Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


LEGATELE SI ALTE DISPOZITII TESTAMENTARE

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Aspecte comune ale infractiunilor de fals
PRINCIPIILE, ACTIUNILE SI INSTITUTIILE COMUNITARE
Presedintii instantelor. Conducerea instantelor judecatoresti.
ASEMANARI SI DEOSEBIRI INTRE CONTRACTUL DE ANTREPRIZA SI ALTE CONTRACTE
Infractiunea continua
SUCCESIUNIILE (mostenirea)
Stingerea dreptului de servitute
DESFACEREA CASATORIEI
Dreptul si statul. Functiile dreptului
IMPRUMUTUL DE FOLOSINTA ( COMODATUL)


LEGATELE SI ALTE DISPOZITII TESTAMENTARE

Sectiunea a I-a. Legatele si desemnarea legatarilor.



Cu toate ca testamentul poate cuprinde acte juridice multiple, de naturi diferite, asa cum am precizat mai sus, principalele sale dispozitii se refera la transmisiunea patrimoniului, a unei fractiuni din acesta sau numai a unor bunuri singulare caatre anumite persoane desmnate de catre testator. Aceste dispozitii testamentare poarta denumirea de legate iar cei care beneficiaza de ele se numesc legatari. Legatul poat fi definit, asadar, ca fiind actul juridic cu titlu gratuit, cuprins intr-un testament prin care testatorul dispune pentru cauza de moarte, de bunurile sale . Caracterele juridice pe care le-am analizat ca fiind ale testamentului privesc de fapt, asa cum am aratat si cu acel prilej, legatul.

Sectiunea a II-a. Clasificarea legatelor in functie de obiectul lor.

1. Legatul universal. Definitia pe care o da art.888 C. civ. legatului universal in sensul ca aaaceste ar fi “. . . dispozitia prin care tstatatorul lasa dupa moarte-i, la una sau mai multe persoane, universalitatea bunurilor sale “ a fost criticata a fost criticata in sensul ca ar lasa impresia ca ceea ce caracaterizeaza legatul universal este faptul ca legatarul ar culege in fapt intreg patrimoniul succesoral, or in realitate nu foloasele efective, adica emolumentul primit este ceea ce-l caracterizeaza ci vocatia la universalitate. In adevar legatarul universal s-ar putea intimpla sa primeasca numai o parte din lasamintul succesoral, cind de pilda testatorul instituie mai multi legatari uiversali sau cind mai exista si alte legate, sau sarcini prin care emolumentul succesoral se reduce. Se poate chiar ca intreg emolumentul succesoral sa fie absorbit de celelelate legate sau sarcini legatul prin vocatia la universalitate instituita de testator, pastrindu-si caracterul de legat universal. Definitia este in realitate corecta caci legiuitorul precizeaza expres ca in acest caz testatorul lasa universalitatea bunurilor la unul (dar aceasta este numai o ipoteza) sau la mai multi legatari ceea ce acrediteaza din capul locului ideia vocatiei la universalitate iar nu neaparata primirea efectiva a acesteia, de vreme ce in cea de a doua ipoteza se accepta existenta mai multori legatari universali care urmeaza sa imparta intre ei emolumentul succesoral. Ba mai mult se poate intimpla ca intreaga mostenire sa fie absorbita de celelalate legate si datorii sau sarcini cind se vorbeste de asa numitul legat universal fara emolument. S-a precizat insa ca in acest caz instantele de judecata sunt chemate sa aprecieze daca testatorul nu a avut in realitate intentia de a desemna un executor testamentar iar nu un legatar universal . Daca se ajunge la aceasta din urma concluzie de ineficacitatea vreunui legat vor profita numai mostenitorii legali iar nu asa numitul legatar universal care este de fapt numai un executor testamentar.

In practica au fost considerate legate universale, cu toate ca nu s-a folosit aceasta expresie:

- legatul tuturor bunurilor mobile si imobile;

- legatul nudei proprietati a ntregii mosteniri. S-a considerat ca dupa incetarea uzufructului nuda proprietate se intregeste si devine proprietate deplina.

- legatul cotitatii disponibile, intrucit s-a argumentat, in lipsa de mostenitori rezervatari sau in cazul ca cei existenti nu pot sau nu vor sa vina la mostenire, legatarul are vocatie la intreaga mostenire. S-a precizat insa ca in acest caz se impune a se cerceta daca testatorul nu a avut totusi intentia de a limita vocatia legatarului numai la cotitatea disponibila calculata in raport de situatia din ziua redactarii testamentului;

- legatul prisosului sau al ramasitei dupa ce se executa celelalte legate cuprinse in testament, intrucit se considera ca daca ceilalti legatari nu pot sau nu vor sa vina la mostenire legatarul instituit prin aceasta formula, a prisosului sau a ceea ce ramine, va culege intreaga mostenire. Si in acest caz se impune a se cerceta daca nu cumva testatorul nu a avut intentia sa limiteze vocatia legatarului numai la o parte din mostenire si daca nu exista si mostenitori rezervatari

2. Legatul cu titlu universal. Legatul cu titlu universal confera legatarului vocatie numai la o cota parte din universalitatea bunurilor testatorului. Ceea ce este caracteristic legatului cu titlu universal, la fel ca in cazul celui universal este vocatia legatarului la o fractiune din mostenire iar nu emolumentul cules.

Potrivit art.894 C. civ. sunt considerate legate cu titlu universal:

- legatul unei fractiuni din mostenire, ca, de pilda, legatul unei jumatati sau a unei treimi din aceasta etc.;

- legatul tuturor buurilor mobile;

- legatul tuturor bunurilor imobile;

- legatul unei fractiuni din bunurile imobile;

- legatul unei fractiuni din bunurile mobile.

Asa cum s-a precizat in literatura juridica[6], in cazul in care un minor intre 16 si 18 ani face un legat cu privire la intreaga sa mostenire, acest legat nu va fi un legat universal ci un legat cu titlu universal intrucit art.8o7 C. civ. prevede ca minorul nu poate dispune decitde jumatate din bunurile de care poate dispune persoana majora. Aceasta inseamna ca el va putea dispune numai de cota de ½ din averea sa, daca nu are mostenitori rezervatari si de ½ din cotitatea disponibila daca are mostenitori rezervatari. Daca s-a dispus, asadar, peste aceste cote de catre minorul cu capacitate de exercitiu restrinsa, legatul va fi reductibil la aceste cote, motiv pentru care este considerat legat cu titlu universal si nu legat universal.

Enumerarea facuta de art.894 C. civ., fiind o enumerare exhaustiva, inseamna ca toate celelalte legate, care nu sunt legate universale, trebuie considerata legate cu titlu particular. Asa, de pilda, legatul tuturor imobilelor dintr-o localitate va trebuie considerat legat cu titlu particular si nu cu titlu universal, intrucit pentru a fi considerat legat cu titlu universal ar fi trebuit sa se dispuna de toate bunurile imobile sau de toate bunurile mobile in general si numai dintr-o anumita localitate.

3. Legatul cu titlu particular. Codul civil nu da o defintie pozitiva legatului cu titlu particular, sau singular, ci art.894 alin.2 prevede doar ca toate legatele care nu sunt cu titlu universal si, evident, universale, sunt legate cu titlu particular. Acest legat, asadar, confera legatarului vocatie la unul sau mai multe bunuri determinate, indiferent de valoarea acestora, spre deosebire de legatele universale sau cu titlu universal care confera vocatie (chemare) la o universalitate sau la o parte din aceasta . Subliniem de asemenea tot ca o deosebire de ordin calitativ a legatului cu titlu particular de cel universal si de cel cu titlu universal care consta in aceea ca legatul cu titlu particular nu atrage raspunderea legatarului pentru pasivul mostenirii (art.9oo C. civ.). Valoarea legatului cu titlu particular poate fi mai mare decit cea a legatului universal sau cu titlu universal, ceea ce demonstreaza odata in plus ca nu emolumentul in sine conteaza ci vocatia pe care o confera fiecare legat in parte.

In legatura cu legatul lucrului altuia, care vizeaza situatia in care testatorul a dispus de un bun cert in favoarea legatarului, dar acest bun nu-i apartine nici in momentul intocmirii testamentului si nici in acela al deschiderii succesiunii, codul civil distinge intre situatia in care testatorul cunostea ca bunul nu-i apartine si aceea in care el nu avea cunostinta de aceasta imprejurare. Potrivit art.9o6 C. civ. , daca testatorul cunostea ca bunul de care a dispus nu-i apartine, legatul va fi valabil prezumindu-se ca el a inteles sa impuna celor indatorati la executarea legatului procurarea bunului si predarea acestuia legatarului.

Cel obligat la executarea legatului intr-o astfel de situatie are doua posibilitati. Prima este aceea de a procura bunul si a-l preda legatarului si a doua este aceea de a plati legatarului o suma echivalenta cu valoarea bunului in momentul deschiderii succesiunii. Daca bunul a fost procurat spre a fi predat legatarului transferul proprietatii catre legatar nu are loc in momentul deschiderii succesiunii ci in acela al procurarii acestuia.

Daca testatorul nu cunostea ca bunul nu-i apartine si totusi a dispus de el legatul va fi cosiderat nul potrivit art.9o7 C. civ.

Dovada faptului ca testatorul a cunoscut ca bunul nu-i apartine revine legatarului interesat, acesta avind posibilitatea sa se foloseasca in aceste scop de orice mijloc de proba si putind folosi chiar elemente dinafara testamentului.

Desigur, aceste reguli se aplica numai in ipoteza ca este vorba de un bun cert, intrucit numai un astfel de bun poate apartine cuiva, caci bunurile de gen nu apartin unui anume titular determinat. In consecinta legatul unui bun de gen va fi intotdeauna valabil chiar daca in patrimoniul defunctului nu se gasesc atari bunuri.

Conchizind precizam ca enumerarea tuturor legatelor cu titlu particular nefiind posibila amintim cu titlu de exemplu citeva:

- legatul unui bun cert;

- legatul unui bun de gen;

- legatul unei creante fata de un mostenitor legal, un legatar universal sau cu titlu universal sau fata de alt legatar cu titlu particular;

- legatul de liberare, prin care testatorul il iarta pe legatar de datoria ce avea fata de el;

- legatul tuturor bunurilor dintr-o anumita localitate;

- legatul tuturor bunurilor testatorului din momentul intocmirii testamentului, daca se dovedeste ca intentia sa a fost de a limita chemarea legatarului numai la acele bunuri determinate;

- legatul unei succesiuni cuvenita lui de cujus, dar nelichidata pina la moartea acestuia (art.894 alin.2 C. civ.) caci acea mostenire in raporturile dintre testator si legatarul sau nu reprezinta o universalitate sau o parte din aceasta ci un grup de bunuri determinate

Sectiunea a III-a . Clasificarea legatelor dupa modalitatea care le afecteaza.

1. Legatul pur si simplu. Este legatul neafectat de nici o modalitate. In acest caz drepturile legatarului se dobindesc din momentul deschiderii succesiunii asemanator cu situatia mostenitorilor legali.

2. Legatul cu termen. Testatorul poate sa supuna legatul unui termen, fie suspensiv, fie extinctiv aplicindu-se regulile dreptului comun in materie de modalitati.

In cazul termenului suspensiv executarea legatului este aminata pina la implinirea lui (de pilda la sase luni de la deschiderea mostenirii) dar drepturile legatarului se nasc si se pot transmite inter vivos si mortis cauza din momentul deschiderii mostenirii. Cu alte cuvinte desi legatarul devine proprietar sau creditor din momentul deschiderii mostenirii el nu poate cere predarea lucrului legat sau plata creantei la deschiderea mostenirii ci numai la implinirea termenului, asa cum rezulta din prevederile art.926 si 1o22 C. civ.

In cazul legatului afectat de un termen extinctiv legatul isi produce efectele din momentul deschiderii mostenirii, la fel ca in cazul legatului pur si simplu, dar la implinirea termenului legatul se stinge(de pilda cind se lasa prin legat dobinzile unei sume de bani pe o durata de timp sau dreptul la o renta pe o durata limitata.

3. Legatul sub conditie. Este acel legat a carui nastere sau stingere depinde de un eveniment viitor si incert cit priveste producerea lui. La fel ca in dreptul comun conditia care afecteaza legatul poate fi suspensiva sau rezolutorie.

In cazul conditiei suspensive legatarul nu devine proprietar sau creditor la data deschiderii succesiunii ci numai de la data indeplinirii sau neindeplinirii evenimentului (conditiei) in functie de faptul daca conditia este pozitiva sau negativa. Daca conditia s-a realizat ea produce efecte retroactive, legatarul devenind proprietar sau creditor din momentul deschiderii mostenirii. De pilda testatorul a dispus de biblioteca sa juridica in favoarea legatarului cu conditia ca acesta sa termine facultatea de drept etc.

In cazul conditiei rezolutorii drepturile legatarului se nasc din momentul deschiderii succesiunii, la fel ca in cazul legatelor pure si simple. Daca conditia rezolutorie se realzeaza legatul se desfiinteaza retroactiv de la data deschiderii mostenirii. Intr-o asemenea situatie se desfiinteaza retroactiv si drepturile dobindite de succesorii in drepturi ai legatarului, fie prin acte intre vii, fie pentru cauza de moarte. Daca conditia rezolutorie nu se realizeaza, sau este sigur ca nu se poate realiza drepturile legatarului se consolideaza definitiv ca si cum ar fi fost un legat pur si simplu.

Pendente conditione legatul este transmisibil prin acte intre vii sau pentru cauza de moarte. Mostenitorii legatarului dobindesc dreptul asupra acestuia, indiferent ca este vorba de un legat universal, cu titlu universal sau cu titlu particular, dar in caz de retransmitere prin testament legatul care ar avea acest obiect dterminat nu poate fi decit legat cu titlu particular in toate cazurile.

4. Legatul cu sarcina. Sarcina este o obligatie impusa de catre testator care aceptind legatul trebuie sa o execute. Legatarul in acest caz trebuie sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva pentru a dobindi legatul. Sarcina se poate institui in cazul tuturor legatelor.

Instituirea sarcinii, la fel ca in cazul conditiei rezolutorii, nu afecteaza dobindirea dreptului asupra legatelor, care se nasc din momentul deschiderii succesiunii, la fel ca in cazul legatelor pure si simple, numai ca neexecutarea sarcinii la fel ca si nerealizarea conditiei rezolutorii va prduce efecte retroactive pina la momentul deschiderii succesiunii.

Sectiunea a IV-a. Ineficacitatea legatelor.

Prin ineficacitatea legatelor vom intelege acele ipoteze in care ele nu-si produc efectele pe care in principiu ar trebui sa le produca.

In privinta cauzelor care duc la ineficacitatea legatelor se amintesc in doctrina[8]nulitatea, revocarea si caducitatea, dar uneori s-a mai adaugat si reductiunea legatelor , cu toate ca efectul reductiunii liberalitatilor excesive este tot caducitatea acelor legate

1. Nulitatea legatelor. Incalcarea conditiilor de fond sau de forma instituite de legiuitor duce la nulitatea actelor juridice in general, asadar, si a legatelor. Vom avea in consecinta cauze de nulitate care se regasesc la orice act juridic, cum sunt viciile de consimtamint, cauza sau obiect ilicite ori imorale, precum si cauze specifice actelor juridice pentru cauza de moarte pentru care sunt prevazute conditii de validitate aparte.

2. Revocarea legatelor. ”Despre revocarea testamentelor si despre caducitatea lor”Codul civil se ocupa in art.92o-931. Revocarea este de doua feluri:voluntara, cind se datoreaza vointei unilaterale a testatorului si judecatoreasca cind este determinata de unele fapte culpabile ale legatarului si se pronunta prin hotarire judecatoreasca.

A)Revocarea voluntara a legatelor.

Asa cum am vazut testamentul este prin esenta lui revocabil in tot cursul vietii testatorului (art.8o2 C. civ.).

Manifestarea de vointa revocatorie a testatorului poate fi expresa sau tacita fiind conditionata de capacitatea de a testa a acestuia si de lipsa viciilor de consimtamint.

Revocarea legatelor este considerata expresa atunci cind vointa revocatorie a testatorului este exprimata direct printr-un inscris si este tacita atunci cind este dedusa din anumite fapte sau acte juridice ale testatorului, care desi nu o precizeaza direct impun aceasta concluzie.

a)Revocarea voluntara expresa. Potrivit art.92o C. civ., revocarea voluntara expresa se poate realiza fie printr-un nou testament, din cele reglementate de lege, fie printr-un act autentic. Asadar, este vorba de un act juridic solemn, iar nerespectarea acestor forme duce la nulitatea absoluta a actului revocator.

b. Revocarea voluntara tacita sau indirecta. Revocarea este considerata tacita atunci cind testatorul nu o declara in mod expres dar vointa sa revocatorie rezulta fara echivoc din acte sau fapte juridice savirsite de el sau cunoscute numai de acesta.

Codul civil prevede doua cazuri de revocare tacita si anume:

-incompatibilitatea sau contrarietatea dintre dispozitiile testamentului ulterior cu cele ale testamentului anterior (art. 921 C. civ. ) si

-instrainarea voluntara a bunului care face obiectul legatului (art. 923 C. civ. ), iar doctrina si practica judiciara au mai adaugat un al treilea caz, caci s-a considerat ca enumerarea din Codul civil nu este limitativa, si anume distrugerea testamentului de catre testator sau de catre alcineva dar cu stirea acestuia.

Redactarea unui nou testament, in sine, nu reprezinta, in dreptul nostru, spre deosebire de cel roman si de vechiul drept romanesc, un act revocatoriu intrucit este posibil ca dispozitii din testamente succesive sa se execute concomintent, cu conditia sa nu fie ireconciliabile sau vointa testataorului insusi sa nu fost in acest sens. Criteriul dupa care vom determina, asadar, faptul ca o dispozitie dintr-un testament posterior o revoca pe o alta dintr-un tstament anterior este vointa testatorului , care de aceasta data nu se manifesta expres, ci trebuie dedusa din acte si fapte colaterale.

Pentru ca un testament nou sa echivaleze cu o revocare tacita se impun anumite conditii:

-noul testament trebuie sa indeplineasca conditiile de forma cerute de lege pentru validitatea testamentelor, iar testatorul sa indeplineasca, la rindul sau, cerintele legale pentru a putea testa, adica capacitate si consimtamint valabil. Un testament nul nu va avea nici efect revocatoriu. Nu intereseaza, in schimb, potrivit art.922 C. civ. soarta ulterioara a legatelor din cuprinsul noului testament, din punctul de vedere al revocarii tacite, ca, de pilda, caducitatea acestora.

In cazul revocarii tacite printr-un nou testament ale carui legate sunt ineficace nu vom putea deduce nici intentia testatorului de a mentine, pentru acest motiv, legatele anterioare. Acest lucru se poate realiza numai in cazul revocarii exprese;

-noul testament sa nu cuprinda o clauza de revocare expresa a celui anterior, caci, evident, intr-o atare ipoteza ne vom gasi in prezenta revocarii exprese, iar nu in a celei tacite. In cazul revocarii exprese nu se mai pune problema compatibilitatii dintre dispozitiile celor doua testamente succesive, intrucit al doilea il revoca pe primul neconditionat, chiar daca dispozitiile pe care le cuprind, altfel, ar putea fi executate impreuna;

-testamentul nou trebuie sa cuprinda dispozitii care sunt incompatibile sau contrarii cu cele din primul testament.



S-au dat exemple de incompatibilitate de natura juridica, ca de pilda atunci cind prin primul legat se lasa unei persoane un imobil in plina proprietate, iar prin al doilea se lasa unei alte persoane nuda proprietate sau uzufructul acelueasi imobil. Prin cel de al doilea legat s-a revocat tacit primul legat in partea referitoare la nuda proprietate sau la uzufruct. In acest caz deplina proprietate este incompatibila din punct de vedere juridic cu nuda proprietate sau cu uzufructul. Daca primul legat ar fi avut ca obiect nuda proprietate sau uzufructul imobilului, iar al doilea deplina proprietate, prin acest din urma legat s-ar fi revocat tacit legatul nudei proprietati sau a uzufructului intrucit sunt incompatibile din punct de vedere juridic cu deplina proprietate asupra aceluiasi imobil

S-a precizat ca in cazul incompatibilitatii exista o imposibilitate obiectiva, materiala sau juridica de executare concomitenta a doua legate chiar in ipotexa in care cele doua legate sunt cuprinse in acelasi testament[12].

In ce priveste contrarietatea s-a exemplificat cu situatia in care acelasi bun a fost testat prin doua testamente succesive in folosul a doua persoane diferite. Ultimul legat il va revoca pe primul numai daca vointa testatorului a fost aceasta, caci altfel din punct de vedere material sau juridic cele doua legate succesive se pot executa concomitent. In cazul in care cele doua dispozitii sunt cuprinse in acealasi testament ele se executa concomitent, caci legatul se poate imparti intre cei doi legatari indicati. Intentia revocatorie a testatorului se poate prezuma chiar din faptul redactarii celui de al doilea testament, desi s-ar putea intimpla ca in cazul unui testament cu un continut mai complex testatorul sa precizeze ca vointa sa este ca ambele legate succesive sa se execute concomintent. Situatia este aceeasi si in cazul legatelor universale intrucit potrivit art.888 C. civ. pot coexista mai multi titulari care vor deveni astfel coproprietari.

Instrainarea sau distrugerea voluntara a bunului care face obiectul legatului.

Codul civil prevede in art. 923 ca;”orice instrainare a obiectului legatului, facuta cu orice mod sau conditie, revoca legatul pentru tot ceea ce s-a instrainat, chiar cind instrainarea va fi nula, sau cind obiectul legat va fi reintrat in starea testatorului”. Din textul citatat rezulta fara echivoc ca legiuitorul leaga revocarea tacita a legatului anterior de intentia testatorului care rezulta indirect din actul ulterior de instrainare care priveste obiectul legatului. Cu alte cuvinte, nu atit instrainarea in sine este avuta in vedere ca avind efect revocatoriu, cit intentia testatorului care se exprima implicit in sens revocatoriu prin acel act juridic. De aici rezulta o serie de consecinte atit in ce priveste actul de instrainare cit si in ce priveste legatul ce astfel se revoca.

Distrugerea voluntara a bunului, individual determinat, de catre testator sau de catre o alta persoana, dar cu acceptarea acestuia, are de asemenea efect revocator in privinta legatului avind acelasi obiect, caci aceasta exprima vointa implicita a testatorului in acest sens, care prin acest act exercita dreptul sau de dispozitie asupra acelui bun. Distrugerea involuntara a bunului de catre testator sau de catre alte persoane nu poate avea efect revocatoriu constituind insa un caz de caducitate a legatului

Distrugerea voluntara a testamentului de catre testator

Pe linga cele doua cazuri prevazute in mod expres de catre legiuitor (art. 921 si 923 C. civ.) in literatura si practica judiciara se considera ca legatele dintr-un testament anterior sunt neindoilenic revocate prin distrugerea materiala a testamentului de catre testator sau de catre un tert la ordinul sau cu stirea testatorului.

Retractarea revocarii voluntare

Testatorul este liber pina in ultimul moment al vietii sa-si schimbe dispozitiile testamentare astfel incit el poate reveni asupra revocarii anterioare, fie ca a fost expresa, fie ca a fost tacita. Cu alte cuvinte revocarea legatelor anterioare este ea insasi revocabila.

Retractarea revocarii poate fi si ea expresa si, in acest caz, nu se poate face decit in conditiile art.920 C. civ. fie prin act autentic, fie printr-una din formele testamentare consacrate. Dar ea poate fi si tacita, prin redactarea unui testament nou prin care nu se retracteaza expres revocarea anterioara, dar care cuprinde dispozitii ireconciliabile cu aceasta, sau prin distrugerea voluntara a inscrisului care cuprindea dispozitiile revocatorii ale testamentului anterior. In cazul in care revocarea tacita s-a realizat prin distrugerea testamentului anterior retractarea nu se poate realiza decit prin redactarea unui nou testament;la fel si in cazul in care retractarea a avut loc prin instrainarea bunului ce a format obiectul legatului, intrucit legea prevede expres ca reintrarea bunului in patrimoniul testatorului(de pilda prin rezolutiunea contractului de vinzare-cumparare) nu are drept efect retractarea revocarii voluntare indirecte, ce s-a realizat prin acea instrainare.

In principiu retractarea revocarii voluntare are drept efect reinvierea dispozitiilor testamentare revocate, cu conditia sa nu se dovedeasca ca testatorul a voit altfel . Este cazul sa subliniem si cu acest prilej ca intotdeauna trebuie cautata intentia reala a testatorului, in fiecare caz in parte, cu atit mai mult cu cit, mai recent s-a exprimat si opinia potrivit careia “. . . nu este de conceput ca un inscris care a devenit ineficient sa-si produca efecte numai datorita desfiintarii actului prin care a fost declarata ineficient. Nu mai in prezenta unei manifestari de vointa, indiferent sub ce forma ar fi, din care sa rezulte intentia mentinerii dispozitiilor luate prin testamentul revocat, acesta va putea sa-si produca efecte”

B.Revocarea judecatoreasca a legatelor.

Revocarea judecatoreasca a legatelor nu se datoreste manifestarii de vointa a testatorului ci unor fapte culpabile ale legatarului, care, potrivit legii, conduc la revocarea pronuntata de catre o instanta judecatoreasca la cererea persoanelor interesate, dupa moartea testatorului. Faptele culpabile pot fi savirsite inainte sau dupa deschiderea mostenirii.

Revocarea judecatoreasca a legatelor este institutia simetrica, in materia mostenirii testamentare, cu nedemnitatea succesorala din materia mostenirii legale.

Potrivit art.93o C. civ. , coroborat cu art.83o si 831 alin.1 si 2 C. civ. revocarea judecatoreasca a legatelor poate avea loc pentru neindeplinirea sarcinilor si pentru ingratitudine. Inafara cazurilor de ingratitudine determinate de refuzul de alimente si survenienta de copil cauzele de revocare judecatoreasca a legatelor sunt identice cu cele de revocare a donatiilor.

Refuzul de alimente nu a fost retinut de legiuitor ca o cauza de revocare judecatoreasca a legatelor intrucit testamentul produce efecte numai de la data mortii testatorului, iar legatarul nu poate avea obligatii de aceasta natura anterior acestei date. Testatorul este insa liber sa revoce voluntar legatul in formele analizate mai sus, fara ca vointa sa sa poata fi cenzurata de vreun motiv temeinic in acest sens. La fel se prezinta situatia si pentru survenienta de copii, testatorul fiind liber sa revoce voluntar legatul, iar daca nu o face se presupune ca isi mentine testamentul indiferent de aceasta noua imprejurare. Daca, totusi, testatorul moare fara a avea cunostinta de faptul graviditatii sotiei sale si i se naste un copil, s-a spus ca in atare ipoteza testamentul trebuie considerat caduc pentru disparitia cauzei impulsive si determinante . S-a emis insa si o alta teorie pentru a se justifica intr-un fel anume posibilitatea revocarii legatului si anume teoria cauzalista potrivit careia se prezuma ca testatorul a instituit legatul sub o conditie rezolutorie negativa, tacita insa, si anume aceea de a nu avea copii. In consecinta s-a sustinut ca instantele de judecata vor putea analiza in acest sens vointa testatorului si vor putea desfiinta legatul cu efect retroactiv de la data deschiderii mostenirii . De asemenea s-a sustinut ca un astfel de legat s-ar putea anula pe motiv de eroare asupra cauzei actului juridic in sensul ca testatorul a avut reprezentarea gresita ca nu va avea copii. Or, asa cum au precizat alti autori, acest caz nu poate fi considerat nici motiv de caducitate a legatului caci nu este prevazut de lege si cu atit mai putin, motiv de revocare judecatoreasca a legatului, cita vreme nu se poate retine nici o culpa din parte legatarului

Revocarea judecatoreasca pentru neindeplinirea sarcinilor.

Testatorul poate institui in cuprinsul testamentului unele sarcini pe care legatarul, de vreme ce a acceptat legatul, este obligat sa le aduca la indeplinire, dupa data deschiderii succesiunii. Nu se poate cere revocarea legatelor pe motiv ca legatarul nu l-a intretinut pe testator in timpul vietii acestuia[20].

Cei interesati cum sunt tertul beneficiar al sarcinii, creditorii acestuia sau executorul testamentar, au posibilitatea de a cere prin justitie executarea silita a sarcinii, dar potrivit art. 93o C. civ. raportat la art. 83o C. civ. se poate cere si revocarea legatului pentru neideplinirea sarcinii, de catre anumite persoane interesate asa, cum vom vedea in cele ce urmeaza.

S-a precizat ca in limita sarcinilor instituite, la fel ca donatia, legatul este un act sinalagmatic sub conditie rezolutorie[21]. Revocarea legatului pentru neideplinirea sarcinii se poate cere numai daca aceasta se datoreste unei culpe a legatarului, iar nu si atunci cind se datoreste unui caz fortuit sau de forta majora

Revocarea pentru neindeplinirea sarcinii se poate cere direct prin actiune sau pe cale de exceptie de catre persoanele care justifica un interes legitim in acest sens. Actiunea in revocare peentru neideplinirea sarcinii este prescriptibila in termenul general de prescriptie de 3 ani, iar dreptul la actiune se naste din momentul neindeplinirii sarcinilor, sau de la momentul in care cei indreptatiti sa o exercite au cunoscut sau trebuiau sa cunoasca aceasta imprejurare, facindu-se astfel aplicarea prin analogie a prevederilor art.833 C. civ. Daca nu s-a stabilit un termen pentru executarea sarcinii prescriptia incepe sa curga de la nasterea raportului de drept, potrivit art.7 din Decr. Nr.167/1958, adica de la data decshiderii succesiunii. Termenul de un an prevazut de art.931 si 833 C. civ. Pentru revocarea liberalitatilor nu are aplicare in cazul actiunii in revocare pentru neideplinirea sarcinilor.

Revocarea judecatoreasca pentru ingratitudine.

Legiuitorul precizeaza prin art.93o C. civ. ca acealeasi cauze care potrivit art.83o si potrivit primelor doua cauze prevazute de art.831 C. civ. duc la revocarea donatiilor determina si revocarea judecatoreasca pentru ingratititudine a legatelor. Aceste cauze sunt:

1. atentat la viata testatorului si

2. delicte, cruzimi sau injurii grave la adresa acestuia.

Este evident ca aceste doua cauze de revocare judecatoreasca se produc in timpul vietii testatorului iar, pe linga acestea doua, art.931 C. civ. mai adauga un caz de revocare, ce se produce dupa moartea testatorului si

3. injuria grava adusa memoriei testatorului.

Sanctiunea revocarii legatului pentru astfel de cauze intervine chiar in ipoteza in care legatarul nu a avut cunostinta de legat, ceea ce face ca aceasta sa se apropie mult de sanctiunea nedemnitatii succesorale care opereaza in cazul succesiunii legale

Revocarea legatelor pentru ingratitudine, la fel ca si revocarea pentru neideplinirea sarcinilor, are loc, in principiu, dupa regulile de revocare a donatiilor.

Dreptul de a porni actiunea in revocare(sau de a invoca exceptia) apartine persoanelor care in caz de admitere a acesteia ar beneficia de obiectul legatului cum sunt mostenitorii legali, legatarii universali sau cu titlu universal sau legatarii cu titlu particular care pot justifica un interes in revocarea legatului.

Potrivit art.931 C. civ. cererea de revocare pentru injurie grava adusa memoriei testatorului poate fi intentata in termen de un an din ziua delictului, sau mai exact spus din ziua in care cei indreptatiti la execrcitarea actiunii au putut cunoaste injuria

3. Caducitatea legatelor.

Caducitatea este o cauza de ineficacitate a legatelor datorita unor imprejurari posterioare intocmirii testamentului, straine de vointa testatorului, independente de vreo culpa a legatarului si care fac imposibila executarea acelor legate

Asadar, uneori legatul poate fi instituit in mod valabil si sa nu fie revocat intr-una din modalitatile consacrate, dar cu toate acestea sa nu poata fi executat din cauze care survin ulterior, fara vreo culpa din partea legatarului.

Caducitatea se deosebeste de nulitate intrucit aceasta din urma poate fi determinata da cauze anterioare sau, cel mai tirziu, concomintente cu intocmirea testamentului, or caducitatea este determinata de cauze ulterioare. Deosebirea de revocare rezida in aceea ca nu este legata de manifestarea de vointa a testatorului, ca in cazul revocarii voluntare, dar si de vreo culpa din partea legatarului, cum este cazul revocarii judecatoresti.

Cazurile de caducitate.

a. Predecesul legatarului fata de testator (art.924 C. civ.). Legatele sunt acte mortis cauz si intuitu personae, astfel incit daca la data deschiderii succesiunii legatarul desemnat nu mai este in viata legatul nu se mai poate executa devenind astfel caduc.

b. Incapacitatea legatarului de a primi legatul survenita ulterior datei mortii testatorului.

Art.928 C. civ. prevede ca:”Orice dispozitie testamentara cade cind eredele numit sau legatarul nu va primi-o sau va fi necapabil a o primi”. Dupa cum rezulta din text pentru ca legatul sa devina caduc, incapacitatea legatarului trebuie sa survina dupa deschiderea mostenirii, dar inainte de predarea legatului. De pilda, legatarul fiind o persoana juridica isi schimba obiectul de activitate si astfel legatul nu mai corespunde specializarii sale astfel ca este impiedecata sa primeasca legatul potrivit art.4 din decr. Nr.31/1954.

Sau, la data deschiderii succesiunii legatarul nu are cetatenia romana, iar obiectul legatului il constituie un teren, astfel ca (cel putin de lege lata)legatul devine caduc. Incapacitatea legatarului trebuia sa survina, asadar, ulterior deschiderii mostenirii, intrucit daca aceasta ar fi existat la data intocmirii testamentului legatul ar fi lovit de nulitate absoluta si nu de caducitate.

c. Refuzul legatarului de a primi legatul. Tot din art.928 C. civ. rezulta ca in virtutea dreptului de optiune succesorala legatarul poate repudia legatul, ipoteza in care acesta devine caduc. Evident, renuntarea la legat se poate face, sub sanctiunea nulitatii absolute numai dupa deschiderea mostenirii (art.7o2 C. civ.). In cazul substitutiei vulgare, potrivit art.8o4 C. civ. refuzul legatarului de a primi legatul nu duce la caducitatea acestuia caci el va fi primit de catre substitutul desemnat de catre testator, daca acesta il accepta, desigur.

d. Pieirea totala a lucrului ce formeaza obiectul legatului.

Potrivit art.927 C. civ. ”Legatul va fi caduc daca lucrul legat a pierit de tot in viata testatorului”. Legatul va deveni caduc numai daca este vorba de un legata cu titlu particular si care are ca obiect bunuri corporale certe, individual determinate, iar nu si atunci cind este vorba de legate universale, sau cu titlu universal. In cazul acestor din urma legate pieirea unuia sau mai multor bunuri din succesiune are ca efect numai reducerea valorii legatului[26]. Daca legatul este cu titlu particular, dar are ca obiect bunuri de gen, pieirea acestora, de asemnea nu duce la caducitate caci bunurile de gen nu pier(genera non pereunt).

e. Legatul mai poate deveni caduc in cazul in care intervin dispozitii legale imperative sau prohibitive care sa impiedice predarea legatului. Astfel, potrivit art.811 C. civ. dispozitiile testamentare in favoarea ospiciilor, saracilor dintr-o comuna sau stabilimentelor de utilitate publica nu produc efecte daca nu sunt autorizate de seful statului, devenind, asadar, caduce.

In doctrina s-au mai amintit si alte cazuri de caducitate ca: neideplinirea conditiei suspensive care afecteaza legatul;depasirea cotitatii disponibile si disparitia cauzei impulsive si determinante a actului de liberalitate, ca, de pilda survenienta de copil



Sectiunea a V-a. Dreptul de acrescamint (sau de adaugire)

Dreptul de acrescamint (sau de adaugire, cum i se mai spune) vizeaza problema cui anume ii vor reveni bunurile (drepturile) ce au format obiectul legatelor ineficace. Regula in aceasta privinta este aceea potrivit careia de legatele ineficace, fie datorita nulitatii, fie revocarii sau caducitatii, profita mostenitorii legali sau testamentari ale caror drepturi succesorale ar fi fost micsorate sau inlaturate prin existenta acelor legate. Altfel spus, obiectul legatelor ineficace va reveni persoanelor cu vocatie succesorala din a caror parte urmau sa se execute acele legate

Asadar, de la regula potrivit careia ineficacitatea legatului profita mostenitorilor ale caror parti din mostenire ar fi fost micsorate prin acel legat sau care aveau obligatia executarii acelui legat, legiuitorul a instituit doua exceptii si anume:substitutia vulgara si legatul conjunctiv.

In cazul substitutiei vulgare (reglementata de art.8o4 C. civ.) testatorul desemneaza pe linga primul legatar un al doilea, care, prin substitutie, va beneficia de legat, cu conditia ca primul legatar sa nu accepte legatul sau sa nu poate beneficia de el. Prin substitutia vulgara, ca urmare a vointei testatorului, se inlatura, asadar, posibilitatea ca mostenitorii legali sau ceilalti legatari sa profite de ineficacitatea legatului care va reveni celui de al doilea legatar desemnat de catre testator. Mostenitorii legali sau alti legatari ar putea profita de ineficacitatea legatului numai in ipoteza ca legatul ar fi ineficace si fata de cel de al doliea legatar(substituitul)iar testatorul nu a dispus altfel.

Ne aflam in prezenta legatului conjunctiv, reglementat de art.929 C. civ. , in situatia in care acelasi bun, determinat individual sau generic, este lasat la mai multi legatari, fara a se preciza partea care s-ar cuveni fiecaruia, astfel ca fiecare va avea chemare eventuala la intregul obiect . Daca toti legatarii vor si pot sa primeasca obiectul legat, acesta se va impartii intre ei in mod egal. Daca insa unul dintre legatari nu poate sau nu vrea sa primeasca legatul, partea lui va reveni, in virtutea dreptului de acrescamint, celorlalti colegatari, ale caror parti vor spori in mod corespunzator. Asadar, partea care s-ar fi cuvenit legatarului care refuza sa primeasca legatul sau nu-l poate primi, nu se scade pentru a profita celorlalti mostenitori potrivit dispozitiilor legale. Din continutul art. 929 C. civ.    rezulta numai trei cazuri in care ar opera dreptul de acrescamint si anume:in caz de incapacitate a legatarului, in caz de renuntare a acestuia la legat sau in caz de predeces al legatarului fata de testator, numai ca in doctrina se accepta ca dreptul de acrescamint opereaza oricare ar fi cauza ineficacitatii legatului, chiar si in cazul in care este vorba de revocarea voluntara a acestuia. Desigur hotaritoare si in aceasta privinta este vointa testatorului asa cum se desprinde ea din continutul testamentului, sau cum se exprima legiuitorul, daca din dispozitiile testamentare rezulta ca acesta a fost”cugetul testatorului”.

Din cele de mai sus rezulta ca pentru a opera dreptul de acrescamint trebuie sa fie indeplinite mai mute cocnditii si anume:

-sa existe mai multi legatari cu titlu particular. In cazul legatelor universale sau cu titlu universal nu este vorba propriu zis de un drept de acrescamint, asa cum este el reglementat de art. 929 C. civ. intrucit aceste legate confera ele insele vocatie la intreg patrimoniul succesoral sau la o parte din acesta, desi practic, in cazul ineficacitatii legatelor fata de unul din legatari, duce si in aceste cazuri la sporirea cotei celorlalti legatari care pot si vreau sa acepte un astfel de legat.

-sa existe identitate de obiect fata de toti legatarii. Obiectul legatului, trebuie, asadar, sa fie acelasi fata de toti legatarii, putind fi constituit din bunuri corporale, individual determinate, bunuri de gen determinate sau determinabile ori bunuri incorporale, sau din legatul dreptului succesoral dobindit prin mostenire de catre testator. Obiectul legatului poate fi constituit din dreptul de proprietate in integralitatea lui, sau numai din nuda proprietate orin un desmembramint al dreptului de proprietate ca dreptul de uzufruct sau de abitatie.

Sectiunea a VI-a. Alte clauze testamentare.

1.Exheredarea (sau desmostenirea). Prin exheredare se intelegea acea dispozitie testamentara prin care tstatorul inlatura de la mostenire pe unul sau pe mai multi mostenitori legali. Cu alte cuvinte testamentul poate cuprinde nu numai dispozitii pozitive prin care se confera drepturi unor legatari, ci si dispozitii negative prin care unii mostenitori legali sunt inlaturati de la mostenire.

In ce priveste mostenitorii rezervatari ei pot fi exheredati numai in in limitele cotitatii disponibile, pe cind mostenitorii nerezervatari pot fi exheredati fara nici o limita.

Desi legislatia noastra nu reglementeaza exheredarea ea este unanim recunoascuta caci posibilitatea testatorului de a dispune in acest sens rezulta, implicit, din alte dispozitii legale cum sunt cele privitoare la rezerva succesorala. De vreme ce se accepta ce se accepta ca mostenitorilor rezervatari trebuie sa li se asigure o parte din mostenire, cu titlu de rezerva, cchiar impotriva vointei testatorului, ind el dispune ca intreaga lui avere sa fie deferita altor persoane, trebuie sa acceptam ca cei care nu ssunt rezervatari pot fi exheredati in totalitate. Exheredarea este, asadar, permisa in limita cotitatii disponibile cind exxista mostenitori rezervatari si in totalitate cind nu exista astfel de mostenitori.

Mostenitorii care au fost astfel lipsiti de emolumentul succesoral, chiar in totalitate isi pastreaza calitatea de mosteenitori legali avind posibilitatea de actiona in justitie anularea sau revocarea judecatoreasca a legatelor sau constatatea caducitatii acestora sau pentru reductiunea liberalitatilor excesive pentru a-si realiza vocatia concreta la acea mostenire. De asemenea mostenitorii legali exheredati pot cere inventarierea si conservarea bunurilor succesorale, potrivit art. 7o si urm, din Legea nr. 36/1995. Notarul public sa citeze mostenitorii legali chiar in ipoteza in care prin legate s-a consumat intreaga avere a defunctului, iar mostenitorii legali nu sunt rezervatari.

Felurile exheredarii. Dupa modul in care se manifesta vointa testatorului exheredarea poate fi directa sau indirecta.

Exheredarea este directa atunci cind testatorul inlatura de la mostenire in mod expres pe unul sau pe mai multi mostenitori legali. Exheredarea este indirecta atunci cind testatorul nu mentioneaza expres inlaturarea de la mostenire a unuia sau altuia dintre mostenitorii legali ci instituie legatari care consuma, total sau partial mostenirea pe care o lasa.

Exheredarea directa poate sa fie totala sau partiala, dupa cum sunt inlaturati toti mostenitorii legali(inclusiv cind exista un singur mostenitor legal) sau numai unii dintre ei. In prima ipoteza efectul care se produce este acela ca mostenirea devine vacanta si va fi culeasa de stat, cu conditia, desigur, ca testatorul sa nu fi insituit legatari care sa culeaga mostenirea. In cea de a doua ipoteza, a exheredarii partiale, cind sunt inlaturati de la mostenire numai o parte din mostenitorii legali si testatorul nu desemneaza legatari, intreaga mostenire sau numai cotitatea disponibila va fi culeasa de comostenitorii celor exheredati sau de mostenitorii rezervatari, dupa regulile devolutiei legale a mostenirii. Evident ca in cazul in care exista mostenitori rezervatari exheredarea nu poate fi decit partiala, caci priveste numai cotitatea disponibila, iar nu si rezerva. De pilda, daca de cujus a avut un singur copil, iar prin testatment dispune exheredarea lui, oricum acest copil va culege ½ din mostenire, care reprezinta, potrivit art.841 C. civ. rezerva sa succesorala. Cealalta cota de ½ va fi culeasa de mostenitorii subsecventi in grad sau clasa, daca de cujus nu a dispus altfel. Daca de cujus a avut doi copii si-l desmosteneste pe unul din ei, acesta din urma va cculege oricum 1/3 din mostenire, care reprezinta rezerva sa, iar celalalt care nu a fost desmostenit, va culege 2/3 din mostenire si nu ½ cit ar fi cules daca nu exista dispozitia de desmostenire a fratelui sau.

Daca cei exheredati nu au calitatea de mostenitori rezervatari intreaga mostenire va reveni comostenitorilor sau in lipsa acestora mostenitorilor subsecventi, dupa grad sau clasa.

In cazul exheredarii indirecte, cind exheredarea se realizeaza prin institirea de legatari, prin aceasta mostenitorii legali nerezervatari pot fi inlaturati total de la mostenire, iar cei rezervatari numai in limita cotitatii disponibile. In acest caz se poate spune ca instituind legatari inseaman a-i exhereda pe mostenitorii legali (instituer c’est exclure). Acest lucru nu este valabil insa in cazul exheredarii directe partiale cind mostenitorii legali chemati sa culeaga mostenirea in locul celor inlaturati fac acest lucru nu in calitate de legatari ci tot in calitate de mostenitori legali. Faptul ca exista un testatment prin care unii mostenitori legali au fost exheredati nu schimba datele problemei. Caci acest fapt constituie numai premisa care permite celorlalti mostenitori legali sa culeaga si partea celor desmosteniti, dar al caror drept se intemeiaza pe lege si nu pe testament.

2. Executiunea testamentara.

Executiunea testamentara priveste modalitatile in care vor fi aduse la indeplinire dispozitiile de ultima vointa ale lui de cujus. Aceste dispozitii pot fi puse in executare de catre mostenitorii legali ai defunctului sau de catre legatarii universali , dar testatorul poate desemna prin testament una sau mai multe persoane care sa aibe aceasta misiune si anume de a aduce la indeplinire intocmai dispozitiile testamentare, care poarta denumirea de executori testamentari. (art. 91o C. civ. ). Ratiunile pentru care testatorul procedeaza la desemnarea de executori testamentari pot fi multiple. Vrea sa scuteasca pur si simplu pe mostenitori de asemenea obligatii; mostenitorii pot sa fie minori sau pusi sub interdictie, sau testatorul nu are incredere ca mosteenitorii vor fi in masura sa-i aduca la indeplinire dispozitiile.

Desemnarea executorului testamentar se poate face numai prin testament, dupa regulile de desemnare a legatarului, iar revocarea unei asemenea dispozitii la fel.

Atributiile si puterile executorului testamentar.

Atributiile executorului testamentar difera dupa cum testatorul i-a conferit sau nu sezina, adica posesia bunurilor mobile din mostenire (art.911 C. civ.).

Executorul testamentar fara sezina are, potrivit art.916 C. civ., doar un rol de supraveghere si control in scopul aducerii la indeplinire a dispozitiilor testamentare. El nu are nici o abilitare in sensul de a le executa el insusi. Potrivit art.85 din regulamentul de punere in aplicare a Legii nr.36/1995 notarul public eliberind certificatul de executor testamentar are indatorirea sa precizeze intinderea drepturilor si obligatiilor conferite de testator acestuia precizind, inclusiv daca este sezinar sau nu, iar in caz afirmativ, daca detine toate bunurile mobile din succesiune sau numai o parte din acestea, durata sezinei si sarcinile concrete pe care trebuie sa le indeplineasca.

Executorul testamentar fara sezina are, asa cum rezulta din prevederile art.916 C. civ. , urmatoarele atributii:

- sa ceara notarului public competent punerea pecetilor daca exista mostenitori minori, interzisi sau absenti;

- sa staruie ca notarul public sa faca inventarul succesiunii in prezenta mostenitorilor prezumtivi;

- sa se ingrijeasca de luarea masurilor de conservare a bunurilor succesorale;

- sa intervina in judecata pentru apararea validitatii testamentului.

Executorul testamentar cu sezina are nu numai atributii de supraveghere si control ci si atributii de a aduce, el insusi, la indeplinire dispozitiile din cuprinsul testamentului.

Asa cum s-a precizat in doctrina , sezina (textul art.911 C. civ. vorbeste de posesia bunurilor mobile)conferita de catre testator executorului testamentar nu este decit o simpla detentie precara a bunurilor caci acesta nu detine bunurile pentru sine ci pentru mostenitorii defunctului. Ea trebuie deosebita de sezina care se confera mostenitorilor legali prevazuti de art.653 C. civ. Acesti mostenitori legali au nu numai posesia dar si proprietatea tuturor bunurilor succesorale, mobile si imobile, pe cind sezina executorului testamentar are ca obiect numai bunurile mobile, chiar daca testatorul se refera in testament si la bunurile imobile Executorul testamentar este, cum s-a spus, un simplu sechestru(custode) al mostenitorilor[35]. Dar sezina mostenitorilor, la fel ca si rezerva lor succesorala nu exclude sezina ce se confera executorului testamentar, dimpotriva ele pot coexista intrucit au continut diferit.

Incetarea executiunii testamentare. Atributiile executorului testamentar inceteaza in urmatoarele cazuri:

-in cazul in care au fost executate toate dispozitiile cuprinse in testament;

-in cazul in care executorul testamentar a decedat(art. 917 C. civ. );

-in cazul in care executorul testamentar renunta la executiunea testamentara daca dovedeste ca aceasta i-ar pricinui pagube insemnate sau ca i mod obiectiv nu ar putea aduce la indeplinire dispozitiile testamentare, de pilda din cauza de boala;

-in cazul in care executorul testamentar a fost revocat de catre instanta de judecata la cererea mostenitorilor defunctului pentru motive temeinice cum ar fi reaua credinta, abuzuri in indeplinirea atributiunilor, incompetenta etc.;

-in cazul in care executorul testamentar a fost pus sub interdictie.

Test de evaluare :

In ce situatii se poate intocmi un testament privilegiat

Este posibila revocarea unui testament autentic print-un testament olograf?

Care forma testamentara are forta juridica superiora?

Care sunt cazurile de ineficacitate a legatelor?

Ce este testamentul conjunctiv si care este motivul pentru care legiuitorul a interzis aceasta forma?

Legatul conjunctiv.

In ce modalitati se poate realiza exheredarea sau dezmostenirea?

Ce este executorul testamentar si care sunt atributiile acestuia?

TEST GRILA:

Testamentul olograf poate revoca un testament autentic?

a.da, pentru ca toate formele testamentare au forta egala.

b.nu, pentru ca actul authentic are forta juridica superioara.

c. nu.

Testamentul conjunctiv:

a.      este permis numai militarilor.

b.     Este permis numai minorilor.

c.     Este interzis.

Distrugerea fortuita a bunului individual determinat ce face obiectul legatului atrage:

a.      obligatia mostenitorilor legali sa procure un bun similar pentru a-l preda legatarului.

b.     Caducitatea legatului.

c.     Nu are niciun efect.

Lipsa datei din testamentul olograf atrage:

a.      caducitatea testamentului.



b.     Nulitatea testamentului.

c.     Nu exista sanctiune pentru aceasta lipsa

Persoana minora nu poate intocmi un testament.

a.      adevarat.

b.     Fals.

c.     Doar prsoana minora pana la 16 ani. Intre 16 si 18 ani poate intocmi testament pentru jumatate din averea sa.

Raspunsuri grila : 1.a ; 2.c ; 3.b ; 4.b ; 5.c.



C. Statescu, op. cit. pag. 172.

A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 253;C. Statescu, op. cit. pag. 173.

A se vedea, C. Hamangiu, Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. vol. III, pag. 9o4;M. Eliescu, op. cit. pag. 254.

A se vedea, O. Capatina, Nota la incheierea nr. 3o8/1956 a Not. de Stat al raionului 1 Mai Bucuresti, in L. P. nr. 11/1956, pag. 139o-1393.

A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 254-255 si bibliografia acolo indicata.

A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 256, C. Statescu, op. cit. pag. 175, Fr. Deak, op. cit. Pag. 236.

A se vedea, C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 949.

A se vedea, C. Statescu, op. cit. pag. 177;D. Chirica, op. cit. pag. 123;D. Macovei, op. cit. pag. 148;L. Stanciulescu, op. cit. pag. 14o.

A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 254.

A se vedea, D. Alexandrescu, op. cit. pag. 369-37o;D. Chirica, op. cit. pag. 125.

A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 261-262. In privinta faptului daca exista incompatibilitate intre primul legat prin care o persoana a fost instituita legatar cu titlu universal, iar prin al doilea legatar universal a se vedea, D. Chirica, op. cit. pag. 127;Trib. jud. Brasov, dec. civ. nr. 72/1973, in R. R. D. nr. 11/1973, pag. 168.

A se vedea, C. Statescu op. cit. pag. 178.

A se vedea, C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 1o18; M. Eliescu, op. cit. pag. 451;Fr. Deak. op. cit. pag. 27o;D. Chirica op. cit. pag. 131.

A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 279;C. Statescu, op. cit. pag. 18o;D. Alexandrescu, op. cit. pag. 561-562;C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al . Baicoianu, op. cit. pag. 1o21-1o22.

A se vedea. C. S. J. , sect. civ. dec. nr. 1912/1992, in Dreptul nr. 8/1993, pag. 82-83. In acelasi sens:C. Oprisan, Efectele nulitatii sau anularii unui testament asupra dispozitiei de revocare a testamentelor anterioare, in dreptul civil roman si in dreptul civil al altor tari, in R. R. D. nr. 5/198o, pag. 18-2o. A se vedea si Fr. Deak, op. cit. pag. 273-274 si exemplele date de acest autor.

In sensul ca testamentul fiind destinat sa produca efecte numai dupa decesul testatorului el nu poate duce la nasterea unor obligatii de intretinere, de plata a datoriilor etc. in timpul vietii testatorului a se vedea:Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 1844/1956, in C. D. 1956, pag. 364-367;Idem, dec. nr. 979/1959, in Repertoriu. . . . , pe anii1952-1969, pag. 442;dec. civ. nr. 1229/1959, in C. D. 1959, pag. 193-195. A se vedea si M. Georgescu, A. Oproiu, Nota la dec, civ. nr. 1553/1993 a Trib. Jud. Olt, in Dreptul nr. 4/1997, pag. 112-113.

A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 27o;St. Carpenaru, op. cit. pag. 452;C. Statescu, op. cit. pag. 18o.

A se vedea, Mazeaud, op. cit. pag. 842;Fr. Deak. op. cit. pag. 276.

A se vedea, I. Rostti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 634;D. Chirica, op. cit. pag. 133-134.

A se vedea, Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 1129/1959, in C. D. 1959, pag. 193

A se vedea, D. Alexandrescu, op. cit. pag. 444-445;M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 34o;C. I. Floares, A, Floares, Nota la dec. civ. nr. 239/197o a Trib. jud. Bacau, in R. R. D. nr. 3/1971, pag. 139.

A se vedea, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 34o;M. Eliescu, op. cit. pag. 269;D. Chirica op. cit. pag. 135. Pentru opinia ca si in cazul fortei majore se poate cere revocarea legatului a se vedea:D. Alexandrescu, op. cit. pag. 445-446;I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. 635.

A se vedea. D. Chirica, op. cit. pag. 136. Intre cele doua institutii exista insa deosebiri. Astfel;

-in vreme ce nedemnitatea succesorala opereaza de drept, instanta de judecata fiind chemata doar sa o constate, revocarea judecatoreasca pentru ingratitudine se pronunta de catrea instanta de judecata la cererea celor interesati;

-in vreme ce nedemnul are obligatia de restituire a fructelor de la data intrarii in folosinta bunurilor, legatarul declarat de justitie ingrat, numai de la data actiunii in revocare;

-pentru a se aplica sanctiunea nedemnitatii succesorale este nevoie, in cazul atentatului la viata lui de cujus, de o hotarire judecatoreasca penala de condamnare, pe cind in cazul revocarii judecatoresti pentru ingratitudine nu este nevoie de o astfel de hotarire;

-in cazul nedemnitatii succesorale, efectele acesteia nu pot fi inlaturate prin iertarea succesorului nedemn, pe cind legatarul poate fi iertat de catre testator;

-nedemnitatea poate produce efecte nu numai fata de succesorul nedemn ci si fata de alte persoane, pe cind revocarea judecatoreasca pentru ingratitudine produce efecte numai fata de legatar. A se vedea;Fr. Deak. op. cit. pag. 279.

M. Eliescu, op. cit. pag. 271.

. C. Statescu, op. cit. pag. 181.

A se vedea, Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 594/1963, in C. D. 1963, pag. 138

A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 267-268;C. Statescu, op. cit. pag. 181-182.

D. Chirica, op. cit. pag. 141.

Ne aflam in prezenta unui legat conjunctiv in ipoteza in care testatorul lasa intreaga sa gospodarie sotiei supravietuitoare, iar printr-o alta dispozitie din cuprinsul acelueasi testament, aceeasi gospodarie este lasata fiului din prima casatorie a testatorului. A se vedea in acest sens, Trib. jud. Suceava, dec. civ. nr. 837/1972, cu Nota de N. Donosa, in R. R. D. nr. 6/1974, pag. 5o-53.

A se vedea, C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 1o39;D. Chirica, op. cit.    pag. 143.

IN acelasi sens, Fr. Deak, op. cit. pag. 3o1. In sens contrar, M. Eliscu, op. cit. pag. 286.

A se vedea, pentru ipoteza in care desemnarea executorului testamentar poate rezulta din imputernicirea data de testator prin testament unul legatar cu titlu particular de a vinde imobilul ce a fost testat si a imparti pretul cu ceilalti legatari cu titlu particular, O. Radulescu, Consitiile in care este posibila vinzarea imobilului defunctului de catre executorul testamentar, in Dreptul nr. 4, 1998, pag. 34-35.

A se vedea, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 61o;M. Eliescu, op. cit. pag. 291.

A se vedea, D. Alexandresco, op. cit. pag. 361;M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 368; I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 611.

A se vedea, C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 991-993;    M. Eliescu, op. cit. pag. 291;D. Chirica op. cit. pag. 149;Fr. Deak, op. cit. pag. 313.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1409
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site