparati, dar si de marii latifundiari pentru domeniile lor ramase in paragina, datorita lipsei fortei de munca.

V. SUCCESIUNILE

1. Caracterizare generala a succesiunilor

Notiune

Succesiunile – hereditas reprezinta o transmisiune a patrimoniului ce a apartinut unei persoane care a murit, succesorilor sai.

Succesiunea inseamna continuarea unei situatii juridice a unei persoane de catre alta persoana. O astfel de inlocuire a unei persoane poate avea loc in intregul sau patrimoniu, constituind o succesiune cu titlu universal sau numai intr-un raport juridic constituind o succe- siune cu titlu particular.

2. Succesiunea legala: ab intestat



Succesiunea legala reglementata de dreptul civil

Succesiunea ab intestat, dupa cum se arata chiar in Legea celor XII Table, se deschidea numai in cazul in care decujus – defunctul nu a lasat testament – si intestate moritur, ori testamentul lasat a fost atins de o cauza de nulitate, fie heredele refuza sau devenea incapabil sa primeasca mostenirea. Aceasta lege prevedea urmatoarele categorii de mostenitori civili: heredes sui, adgnatus proximus si gentiles.

Succesiunea legala reglementata de dreptul pretorian

Dreptul pretorian este definit, intr-un text celebru cuprins in Digeste, astfel: dreptul pretorian este acela care a fost stabilit de pretor pentru a veni in ajutorul dreptului civil, pentru a-l completa si imbuna- tati conform binelui public.

Catre sfarsitul republicii, erau cunoscute patru categorii de mostenitori pretorieni, respectiv: bonorum possessio unde liberi, bonorum possessio unde legitimi, bonorum possessio unde cognati, bonorum possessio unde vir et uxor.

Succesiunea legala reglementata de dreptul imperial

Imparatii romani, fie direct prin constitutii, fie indirect prin senatusconsulte, au mers mai departe pe drumul trasat de pretor, largind cercul rudelor de sange. Astfel, s-au adoptat, din initiativa acestora, doua senatusconsulte importante pentru dreptul succesoral roman de la acea vreme, respectiv senatusconsultul Tertulian si senatusconsultul Orfitian.

3. Succesiunea testamentara

Testamentul

Definitie

Testamentul este un act formal prin care o persoana numita testator instituie in mod necesar unul sau mai multi succesori, cu scopul ca acestia sa asigure executarea vointei sale dupa moarte.

Evolutie si forme de testament

La origine, testatorul instituia ca succesori numai pe herezii sai, dar mai tarziu a putut institui si agnati mai indepartati si chiar persoane straine de familia sa.

Cu timpul, testamentul a suferit o interesanta evolutie in ceea ce priveste nu numai solemnitatile sale externe, dar si structura conti- nutului.

Forme de testament. In vechiul drept roman au existat trei forme de testament, si anume: testamentum calatis comitiis, testamentum in procinctu, testamentum per aes et libram.

• Dreptul clasic. Alaturi de testamentul per aes et libram, care continua sa fie utilizat, apar noi forme de testament:

Testamentul nuncupativ era actul ce se facea sub forma unei declaratii – nuncupatio, pronuntata cu voce tare in prezenta a sapte martori, prin care testatorul face sa se cunoasca numele heredelui si ultimele acte ale sale de vointa. Aceasta forma de testament se folosea de catre cei care nu aveau timp sa-si scrie testamentul, fiind surprinsi de apropierea mortii, si totodata si de catre cei care nu stiau carte.

– Testamentul pretorian consta intr-un inscris care purta sigiliul a sapte martori, in care gasim reminiscente ale testamentului per aes et libram.

– Testamentul militar nu presupunea vreo conditie de forma. El putea fi facut oricum, cu conditia, din partea testatorului, sa fie clar exprimat.

• Dreptul imperial. Specifice acestei perioade sunt noi forme de testament, dupa cum urmeaza:

– Testamentul civil sub forma orala reprezenta vointa testato- rului, clar exprimata verbal fata de martori, cinci la inceput, apoi sapte. Era forma de testament per aes et libram redusa la expresia cea mai simpla.

– Testamentul sub forma scrisa nu se mai facea prin mijlocul tablelor de ceara, ci se intocmea pe papirus si pergament. Testamentul se putea prezenta martorilor infasurat sub forma unui sul, atat cat era scris, astfel ca pecetile si numele lor in subscriptio sa fie puse in reliqua parte, fara ca ei sa vada continutul. Este cunoscut, de pilda, testamentul tripartit.

– Testamentul olograf, recunoscut de Valentinian III, trebuia sa fie scris in totalitate de testator. Acesta insa nu a trecut in legislatia lui Justinian decat ca partaj de ascendent.

– Testamentul public – apud acta conditium a fost recunoscut de o constitutie a lui Theodosiu si Honoriu la 414.e.n.

Capacitatea testamentara

Testamenti factio desemna capacitatea unei persoane de a-si face testamentul sau de a fi martora la intocmirea unui testament, precum si capacitatea de a veni la succesiune in calitate de succesor sau legatar.

In acest caz distingem: testamenti factio activa si testamenti factio passiva.

Instituirea si substituirea de mostenitori

Conditiile de forma ale instituirii. Gaius spunea ca heredis institutio est caput et fundamentum toius testamenti, de unde rezulta ca, in lipsa acestei dispozitii, testamentul nu este valabil. Instituirea trebuie sa fie caput (scrisa de la inceput), in fruntea testamentului. Instituirea mostenitorului trebuia facuta in termeni imperativi si solemni (cu verbis latinis imperativis et directis), asa cum ordona si

poporul in testamenti calatis comitiis.

4. Succesiunea deferita contra testamentului

Dezmostenirea neregulata

Daca pater familias dorea sa dezmosteneasca un fiu, trebuia s-o faca in mod nominal conform formulei Titus filius meus exheres esto. Fiicele si nepotii trebuiau sa fie dezmosteniti in bloc, potrivit formulei

– ceteri omnes exheredes sunto.

Dezmostenirea regulata

La baza acestei institutii statea ideea de protectie a rudelor agnatice si cognatice, idee ce a luat nastere din conditiile materiale de existenta de la sfarsitul republicii.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 761
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site