Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AdministratieDrept


TESTAMENTUL

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic




TESTAMENTUL

Sectiunea a i-a. Definitia, caracterele juridice si cuprinsul testamentului.




Testamentul este definit in doctrina pe baza prevederilor art.8o2 C. civ. ca fiind actul juridic unuilateral, personal si solemn, esentialmente revocabil in timpul vietii defunctului, prin care acesta dispune de tot sau de o parte din avutul sau pentru timpul cind va inceta din viata.

Din definitia data testamentului se pot desprinde urmatoarele caractere juridice ale acestuia:

- testamentul este un act juridic, fiind necesar sa intruneasca, asadar, pe de o parte, conditile de validitate impuse in general pentru actele juridice, iar pe de alta parte, conditiile speciale impuse numai pentru testament;

- testamentul este un act juridic unilateral, pentru validitatea sa nefiind necesara intilnirea a doua vointe ca in cazul conventiilor.

- testamentul este un act juridic personal si individual, el neputind fi realizat prin reprezentare sau cu incuviintarea ocrotitorului legal. Caracterul individual al testamentului rezida in necesitatea ca el sa exprime vointa unei singure persoane legea interzicind ca doua sau mai multe persoane sa testeze prin acelasi act (art 857 c. civ);

- testamentul este un act juridic solemn, ceea ce inseamna ca el trebuie sa indeplineasca ad validitatem conditiile de forma impuse de lege ( nu numai forma autentica asa cum vom vedea);

- testamentul este un act juridic pentru cauza de moarte, efectele sale se vor produce numai la moartea lui de cujus, acesta pastrindu-si toate drepturile asupra bunurilor sale pana la moarte;

- testamentul este un act juridic esentialmente revocabil, ceea ce inseamna ca testatorul poate revoca sau modifica dispozitiile testamentare pina in ultima clipa a vietii sale.

Daca, asa cum rezulta din dispozitiile art.8o2 C.civ., testamentul cuprinde in primul rind dispozitii de ultima vointa cu privire la bunurile defunctului, adica legate, in practica s-a observat ca in cuprinsul sau se gasesc si alte dispozitii cum sunt:

- sarcini impuse lagatarilor sau mostenitorilor legali, fie de natura patrimoniala, fie de alta natura (art.902, 93o raportat la 83o C. civ.);

- exheredari, adica indepartarea de la mostenire a unor mostenitori legali cu limitarile ce le aduce rezerva succesorala (art.8o2-841 C.civ.);

- numirea unui executor testamentar, adica a unei persoane care sa supravegheze aducerea la indeplinire a dispozitiilor testamentare (art.91o si urm. C. civ.);

- revocarea dispozitiilor dintr-un testament anterior sau retractarea unei revocari anterioare (art.8o2 si 920 C.civ.);

- partajul de ascendent (art.794 si urm. C. civ.);

- recunoasterea unui copil din afara casatoriei(art.48 si 57 C.fam.);

- dispozitii cu privire la funeralii si ingropare, recunoasterea unei datorii etc.

Sectiunea a II-a. Conditiile de validitate ale testamentului.

1. Conditiile de fond.

Dispozitiile testamentare fiind acte juridice, asa cum am aratat mai sus, ele trebuie sa indeplineasca conditiile de validitate ale actului juridic in general dar si unele specifice testamentelor. Astfel testarul trebuie sa aibe capacitatea de a incheia actul, trebuie sa exprime un consimtamint valabil, testamentul sa aibe un obiect determinat sau determinabil iar cauza sa fie licita si morala (art.948 si urm. C.civ.). In cele ce urmeaza vom analiza aceste conditii sub aspectul specificitatii lor in cazul testamentului si in principal in privinta legatelor care privesc patrimniul lui de cujus.

a)Capacitatea.

In aceasta privinta este necesar ca testatorul sa aibe capacitatea de a dispune prin liberalitati, iar cel in favoarea caruia s-a dispus sa aibe capacitatea de a primi prin testament. Potrivit art.856 C.civ. orice persoana este capabila de a face testament daca nu este oprita de lege. In doctrina s-a precizat ca aceste incapacitati reglementate expres de legiuitor ingradesc capacitatea de folosinta a persoanei[2].

Incapacitatile de a dispune prin testament sunt urmatoarele:

a) incapacitatea totala a minorului care nu a implinit virsta de 16 ani de a dispune prin testament (art.8o6 C. civ.);

b) incapacitatea minorului intre 16-18 ani care nu poate dispune prin testament decit de ½ din ceea ce ar putea dispune ca major (art.8o7 C. civ.);

c) incapacitatea minorului intre 16-18 ani care nu poate dispune prin testament in favoarea tutorelui sau;aceasta incapacitate se mentine si dupa virsta majoratului pina la predarea -primirea socotelilor. Este exceptat de la aceasta incapacitate minorul intre 16-18 ani care poate dispune in favoarea tutorelui sau cu conditia ca acesta din urma sa fie un ascendent al sau (art.8o9 C. civ.);

d) incapacitatea interzisului judecatoresc si a celui care fara a fi pus sub interdictie este lipsit de discernamint in momentul incheierii testamentului.

Incapacitatile absolute de folosinta sunt urmatoarele;

- incapacitatea persoanelor fizice neconcepute pina la data deschiderii succesiunii si a persoanelor juridice care nu au luat fiinta.

In ce priveste persoanele juridice potrivit art.33 alin.1 si 2 din Decretul nr.31/1954, ele nu au capacitatea de a dobindi nici un fel de drepturi si deci nici legate decit de la data indeplinirii formalitatilor prevazute de teztele legale amintite. Potrivit art.33 alin.3 din acelasi act normativ persoanele juridice care nu au indeplinit formalitatile cerute de lege au totusi capacitatea limitata de a dobindi drepturi de la data actului de infiintare dar cu conditia ca ele sa fie necesare in scopul ca persoana juridica sa poata lua fiinta in mod valabil.

- incapacitatea persoanelor juridice de a primi prin testament liberalitati care nu corespund scopului lor, determinat prin lege, actul de infiintare sau statut, potrivit principiului specialitatii capacitatii de folosinta (art.34 din Decretul nr.31/1954).

Incapacitatile relative de folosinta sunt urmatoarele:

- incapacitatea medicilor si farmacistilor care nu pot primi legate de la cel pe care l-au ingrijit in cursul ultimei boli de care acesta a decedat si cind liberalitatea s-a facut (art.81o alin.1 C. civ.). Incapacitatea medicilor si farmacistilor se intemeiaza pe o prezumtie absoluta de captatie si sugestie astfel ca nu se poate admite dovada contrara in sensul ca, bunaoara, medicul nu a abuzat de influenta sa asupra bolnavului si ca deci acesta a actionat cu o vointa libera si neviciata



- incapacitatea ofiterilor de marina, care potrivit art.833 C. civ. nu pot primi legate de la calatorii aflati la bordul navelor in cursul calatoriilor maritime, daca nu sunt rude cu testaorul. Aceasta incapacitate se bazeaza pe o prezumtie absoluta de abuz de influienta. Exceptia instituita de art.833 C. civ. pentru rudele testatorului nu se limiteaza la rudele de gradul IV si poate fi in linie directa si colaterala

- incapacitatea tutorelui de a primi prin testament de la minorul aflat sub ocrotirea sa (art.8o9 C. civ.)

Incapacitatile de exercitiu.

Minorii si interzisii lipsiti de capacitate de exercitiu nu pot accepta liberalitatile decit prin reprezentantii lor legali intrucit un astfel de act depaseste sfera actelor de admnistrare (art.11 din Decretul nr.31/1954 si art.147 C. fam.). Minorii cu capacitate de exercitiu restrinsa vor putea accepta liberalitatile cu incuviintarea prealabila a ocrotitorilor legali (art.9 din Decretul nr.31/1954). In toate cazurile este necesara si incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare (art.129 alin.2, art.133 alin.2 si art.147 C. fam.

Codul civil, in art.815 contine in aceasta privinta o dispozitie derogatorie in sensul ca acceptarea liberalitatilor facute minorilor se poate realiza nu numai de catre reprezentantii legali ai acestora -parintii si tutorii - ci si de catre orice ascendent al lor

Nerespectarea acestor norme legale atrage sanctiunea nulitatii relative, fiind vorb de o nulitate de protectie a minorilor si interzisilor.

b) Consimtamintul.

Pentru validitatea oricarui act juridic, si deci si a testamentului, se cere ca la baza lui sa exista o vointa libera si nealterata de vreun viciu, cum sunt eroarea, dolul sau violenta. Absenta consimtamintului, sau mai exact spus in cazul testamentului, a manifestarii unilaterale de vointa atrage sanctiunea nulitatii absolute, caci lipseste unul din elementele esentiale ale actului juridic.

In privinta viciilor de consimtamint sunt aplicabile regulile din materia dreptului comun , existind unele particularitati la care ne vom referi in cele ce urmeaza.

Potrivit art.953 C. civ. consimtamintul este nevalabil atunci cind este afectat de eroare, violenta sau dol. In aceasta materie prezinta elemente specifice dolul sub forma captatiei si sugestiei . Sugestia consta in folosirea unor mijloace tendentioase si oculte in scopul de a sadi in mintea dispunatorului ideia de a face o liberalitate, pe care altfel, din proprie initiativa, nu ar fi facut-o . Captatia consta in folosirea unor manopere dolosive si mijloace frauduloase in scopul de a cistiga increderea dispunatorului pentru a-i capta buna credinta si a-l determina sa o gratifice prin testament, fie pe sine sau pe o terta persoana. Prin sugestie, asadar, se urmareste nasterea ideii in cugetul dispunatorului de face o liberalitate, iar prin captatie se directioneaza hotarirea indusa de a gratifica o anumita persoana in mod concret. In cazul captatiei se folosesc mijloace mai dure ca indepartarea rudelor testatorului, a prietenilor apropiati, interceptarea corespondentei creiarea unei aparente de dependenta totala a dispunatorului aflat in stare de boala, de persoana celui care solicita liberalitatea, pe cind in cazul sugestiei mijloacele sunt mai subtile si mai isidioase, ca specularea unor sentimente, afirmatii mincinoase la adresa unor mostenitori legali etc. Pe cit de frecvente in practica astfel de mijloace pe atit de greu de dovedit. Oricum, cele doua forme specifice ale dolului in aceasta materie vor trebui probate ca atare trebuind evident sa nu fie confundate cu adevaratele manifestari de compasiune si manifestari de intrajutorare fireasca intre semeni care nu au la baza intentia frauduloasa de sugestie si captatie.

Sanctiunea care intervine in cazul dolului este nulitatea relativa a testamentului. Anularea testamentului nu este insa posibila in acelasi timp pentru lipsa discernamintului si pentru captatie si sugestie, cele doua cauze de nulitate excluzindu-se reciproc.

c) Obiectul.

Pe linga conditiile privind capacitatea si consimtamintul analizate mai sus, peeentru validitatea testamentului se cere ca acesta sa aiba un obiect dterminat sau determinabil si in acelasi timp licit.

La fel ca la conventii in general, bunurile ce formeaza obiectul legatelor din cuprinsul testamentului trebuie sa se afle in circuitul civil (art. 963 C. civ.).

b) Cauza.

Cauza dispozitiilor testamentare trebuie sa fie licita si morala. Dispozitiile legale din materia conventiilor (art.948, 966-968 C.civ.) se aplica de altfel si actelor juridice unilaterale asadar, si dispozitiilor testamentare. Cauza constituie motivul determinant si impulsiv al testamentului fiind diferit de la caz la caz. Determinat de acest motiv testatorul isi prefigureaza un scop pe care urmareste sa-l realizeze prin dispozitia testamentara.

2. Conditii de forma.

Asa cum rezulta din insasi definitia testamentului el este un act juridic solemn. Pentru a fi valid legiuitorul cere respectarea anumitor conditii de forma prin care vointa testatorului trebuie sa se exprime pentru a putea produce efecte juridice. Ca in toate cazurile conditiile de forma nu sunt un scop in sine ci legiuitorul, prin ele, cauta sa asigure protejarea vointei testatorului, avind in vedere efectele sale de mare importanta . Legiuitorul reglementeaza unele forme ordinare de testament, ca testamentul auteeentic, testamentul olograf, testamentul secret sau mistic si forme extraordinare cum sunt testamente privilegiate.



Interzicerea testamentului conjunctiv.

Potrivit art.857 C. civ.” doua sau mai multe persoane nu pot testa prin acelasi act, una in favoarea celeilalte, sau in favoarea unei a treia persoane”. Asadar, testamentul conjunctiv este prohibit de legiuitor. Se urmareste prin aceasta asigurarea libertatii de vointa a testatorului, caracterul personal, unilateral si revocabil al testamentului caci pluralitatea de parti ar conferi testamentului un caracter contractual. Un astfel de testament, cind mai multe persoane testeaza una in favoarea celeilalte, va fi nul absolut

Testamentul nu este considerat conjunctiv atunci cind doua sau mai multe persoane testeaza pe aceeasi coala de hirtie, daca dispozitiile testamentare sunt distincte exprimind fiecare vointa unei singure persoane. Testamentul este conjunctiv numai daca ca act juridic este o opera comuna a doua sau mai multe persoane.



A se vedea, C. Statescu, op. cit. pag. 155. Pentru evolutia istorica a successiunii testamantare a se vedea:M.D.Bocsan,Testamentul,Evolutia succesiunii testamentare in dreptul roman,Editura “Lumina Lex”,Bucuresti, 2ooo.

A se vedea, Gh. Beleiu, Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Editura “Sansa”, Bucuresti, 1992, pag. 261.

In literatura de specialitate s-a exprimat si parerea ca in ipotezele analizate mai sus ca incapacitati de a primi prin testment este in realitate vorba despre capacitatea succesorala ca o conditie generala a dreptului la mostenire, pe de o parte, iar pe de alta analizindu-se incapacitatea persoanei neconcepute si a persoanei juridice care nu a luat fiinta tot astfel ar trebui sa se analizeze si incapacitatea persoanei care nu mai exista la data deschiderii mostenirii, ori ele apartin problemei capacitatii succesorale in general . Oricum, se sustine, este impropriu sa se vorbeasca de incapacitatea persoanelor care nu exista caci ele nu sunt incapabile ci neexistind nu pot mosteni (art. 654 C. civ. ). A se vedea in acest sens, Fr. Deak, op. cit. pag. 182.

A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 875/1969, in C. D. 1969, pag. 155-16o

Fr. Deak, op. cit. pag. 184.

A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 169. .

A se vedea in acest sens, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1426/1979, in C. D. 1979, pag. 126;C. S. J. sect. civ. dec. nr. 1160/1992, in Deciziile C. S. J. 199o-1992, pag. 145-148. ,

A se vedea pentru amanunte, Alexandru Bacaci, op. cit. pag. 17

A se vedea, M. Eliscu, op. cit. pag. 178-179;Dan Chirica, op. cit. 76-78;Fr. Deak, op. cit. pag. 186-187;Alexandru Bacaci, loc. cit. pag. 2o-23;Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1426/1979 cit. supra. ;dec. nr. 1917/1974, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 213;dec. nr. 953/1978 in Repertoriu. . . , pe anii 1975-198o, pag. 141;C. S. J. sect. civ. dec. nr. 2447/1991, in Dreptul nr. 7/1992, pag. 78-79.

A se vedea, Alexandru Bacaci, loc. cit. pag. 22.

A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 183-184.

In practica s-au intilnit situatii cind sotii si-au facut reciproc testament sau ambii au dispus in favoarea copiilor. Irevocabilitatea unor astfel de dispozitii testamentare nu se poate asigura, asadar, pe aceasta cale.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 825
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site