Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AdministratieDrept


FORMELE INFRACTIUNII

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic




FORMELE INFRACTIUNII

Prin formele infractiunii se inteleg acele feluri, sau variante, ale aceleiasi infractiuni care se deosebesc intre ele dupa stadiul in care se afla sau la care s-a oprit activitatea infractionala.

Formele infractiunii dupa fazele de desfasurare sunt:



actele pregatitoare preparatorii

tentativa

fapta consumata

fapta epuizata.

Tentativa

In evolutia progresiva a procesului infractional, tentativa se incadreaza intre faza actelor pregatitoare si faza consumarii, intrucat faptuitorul savarseste acte materiale indreptate spre consumarea infractiunii dar nu le finalizeaza, prin producerea rezultatului. Tentativa este acea forma a infractiunii care consta in punerea in executare a hotararii de a savarsi infractiunea, executare care a fost intrerupta sau nu si-a produs efectul. Tentativa este posibila exclusiv in sfera actelor de executare.

Formele tentativei

Dupa gradul de realizare a executarii actului material si a cauzelor neproducerii urmarilor, tentativa poate fi:

- tentativa intrerupta neterminata,

- tentativa perfecta sau fara efect.

Tentativa improprie

Exista tentativa si in cazul in care consumarea infractiunii nu a fost posibila datorita insuficientei sau defectuozitatii mijloacelor folosite ori datorita imprejurarii ca atunci cand s-au savarsit actele de executare, obiectul lipsea de la locul in care faptuitorul stia ca se afla.

Infractiunea consumata

Pentru unele infractiuni rezultatul delictuos, urmarea, consecinta delictuoasa, constituie o conditie de existenta a acestor infractiuni, iar in altele, legea penala nu are in vedere rezultatul material.

Infractiunea consumata reprezinta forma tipica sau perfecta a infractiunii in raport cu fazele desfasurarii activitatii infractionale. Infractiunea consumata marcheaza finalizarea deplina a hotararii infractionale initiale, atingerea scopului urmarit de faptuitor.

Cauze de nepedepsire

In art. 22 Cod penal se arata cauzele de nepedepsire: desistarea si impiedicarea producerii rezultatului.

Sectiunea II

Pluralitatea de infractori

Participatia constituie una din modalitatile de comitere a infractiunilor.

A. Pluralitatea naturala

Este o forma a pluralitatii de infractori ce exista in cazul unor infractiuni care prin natura lor nu pot fi savarsite decat de mai multe persoane.

B. Pluralitatea constituita

Consta in simplul fapt de a alcatui o grupare de persoane pentru a savarsi infractiuni.

C. Pluralitatea ocazionala (penala)

Aceasta forma exista atunci cand la savarsirea infractiunii participa un numar mai mare de persoane decat cel necesar.

Participatia penala

Aceasta consta in faptul ca ori de cate ori o infractiune este savarsita de un numar mai mare de persoane decat cel in raport cu natura ei. Formele participatiei penale sunt coautoratul, instigarea, complicitatea.

Cooperarea materiala sau intelectuala

Participantul trebuie sa realizeze actiunea sau inactiunea incriminata de lege care il indica pe autor, instigator sau complice.

Legatura subiectiva

Pentru a fi in prezenta participatiei trebuie ca constatam o vointa comuna a participantilor la savarsirea infractiunii.

Formele participatiei penale




Autoratul-coautoratul

Autoratul - coautoratul stipulat in art. 24 Cod penal este acea persoana care savarseste in mod nemijlocit fapta prevazuta de legea penala. Daca sunt mai multe persoane care au savarsit fapta ne gasim in prezenta unui coautorat.

Conditiile coautoratului:

- participantii sa savarseasca in mod nemijlocit fapta prevazuta de legea penala.

- activitatea autorilor trebuie indreptata impotriva aceluiasi obiect juridic.

- sa existe legatura subiectiva intre coautori.

- actul trebuie comis impreuna sau in comun.

Instigarea

Consta in fapta unei persoane care cu intentie determina, prin orice mijloace, o alta persoana sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala.

Complicitatea

Complicitatea consta in activitatea persoanei, care cu intentie inlesneste sau ajuta, in orice mod la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, sau care, inainte sau in timpul savarsirii faptei, promite ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe infractor, chiar daca ulterior nu se tine de promisiune - art. 26 Cod penal.

Participatie improprie

Exista acea forma de participatie penala la care persoanele care savarsesc prin vointa comuna o fapta prevazuta de legea penala, nu au toate aceiasi atitudine psihica, nu actioneaza cu aceiasi forma de vinovatie, unii actioneaza cu intentie altii din culpa, sau fara vinovatie. Participatia improprie este posibila la toate formele de participatie, adica poate fi sub forma coautoratului a instigarii si a complicitatii.

Circumstantele personale si circumstantele reale

Circumstantele sunt imprejurari, stari, calitati sau situatii care preced, insotesc sau succed activitatii infractionale si care privesc fie realizarea faptei prevazute de legea penala fie persoana faptuitorului caracterizand-o sub raportul periculozitatii sociale.

Circumstantele reale se rasfrang asupra participantilor numai in masura in care acestia le-au cunoscut sau le-au prevazut.

Circumstantele personale privesc faptuitorul si sunt in legatura cu starea sa psihica, cu personalitatea faptuitorului, particularitatile acesteia si de aceea sunt subiective.

Sectiunea III

Unitatea de infractiune

Exista unitate de infractiune in cazul in care fapta sau activitatea desfasurata corespunde continutului unei singure infractiuni, iar pluralitatea, la doua sau mai multe.

Felurile unitatii de actiune sunt: unitatea naturala si cea legala.

Unitatea naturala este unitatea actiunii sau inactiunii, care se formeaza datorita starii de fapt sau in mod natural, o activitate unica prin care se formeaza continutul unei singure infractiuni.

Unitatea legala de infractiune este o creatie a legiuitorului si se caracterizeaza prin reunirea - in continutul unei singure infractiune - a doua sau mai multe actiuni, care ar putea constitui fiecare in parte o infractiune de sine statatoare.

Infractiunea continuata

In conformitate cu dispozitiile art. 41 Cod penal infractiunea continuata este acea forma de infractiune ce se realizeaza prin savarsirea de catre aceeasi persoana, la intervale de timp diferite, dar in baza aceleiasi rezolutiuni infractionale a unor actiuni sau inactiuni care prezinta fiecare continutul aceleiasi infractiuni.

Infractiunea complexa

Este atunci cand in continutul ei intra un element, sau ca circumstanta agravanta o actiune sau inactiune, care constituie prin ea insasi o fapta penala.

Infractiunea de obicei

Astfel sunt acele infractiuni care sunt o forma a unitatii naturale de infractiune care consta in repetarea faptei incriminate de un numar de ori atat de mare incat sa releve o obisnuinta a faptuitorului, o indeletnicire a acestuia, in asa fel incat sa se atribuie ansamblul de actiuni, pericolul social specific infractiunii.

Infractiunea progresiva

Este acea infractiune a carei latura obiectiva, dupa ce a atins momentul consumarii corespunzator unei anumite infractiuni, se amplifica progresiv, fara interventia faptuitorului, fir prin agravarea urmarii produse, fie prin producerea de noi urmari vatamatoare corespunzatoare unei infractiuni mai grave.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 693
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site