Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


OBLIGATIA LEGALA DE INTRETINERE

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



OBLIGATIA LEGALA DE INTRETINERE

Sectiunea 1

Aspecte generale privind obligatia de intretinere




303. Reglementare

Codul familiei reglementeaza obligatia de intretinere in art. 86-96 din Capitolul 4 („Obligatia de intretinere”) al Titlului II („Rudenia”). Prin art. 142 alin. 1 lit. a din Legea nr. 272/2004 privind protectia drepturilor copilului a fost abrogat art. 88 C. fam. din capitolul mentionat, deoarece obligatia de intretinere reglementata de textul abrogat a fost preluata, intr-o forma similara de art. 13 alin. 2 din Legea nr. 272/2004.

In Codul familiei exista si alte texte care reglementeaza diverse obligatii de intretinere, cum sunt art. 41 (obligatia de intretinere intre soti si fostii soti), art. 42 alin. 3 (contributia parintilor, in caz de divort, la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea profesionala a copiilor rezultati din casatorie) si 107 (obligatia de intretinere intre parinti si copiii lor minori).

304. Continut

Reglementata pentru a satisface, in primul rand, necesitatile materiale de trai ale persoanei indreptatite la intretinere (hrana, imbracaminte etc. – motiv pentru care adesea este denumita, in limbajul comun si nu numai, pensie alimentara), aceasta obligatie are un continut mai complex.

Uneori acest continut complex este prevazut expres de lege, cum este cazul art. 42 alin. 3 C. fam. sau al art. 107 alin. 2 (care prevad obligatia parintilor de a asigura cresterea, educarea, invatatura si pregatirea profesionala a copiilor minori). Dar, chiar si atunci cand legea nu o prevede expres, obligatia de intretinere nu se limiteaza la procurarea hranei, ci trebuie sa asigure celui indreptatit si satisfacerea altor nevoi, cum este asigurarea locuintei, a celor necesare ingrijirii sanatatii etc.

305. Fundament

Obligatia de intretinere isi are fundamentul in relatiile de familie, in general (relatiile dintre soti, dintre rude), din care se naste obligatia de sprijin moral si material care exista intre membrii unei familii, potrivit art. 2 C. fam., dar si in relatiile speciale – asimilate de legiuitor, din acest punct de vedere, celor de familie – care se creeaza intre anumite persoane in situatii particulare. Acesta este cazul fostilor soti (art. 41 alin. 2-5 C. fam.), cel al sotului care contribuie la intretinerea copilului celuilalt sot (art. 87 C. fam.) sau al persoanei care a luat un copil spre a-l ingriji sau proteja temporar (art. 13 alin. 2 din Legea nr. 272/2004) ori, in sfarsit, cel al mostenitorilor unei persoane care a fost obligata la intretinerea unui minor ori i-a dat acestuia intretinere fara sa fi fost obligat in acest sens.

306. Notiune. Natura juridica.

Obligatia legala de intretinere poate fi definita ca indatorirea impusa de lege unei persoane de a asigura altei persoane mijloacele necesare traiului, atat din punct de vedere material, cat si spiritual.

Dupa cum rezulta si din denumirea sa, obligatia de intretinere reglementata de Codul familiei are o natura juridica legala, avandu-si izvorul in lege.

Izvorul sau, care ii determina si natura juridica, o diferentiaza de obligatia de intretinere conventionala, care se naste din contractul intretinere.

307. Persoanele intre care exista obligatia de intretinere

Legea prevede expres si limitativ persoanele intre care fiinteaza obligatia de intretinere. Astfel, potrivit art. 86 alin. 1 C. fam., aceasta obligatie exista intre urmatoarele categorii de persoane:

A. intre sot si sotie, ceea ce presupune existenta casatoriei; deci obligatia exista de la data incheierii casatoriei si pana la data incetarii sau desfacerii ei prin divort; in cazul nulitatii casatoriei, obligatia exista numai in cazul casatoriei putative si numai pentru sotul de buna credinta, pana la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de anulare sau constatare a nulitatii casatoriei;

B. intre parinti si copii, fara a se face distinctie dupa cum copiii sunt din casatorie, din afara casatoriei ori sunt adoptati;

C. intre cel care adopta si adoptat; prevederea se refera la adoptia cu efecte restranse, care a fost inlaturata din reglementare prin O.U.G. nr. 25/1997, deoarece in cazul adoptiei cu efecte depline, obligatia de intretinere exista ca si „intre parinti si copii”. In masura in care mai exista adoptii cu efecte restranse in fiinta, obligatia de intretinere la care se refera art. 86 subzista, dubland-o si fiind prioritara fata de cea dintre parintele firesc si copilul adoptat cu efecte restranse;

D. intre bunici si nepoti;

E. intre strabunici si stranepoti;

F. intre frati si surori;

G. intre celelalte persoane anume prevazute de lege. Aceasta prevedere se refera la cazurile in care legea asimileaza anumite categorii de raporturi juridice cu raporturile de familie, care genereaza astfel obligatia de intretinere, dupa cum urmeaza:

a) intre fostii soti, ca urmare a divortului, potrivit art. 41 alin. 2-5 C. fam.;

b) intre fostii soti din casatoria putativa, in cazul careia, potrivit art. 24 alin. 1 C. fam., pentru sotul de buna credinta se aplica, prin asemanare, prevederile din materia divortului;

c) intre sotul care a contribuit la intretinerea copilului celuilalt sot si copilul respectiv, pana la majorat, dar numai atata timp cat parintii firesti ai copilului au murit, sunt disparuti ori sunt in nevoie (art. 87 alin. 1 C. fam.);

d) intre copilul astfel intretinut timp de 10 ani si cel care l-a intretinut (art. 87 alin. 2 C. fam.);

e) intre mostenitorii unei persoane care a fost obligata la intretinerea unui copil sau care i-a dat intretinere fara a fi obligata si copilul respectiv, pana la majoratul acestuia si numai daca parintii firesti ai copilului au murit, sunt disparuti ori sunt in nevoie (art. 96 alin. 1 C. fam.); intretinerea se datoreaza de catre mostenitori numai in limita valorii bunurilor mostenite;

f) intre cel care ia un copil pentru a-l ingriji sau proteja temporar, pana la stabilirea unei masuri de protectie potrivit legii, si copilul in cauza (art. 13 alin. 2 din Legea nr. 242/2004).

308. Ordinea in care se datoreaza intretinerea

Pornind de la faptul ca exista mai multe „cercuri” de persoane care isi datoreaza intretinere, ceea ce – teoretic – ar permite uneia dintre ele sa ceara intretinere de la mai multe persoane, concomitent, legiuitorul a reglementat, in art. 89, o ordine imperativa in care se datoreaza intretinerea, astfel incat cel indreptatit la intretinere nu poate sa il aleaga pe cel caruia ii va solicita intretinerea, ci va trebui sa respecte o ordine prestabilita de lege, de la care nu se poate deroga. putand, in acest fel, sa ceara intretinere numai in ordinea prevazuta de art. 89 C. fam.

Aceasta ordine este urmatoarea:

A. Sotii isi datoreaza intretinere inaintea altor persoane obligate (art. 89 lit. a C. fam.).

B. Descendentul este obligat la intretinere inaintea ascendentului, iar, daca sunt mai multi descendenti sau mai multi ascendenti, cel in grad mai apropiat inaintea celui mai indepartat (art. 89 lit. b C. fam.). Aceasta inseamna ca fiul unei persoane indreptatite la intretinere este obligat la prestarea intretinerii inaintea parintilor acelei persoane, iar daca sunt mai multi descendenti, fiul este obligat inaintea nepotului; de asemenea, daca sunt mai multi ascendenti, parintele este obligat inaintea bunicului.

C. Cel care adopta este obligat la intretinere inaintea parintilor firesti (art. 89 lit. c C. fam.). Acest text se refera la adoptia cu efecte restranse, inlaturata din legislatie prin O.U.G. nr. 25/1997, deoarece in cazul adoptiei cu efecte depline, singura reglementata astazi de Legea nr. 273/2004, intre adoptator si adoptat se stabilesc relatii de filiatie similare cu cea fireasca si se aplica art. 89 lit. b. In cazul adoptiilor cu efecte restranse, in masura in care acestea mai exista, adoptatorul este obligat la intretinere inaintea parintilor firesti, dar daca acesta nu are mijloace pentru a presta intretinerea, urmatorii obligati vor fi parintii firesti.

D. Fratii si surorile isi datoreaza intretinere dupa parinti, insa inaintea bunicilor (art. 89 lit. d C. fam.). Cu alte cuvinte, daca o persoana are dreptul la intretinere, dar nu este casatorita si nici nu are descendenti, va solicita intretinerea de la parintii sai, iar daca acestia nu au mijloace sau nu mai exista, se va indrepta impotriva fratilor si abia apoi impotriva bunicilor.

E. Art. 89 C. fam. tace in privinta ordinii in care isi datoreaza intretinere celelalte persoane „prevazute de lege”, la care se refera art. 86 alin. 1 in fine. Din interpretarea textelor de lege care le reglementeaza si din corelarea lor cu art. 89, precum si din cercetarea vointei legiuitorului, se poate afirma ca:

a) Fostii soti isi datoreaza intretinere, potrivit art. 41 alin. 2-5 C. fam., in prim rand, ca si sotii, deci inaintea oricaror alte persoane.

b) Sotul care a contribuit la intretinerea copilului celuilalt sot este obligat sa il intretina pe acest copil, dar numai daca parintii sai firesti au murit, sunt disparuti ori sunt in nevoie (art. 87 alin. 1 C. fam.).

c) Copilul astfel intretinut timp de 10 ani poate fi obligat sa presteze intretinere parintelui sau vitreg (art. 87 alin. 2 C. fam.). Aceasta obligatie va deveni insa efectiva numai daca parintele vitreg nu are copii firesti, care ar putea fi obligati sa il intretina potrivit art. 86 si 89 lit. b C. fam., ori daca acestia nu au mijloace pentru a-l intretine.

d) Mostenitorii unei persoane obligate la intretinerea unui copil sau care a intretinut un copil fara a avea aceasta obligatie vor fi obligati sa continue intretinerea copilului, in limita valorii mostenirii culese, dar numai daca parintii copilului au murit, sunt disparuti ori sunt in nevoie (art. 96 alin. 1 C. fam.).



e) In sfarsit, in cazul prevazut de art. 13 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, cel obligat la intretinerea copilului pe care l-a luat spre ingrijire sau protectie temporara va presta aceasta intretinere numai daca parintii copilului au murit, sunt disparuti ori sunt in nevoie. Solutia nu este prevazuta expres de lege – desi ea exista ca atare in art. 88 C. fam., abrogat prin Legea nr. 272/2004 –, dar se impune cu puterea evidentei: de vreme ce parintii ar trai, ar fi cunoscuti si ar avea mijloace sa-si intretina copilul, nu exista nici o ratiune ca obligatia de intretinere sa apese asupra celui care, temporar, si-a asumat sarcina benevola de a-l ingriji pe acel copil.

Sectiunea 2

Conditiile generale ale obligatiei de intretinere

Conditii privind creditorul obligatiei de intretinere

309. Reglementare. Enumerare.

Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o persoana pentru a primi intretinere, deci pentru a avea calitatea de creditor al obligatiei legale de intretinere (al intretinerii) sunt prevazute cu titlu de principiu in art. 86 alin. 2 C. fam., care prevede ca „are drept la intretinere numai acela care se afla in nevoie, neavand putinta unui castig din munca, din cauza incapacitatii de a munci”. Din acest text rezulta ca doua sunt conditiile prevazute de lege pentru ca o persoana sa aiba dreptul la intretinere: starea de nevoie si incapacitatea de a munci. La acestea, doctrina si jurisprudenta au adaugat o a treia, si anume comportamentul corespunzator al creditorului intretinerii.

310. Starea de nevoie

Aceasta poate fi definita ca fiind situatia unei persoane care nu isi poate satisface necesitatile materiale, firesti, de hrana, imbracaminte, locuinta, medicamente, precum si cele spirituale, cum sunt cele legate de educatie, informare, evolutie culturala etc. Starea de nevoie a unei persoane este, indeobste, determinata de lipsa mijloacelor de a-si procura cele necesare traiului, iar aceste mijloace pot sa constea fie din veniturile obtinute prin munca (indiferent de natura, modul si locul desfasurarii acesteia), fie din alte venituri (bunuri pe care poate sa le instraineze, fructe ale acestor bunuri etc.).

Pentru o mai exacta caracterizare a acestei conditii, sunt utile cateva precizari:

a) Starea de nevoie nu trebuie sa fie absoluta (totala), ea poate fi si partiala, de exemplu in cazul in care o persoana obtine o pensie de invaliditate sau de limita de varsta, dar aceasta nu ii este de ajuns pentru a-si satisface trebuintele traiului zilnic.

b) Ea are un continut variabil, se apreciaza in mod diferit, de la o epoca la alta, de la o zona la alta, de la o persoana la alta. De exemplu, daca nu ne referim doar la hrana, nevoile unui elev de scoala generala aveau un anume continut in urma cu 20 de ani, iar astazi au un alt continut, cu o configuratie si o valoare net diferite.

c) Asa fiind, starea de nevoie se apreciaza in concret, in functiile de circumstantele cauzei (mai ales cele legate de persoana celui care cere intretinerea).

d) Starea de nevoie trebuie dovedita ce acela care solicita intretinerea, in conditiile dreptului comun, potrivit cu care acela care face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca (art. 1169 C. civ.). Fiind o chestiune de fapt, ea poate fi dovedita cu orice mijloc de proba.

e) In cele din urma, starea de nevoie este o chestiune de fapt, lasata la suverana apreciere a instantelor de fond si nu poate face obiectul unui control de legalitate in recurs.

311. Incapacitatea de a munci

Aceasta conditie poate fi definita ca fiind imposibilitatea unei persoane de a presta o activitate aducatoare de venituri.

Nu intereseaza care sunt cauzele incapacitatii de a muncii: poate fi vorba de o boala, de consecintele unei vatamari corporale sau a sanatatii – indiferent de modul in care s-a produs –, de batranete sau de asa-numite motive de natura sociala, cum ar fi necesitatea unui tanar, altfel capabil de munca, sa isi desavarseasca invatatura si pregatirea profesionala.

Caracteristica importanta a incapacitatii de a munci, in contextul determinarii aptitudinii unei persoane de a solicita si a primi pensie de intretinere, rezida in faptul ca ea – alaturi de absenta altor mijloace de trai (bunuri, alte venituri etc.) – determina starea de nevoie.

Incapacitatea de a munci poate fi totala sau partiala, dupa caz, determinand, in fiecare din cele doua situatii, o configuratie corespunzatoare a starii de nevoie: totala sau partiala. In ambele sale ipostaze, conjugata cu starea de nevoie corespunzatoare, incapacitatea de a munci constituie o conditie a calitatii de creditor al pensiei de intretinere.

In practica s-a pus problema, cu multa vreme in urma, daca simpla atingere a varstei legale de pensionare pentru limita de varsta, genereaza o prezumtie simpla in sensul existentei incapacitatii de munca si, deci, a indeplinirii acestei conditii pentru a fi beneficiar al obligatiei legale de intretinere. Raspunsul dat de jurisprudenta si doctrina, in mod unanim, a fost negativ, cu motivarea ca implinirea varstei de pensionare – determinata generic de legiuitor – are alte ratiuni decat o prezumtie a existentei unei astfel de incapacitati odata cu atingerea varstei respective. Altfel spus, in mod concret, o persoana pensionata pentru munca depusa si limita de varsta poate avea – si are, de cele mai multe ori – capacitatea de a munci.

Ca si starea de nevoie, si incapacitatea de a munci este o chestiune de fapt, lasata la suverana apreciere a judecatorilor fondului.

Ea trebuie probata de acela care o invoca, potrivit aceluiasi principiu onus probandi incumbit actori, si – fiind un fapt juridic – poate fi dovedita cu orice mijloc de proba.

312. Comportamentul corespunzator regulilor de convietuire sociala

Aceasta conditie a calitatii de creditor al obligatiei de intretinere nu este retinuta de catre toti autorii de dreptul familiei. Cu toate acestea, necesitatea recunoasterii ei ca atare nu poate fi negata, deoarece nu se poate admite ca o persoana cu o conduita reprobabila fata de o alta sa fie indreptatita a cere si a obtine de la aceasta din urma pensie de intretinere. O alta solutie ar contraveni grav regulilor moralei care nu pot fi indiferente dreptului, chiar daca acesta nu le incorporeaza pe toate in sistemul sau de norme juridice.

Alta este desigur, problema determinarii criteriilor de apreciere a unui comportament corespunzator regulilor de convietuire sociala. Acestea ar putea fi, de exemplu, faptele care atrag nedemnitatea succesorala, potrivit art. 655 C. civ. De asemenea, sotul care paraseste domiciliul conjugal si traieste in concubinaj cu o alta persoana nu indeplineste aceasta conditie pentru a fi indreptatit sa primeasca intretinere de la celalalt sot.

Conditii privind debitorul obligatiei de intretinere

313. Reglementare. Enumerare.

Aceste conditii sunt deduse din prevederile art. 89 si 94 alin. 1 C. fam. Este vorba de faptul ca nu trebuie sa existe o alta persoana obligata la intretinere in ordinea prevazuta de art. 89 C. fam. si persoana chemata sa presteze intretinere sa aiba mijloacele necesare pentru a o plati.

314. Inexistenta unei alte persoane obligate la intretinere in ordinea prevazuta de art. 89 C. fam.

Acest text stabileste o ordine imperativa de prestare a intretinerii, de la care creditorul nu poate deroga prin optiunea sa de a cere intretinere de la o persoana, daca exista o alta, obligata inainte, potrivit legii. De exemplu, copilul nu va putea cere intretinere de la bunici, inainte de a solicita aceasta de la parintii sai. In mod corespunzator, o persoana nu poate fi obligata la prestarea intretinerii, daca exista o alta, inaintea sa, potrivit ordinii mentionate, decat daca aceasta nu ar mijloacele necesare de a-si executa obligatia. In exemplul mentionat, bunicii vor putea fi obligati sa il intretina pe nepot numai daca parintii nu au mijloacele necesare sa o faca.

315. Existenta mijloacelor de a presta intretinerea

Art. 94 alin. 1 C. fam. prevede ca „intretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui ce urmeaza a o plati”. Din interpretarea acestui text rezulta ca debitorul intretinerii trebuie sa aiba mijloacele necesare pentru a o presta: daca aceste mijloace exista intr-o masura indestulatoare, el va fi obligat sa presteze intretinerea la nivelul necesar pentru a acoperi nevoile creditorului sau; daca ele nu sunt suficiente, va fi obligat la prestarea intretinerii proportional cu aceste mijloace si in limitele prevazute de lege (de exemplu, art. 94 alin. 3 C. fam. sau art. 41 alin. 3 C. fam.). Daca, insa, debitorul – aflat in pozitia de a fi obligat la intretinere, potrivit ordinii prevazute de art. 89 C. fam. – nu dispune de mijloace pentru a-si executa obligatia, el nu va putea fi obligat la aceasta, iar intretinerea va fi prestata de urmatoarea persoana obligata, in ordinea fixata de art. 89 C. fam.

Intrucat legiuitorul a folosit formula „mijloacele celui ce urmeaza a o plati” fara a defini continutul notiunii de mijloace, doctrina si jurisprudenta, pornind de la alte texte de lege si de la circumstantele unor cazuri concrete, au detaliat o serie de criterii, aplicabile in diverse situatii, cu un grad mai mare sau mai mic de generalitate.

Prin mijloace, in sensul art. 89 C. fam., trebuie sa se inteleaga veniturile din munca (salariul si alte venituri asimilate acestuia), dar si orice alte venituri constante, cu caracter de continuitate, nu accidentale. Intra in aceasta categorie, spre exemplu, si veniturile din activitatile comerciale, dividendele obtinute ca urmare a participarii la capitalul social al unor societati comerciale, depozitele bancare si dobanzile pe care le produc acestea.

Din art. 409 alin. 4 C. pr. civ. rezulta ca vor putea fi urmarite, pentru executarea obligatiei de intretinere, si ajutoarele pentru incapacitate temporara de munca, compensatia acordata salariatilor in caz de desfacere a contractului individual de munca, pe baza oricaror dispozitii legale, precum si sumele cuvenite somerilor, in conditiile legii.

Nu vor putea fi luate in considerare sumele incasate intamplator, cum ar fi cele pentru deplasari sau sumele primite pentru instalarea intr-un nou loc de munca.

De asemenea, potrivit art. 409 alin. 7 C. pr. civ., nu vor putea fi urmarite pentru nici un fel de datorii – deci nu vor intra nici in calculul mijloacelor prevazute de art. 89 C. fam. – alocatiile de stat si indemnizatiile pentru copii, ajutoarele pentru ingrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, cele acordate in caz de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele, precum si orice alte asemenea sume cu destinatie speciala, stabilite ca atare prin lege.

Cand debitorul obligatiei de intretinere nu are mijloace sa presteze intretinerea datorita faptului ca nu munceste, desi are capacitate de munca, nu poate fi exonerat de executarea acestei obligatii. Intr-o asemenea situatie, obligatia sa va fi stabilita pornindu-se de la salariul minim pe economia nationala si, daca nu o va executa, este pasibil de raspundere penala pentru savarsirea infractiunii de abandon de familie, prevazuta si pedepsita de art. 306 alin. 1 lit. c C. pen.



Alta va fi situatia daca persoana obligata la intretinere nu are mijloace sa o presteze datorita unor motive intemeiate, cum ar fi starea de boala, continuarea studiilor sau somajul (daca nu primeste ajutorul prevazut de lege in acest caz). Executarea unei pedepse privative de libertate constitui, de asemenea, un astfel de motiv, cu exceptia cazului in care condamnarea a fost aplicata tocmai pentru savarsirea infractiunii de abandon de familie.

La evaluarea posibilitatilor materiale ale debitorului intretinerii nu vor fi avute in vedere veniturile sotului sau sau ale altor membri ai familiei sale, dar se va tine cont de alte obligatii ale sale, cum ar fi executarea altor obligatii de intretinere.

Sectiunea 3

Executarea obligatiei de intretinere

316. Modalitati de executare a obligatiei legale de intretinere

Din art. 93 alin. 1 rezulta ca „obligatia de intretinere se executa in natura sau prin plata unei pensii in bani”.

In principiu, ca orice obligatie, si obligatia de intretinere se executa in mod benevol si in natura, prin asigurarea celor necesare traiului. Daca, insa, debitorul refuza sa execute indatorirea sa, instanta va dispune obligarea sa la prestarea intretinerii, iar art. 93 alin. 2 prevede ca „felul si modalitatile executarii, tinand seama de imprejurari”. In practica, de vreme ce debitorul refuza executarea si se pune problema obligarii sale prin apelul la forta de coercitie a statului, ideea prestarii intretinerii in natura ar fi nerealista si, de aceea, instantele stabilesc executarea intretinerii prin plata unei pensii in bani.

De regula, instanta dispune ca executarea sa fie periodica, deoarece obligatia de intretinere este, prin natura si scopul ei, o obligatie cu executare succesiva, fiind menita sa asigure traiul zilnic al beneficiarului ei (de cele mai multe ori, daca nu intotdeauna, periodicitatea platii pensiei de intretinere este lunara).

317. Cuantumul intretinerii

Art. 94 alin. 1 C. fam. prevede ca „intretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui ce o cere (…)”. Cu alte cuvinte, instanta va aprecia, in functie de situatia concreta a creditorului, de nevoile sale, care este cuantumul pensiei de intretinere care sa acopere aceste nevoi.

Exista, insa, unele situatii in care legiuitorul a stabilit in mod expres cuantumul – in limita maximala – al pensiei de intretinere: in cazul obligatiei de intretinere intre fostii soti (art. 41 alin. 3 C. fam.) si in cazul obligatiei de intretinere a parintilor fata de copiii lor (art. 94 alin. 3 C. fam.).

318. Data de la care se acorda intretinerea

Si problema datei de la care se acorda intretinerea se pune doar in cazul in care nu se executa benevol si instanta de judecata este chemata sa-i stabileasca modalitatea de executare si cuantumul, obligandu-l pe debitor in consecinta.

In principiu, instanta va acorda intretinerea de la data la care a fost ceruta, adica de la data inregistrarii cererii de chemare in judecata, deoarece se prezuma ca, daca nu a fost ceruta, cel indreptatit nu a fost in stare de nevoie. Cu alte cuvinte, nu se acorda pentru trecut, cu exceptia cazului in care creditorul nu a cerut-o datorita culpei debitorului (de exemplu, printr-o conduita inselatoare, a creat creditorului convingerea ca isi va executa obligatia, desi nu a facut-o niciodata).

319. Modificarea cuantumului intretinerii

Art. 94 alin. 2 C. fam. reglementeaza posibilitatea modificarii cuantumului intretinerii prin marirea sau micsorarea ei, dupa cum se schimba mijloacele celui care o presteaza sau nevoia celui care o primeste.

Data de la care instanta va dispune masura modificarii depinde dupa cum este vorba de marirea sau de micsorarea intretinerii:

a) in primul caz, marirea va fi dispusa de instanta de la data la care a fost ceruta, conform aceluiasi rationament care sta la baza acordarii ei;

b) in cazul micsorarii, aceasta va trebui dispusa de la data la care a aparut cauza care a determinat aceasta masura, pentru ca – altfel – s-ar ajunge la imbogatirea fara justa cauza a creditorului intretinerii; desigur, daca debitorul a prestat intretinerea benevol, desi cunostea motivul pentru care ar fi trebuit micsorata, atunci micsorarea va fi dispusa de instanta de la data la care a fost ceruta.

320. Incetarea obligatiei de intretinere

Art. 94 alin. 2 C. fam. prevede, in mod logic, si posibilitatea instantei de a dispune incetarea prestarii intretinerii.

Incetarea obligatiei legale de intretinere poate fi determinata de cauze diferite:

a) disparitia uneia din conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca creditorul obligatiei de intretinere: starea de nevoie sau incapacitatea de a munci;

b) debitorul obligatiei de intretinere nu mai dispune de mijloacele necesare pentru presta intretinerea;

c) decesul debitorului sau al creditorului obligatiei de intretinere (art. 95 C. fam.).

Si in cazul incetarii, aceasta va trebui dispusa de instanta incepand cu data de la care a aparut cauza care a determinat-o, cu exceptia situatiei in care debitorul a prestat intretinerea benevol, desi cunostea motivul incetarii sale, cand incetarea va fi dispusa de instanta de la data la care a fost ceruta.

Sectiunea 4

Caracterele juridice ale obligatiei de intretinere

321. Legalitatea

Obligatia de intretinere are caracter legal, in sensul ca este stabilita de lege si exista numai in conditiile, intre persoanele si in ordinea prevazuta de lege.

Dupa cum am mai aratat, obligatia legala de intretinere este diferita de obligatia de intretinere conventionala, nascuta dintr-un contract de intretinere. In jurisprudenta s-a decis ca natura diferita a celor doua obligatii de intretinere nu le face incompatibile, astfel incat este posibil ca o persoana sa fie obligata sa execute atat o obligatie de intretinere legala, cat si una conventionala fata de una si aceeasi persoana, in raport cu care este obligata la intretinere atat in temeiul Codului familiei, cat si in temeiul unui contract de intretinere.

Din caracterul legal al obligatiei de intretinere rezulta unele consecinte, cum ar fi:

a) nu se poate renunta la dreptul la intretinere; persoana indreptatita la intretinere poate sa nu solicite intretinerea de la cel obligat, dar nu poate renunta la acest drept, nici in cursul unui proces, in conditiile art. 247 C. pr. civ. (care reglementeaza renuntarea la dreptul subiectiv dedus judecatii) si nici in afara oricarui litigiu, printr-o intelegere cu cel obligat la intretinere, o astfel de intelegere fiind lovita de nulitate absoluta, potrivit art. 5 C. civ.;

b) intelegerea parintilor cu privire la prestarea intretinerii catre copii, daca are loc in cursul unui proces, trebuie incuviintata de instanta; solutia e prevazuta expres de art. 42 alin. 4 C. fam. pentru ipoteza incredintarii copiilor la divort, dar ea se aplica, mutatis mutandis si in cazul stabilirii obligatiei de intretinere in alte circumstante decat la divort.

322. Caracterul personal

Intrucat exista numai intre persoanele expres prevazute de lege, fiind fundamental legata de persoana celui indreptatit sa primeasca intretinere, pentru a-i fi asigurate nevoile materiale si spirituale ale traiului de zi cu zi, obligatia de intretinere are un caracter esentialmente personal, care se traduce in urmatoarele trasaturi ale regimului sau juridic:

a) Dreptul la intretinere este incesibil, deci nu poate fi transmis, nici cu titlu oneros si nici cu titlu gratuit, prin nici unul din mecanismele de transmitere sau transformare a obligatiilor: cesiune de creanta, subrogatie, novatia prin schimbare de creditor. De asemenea, dreptul la intretinere nu poate face obiectul unei stipulatii pentru altul.

b) Fiind incesibil, dreptul la intretinere este si insesizabil, dar este vorba doar de o insesizabilitate partiala, deoarece art. 409 alin. 1 C. pr. civ. prevede ca „(…) alte sume ce se platesc periodic debitorului si sunt destinate asigurarii mijloacelor de existenta ale acestuia” pot fi urmarite „pana la ½ din venitul lunar net pentru sumele datorate cu titlul de obligatie de intretinere sau alocatie pentru copii”, respectiv „pana la 1/3 din venitul lunar net, pentru orice alte datorii”. Iar alin. 3 al aceluiasi articol dispune ca „orice alte sume care se platesc periodic debitorului si sunt destinate asigurarii mijloacelor de existenta ale acestuia, in cazul in care sunt mai mici decat cuantumul salariului minim net pe economie, pot fi urmarite numai asupra partii ce depaseste jumatate din acest cuantum”.

c) Obligatiile de intretinere nu sunt supuse regimului compensatiei legale, prevazute de art. 1143-1153 C. civ., deoarece art. 1147 pct. 3 excepteaza expres de la compensatie creantele insesizabile. Cu toate acestea, in masura in care ar putea fi urmarita, potrivit art. 409 alin. 1-3, creanta de intretinere ar putea fi si obiectul unei compensatii legale. De asemenea, ea poate face, in mod exceptional, obiectul compensatiei judiciare in conditiile art. 42 alin. 1 si 3 C. fam., sub imperiul carora, la divort, instanta ar separa copiii rezultati din casatorie si ar incredinta fiecarui parinte unul sau mai multi dintre acestia, caz in care intre parinti, ar putea fi compensate obligatiile de intretinere stabilite, in cazul fiecaruia dintre ei, pentru copiii incredintati celuilalt.

d) Fiind esentialmente personale, nici dreptul si nici obligatia de intretinere nu se transmite la mostenitori, potrivit art. 95 C. fam., care dispune ca „obligatia de intretinere se stinge, in afara de cazul prevazut la art. 96, prin moartea debitorului sau a celui indreptatit la pensia de intretinere”.

e) Acelasi caracter personal, ca si faptul ca este insesizabila, a determinat solutia potrivit careia executarea obligatiei de intretinere nu poate fi ceruta de creditor, pe calea actiunii oblice, prevazute de art. 974 C. civ. Cu toate acestea, creditorul celui obligat la intretinere poate formula, pe aceasta cale, cererea privind reducerea sau sistarea platii intretinerii.



323. Caracterul reciproc

Acest caracter rezulta din faptul ca atunci cand o persoana este obligata sa presteze intretinere alteia si aceasta din urma are aceeasi obligatie fata de cea dintai (de exemplu, sotii intre ei, ascendentii si descendentii, fratii etc.). Se poate spune ca obligatia de intretinere are, insa, doar in principiu, un caracter reciproc, deoarece exceptiile de la acest caracter – cand obligatia este doar unilaterala – sunt relativ numeroase:

a) in cazul obligatiei de intretinere prevazute de art. 87 C. fam. in sarcina sotului care l-a intretinut pe copilul celuilalt sot; cu toate acestea, obligatia devine reciproca, daca parintele vitreg l-a intretinut pe copil timp de 10 ani (art. 87 alin. 2 C. fam.);

b) in cazul obligatiei prevazute de art. 96 C. fam. pentru mostenitorii celui care a fost obligat la intretinerea unui copil sau care i-a prestat intretinere fara a fi fost obligat;

c) in cazul obligatiei de intretinere prevazute de art. 13 alin. 2 din Legea nr. 272/2004;

d) obligatia de intretinere intre fostii soti are caracter reciproc permanent numai daca ambii au fost culpabili pentru desfacerea casatoriei (art. 38 alin. 2) sau daca s-a desfacut casatoria prin acordul sotilor (art. 38 alin. 2 C. fam.) ori determinat de starea de boala a unuia din ei (art. 38 alin. 3 C. fam.); in cazul in care divortul a fost pronuntat numai din culpa unuia dintre soti, obligatia are caracter reciproc numai un an de zile de la ramanerea irevocabila a hotararii de divort, dupa care devine unilaterala, purtand numai in sarcina sotului vinovat de divort;

e) de asemenea, daca fostul sot, obligat la intretinere, s-a recasatorit, obligatia lui se mentine, insa el pierde dreptul la intretinere din partea fostului sau sot, potrivit art. 41 alin. 5 C. fam., deoarece este indreptatit sa primeasca intretinere din partea actualului sot;

f) fostul sot de rea credinta din casatoria putativa datoreaza intretinere sotului de buna credinta, fara ca acesta sa fie, la randul sau, obligat catre cel dintai (art. 24 alin. 1 C. fam.).

324. Caracterul succesiv

Obligatia de intretinere este, prin esenta ei, cu executare succesiva, deoarece numai astfel isi poate realiza finalitatea, de a servi la satisfacerea nevoilor cotidiene ale beneficiarului. Asa fiind, intretinerea nu se poate presta prin plata unei sume globale; cu toate acestea, jurisprudenta a decis ca, in cazuri bine justificate, o astfel de solutie nu este complet inacceptabila.

325. Caracterul variabil

Acest caracter este determinat de faptul ca nevoile de intretinere a unei persoane difera, de la caz la caz, in functie de varsta, mediu, necesitati de educare si invatatura, nivel de dezvoltare a societatii etc., ceea ce face ca obligatia sa varieze in timp, nefiind stabilita o data pentru totdeauna. Caracterul variabil este dat si posibilitatea ca nevoile concrete ale creditorului intretinerii sa se modifice datorita unor imprejurari cum sunt disparitia totala sau partiala a starii de nevoie ori a incapacitatii de a munci.

Acest caracter variabil are o consecinta procesuala foarte importanta, si anume aceea ca hotararile judecatoresti pronuntata in aceasta materie nu se bucura de autoritate absoluta de lucru judecat, ci numai de una relativa, care exista atata timp cat nu s-au modificat circumstantele care au determinat stabilirea pensiei de intretinere.

326. Caracterul divizibil

In principiu, orice obligatie este divizibila, atata timp cat legea sau partile nu o declara solidara (art. 1041 C. civ.). Este si cazul obligatiei legale de intretinere, care este divizibila atat pe latura pasiva (intre debitorii intretinerii), cat si pe cea activa (intre creditori), fiecare dintre aceste reguli comportand, insa, si exceptii.

335.1. Divizibilitatea pasiva

Astfel, art. 90 alin. 1 prevede divizibilitatea obligatiei de intretinere intre debitori, atunci cand prevede: „In cazul in care mai multe dintre persoanele prevazute in art. 89 sunt obligate sa intretina aceeasi persoana, ele vor contribui la plata intretinerii proportional cu mijloacele ce au.”

Exceptii de la regula divizibilitatii pasive.

Prin derogare de la principiul divizibilitatii, exista trei exceptii, doua prevazute expres de Codul familiei, in care obligatia de intretinere este solidara, iar una in care obligatia este in solidum, determinata ca atare de analizele doctrinare:

a) art. 90 alin. 2 C. fam. prevede ca parintele indreptatit sa ceara intretinere de la mai multi copii poate, in caz de urgenta, sa se indrepte numai impotriva unuia dintre ei, iar cel care a platit intretinerea se poate intoarce impotriva celorlalti obligati, pentru partea fiecaruia;

b) in cazul prevazut de art. 96 alin. 1 C. fam., potrivit alin. 2 al aceluiasi articol dispune ca, daca sunt mai multi mostenitori, obligatia lor este solidara, fiecare dintre ei contribuind proportional cu valoarea bunurilor mostenite; aceasta inseamna ca, daca unul dintre ei presteaza intreaga intretinere, se va putea regresa impotriva celorlalti, proportional cu valoarea partii din mostenire pe care au dobandit-o;

c) obligatia parintilor de a-l intretine pe copil nu este prevazuta de Codul familiei printre obligatiile solidare, dar nu este nici o indoiala ca oricare dintre parinti poate fi tinut sa acorde intreaga intretinere copilului, dupa care se poate intoarce impotriva celuilalt parinte pentru partea la care acesta este obligat. Nefiind prevazuta de lege si nerezultand din conventia partilor, obligatia parintilor nu poate fi calificata ca solidara, deoarece nu se incadreaza in prevederile art. 1041 C. civ. In acelasi timp, aceasta obligatie se caracterizeaza, din punct de vedere pasiv, printr-o pluralitate de legaturi (legatura de filiatie dintre fiecare copil si parintele sau), iar din punct de vedere activ – printr-o singura creanta, care il indreptateste pe copil sa ceara executarea intregii obligatii de intretinere de catre oricare dintre parinti. Aceasta este o obligatie in solidum, constituind o exceptie de la principiul divizibilitatii pasive a obligatiei de intretinere.

326.2. Divizibilitatea activa

Aceasta este reglementata de art. 92 C. fam., care prevede ca debitorul care nu poate presta intretinere tuturor celor indreptatiti, poate fi obligat de instanta, tinand cont de nevoile fiecarui creditor al intretinerii, sa execute intretinerea numai fata de unul dintre ei sau ca aceasta sa se imparta intre mai multi sau toti creditorii.

Din interpretarea textului mentionat rezulta ca, in principiu, obligatia de intretinere este divizibila pe latura sa activa, fiecare creditor fiind indreptatit sa ceara debitorului numai partea sa, la care este indreptatit, potrivit legii.

Exceptie aparenta de la divizibilitatea activa

Prevederea din art. 92 C. fam., potrivit careia debitorul obligatiei de intretinere, care nu poate sa isi execute obligatia fata de toti creditorii sai, va putea fi obligat sa presteze intretinerea doar unuia dintre acestia, pare a fi o exceptie de la regula divizibilitatii active.

In realitate, nu este o astfel de exceptie, pentru ca instanta nu il va obliga sa presteze unui singur creditor intretinerea insumata, cuvenita tuturor creditorilor, ci numai partea lui si – pe cale de consecinta – cel care primeste intretinerea nu va fi tinut sa o imparta cu ceilalti creditori.

BIBLIOGRAFIE

  1. Ioan Albu, Dreptul familiei, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1975;
  2. Maria Banciu, Dreptul familiei. Teorie si practica, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 1998;

Gabriela Lupsan, Dreptul familiei, Editura Junimea, Iasi, 2001;

  1. Ion P. Filipescu, Andrei I. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Editura All Beck, Editia a 7-a, Bucuresti, 2002;

Emese Florian, Dreptul familiei, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2003;

Cocos Stefan, Dreptul familiei, editia a 2-a, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2003;

Adrian Pricopi, Dreptul familiei, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2004;

  1. Alexandru Bacaci, Viorica Claudia Dumitrache, Codruta Hageanu, Dreptul familiei, Editura All Beck, Editia a 4-a, Bucuresti, 2005;

Dan Lupascu, Dreptul familiei, Editura Rosetti, Bucuresti, 2005.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1468
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site