Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



Alimentatie nutritieAsistenta socialaCosmetica frumuseteLogopedieRetete culinareSport

Fitness

De ce USAIN BOLT ?

Sport

+ Font mai mare | - Font mai mic








DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
ACCESIBILITATEA PRACTICARII LUPTELOR
Miscarea si alimentatia – factori de mentinere a sanatatii omului contemporan
Bazele biologice si psihologice ale vitezei
INOT SINCRON
Scoala romaneasca de tenis. Rezultate si perspective
Bucuria miscarii - PILATES
PARTICIPAREA ROMANIEI LA JOCURILE OLIMPICE
ORGANIZAREA SI EFICIENTA ANTRENAMENTULUI, FACTOR ESNTIAL IN ACTIVITATEA COMPETITIONLA
ARBITRUL DE HANDBAL - Terenul de joc, timpul de joc, mingea
ARBITRUL DE HANDBAL

De ce USAIN BOLT ?




Abstract

Vazand diferenta de potential dintre Usain Bolt si ceilalti alergatori, care s-a putut observa in Finala Olimpica de la Beiging la proa de 100 m, iti pui fara sa vrei intrebarea: cum a fost posibil asa ceva?

Explicatia este faptul ca, nu a lasat nimic la voia intamplarii. Am incercat sa scoatem in evidenta care sunt acele aspecte carora trebuie sa le acordam atentie deosebita, si pe care le-am numit detelii

Studiind cursa din Finala Olimpica, am incercat sa realizez confirmarea unui aspect pe care l-am enuntat cu diferite ocazii anume faptul ca: „atunci cand ajungi sus ( adica aproape de maximul potemtialului motric) diferenta o fac deteliile(tehnice in special).

Incercam sa evidentiem prin acest studiu inca odata, cele aratate mai sus, avand la dispozitie exemplul concret oferit de inregistrarea pe film a finalei, in ideea ca tot mai multi antrenori mai ales cei tineri vor intelege ca nu se mai poate face performanta mergand doar pe principiul ca doar o pregatire fizica „tare” ne duce oricum la performanta, indiferent de corectitudimea tehnica a alergarii.

Cuvinte cheie: reactie la start, pas lansat, indice de frecventa, picior pendulant, picior de sprijin, forta de franare, bariera de viteza.

Extenso

Pentru ca orice Finala Olimpica a probei de 100 m masculin este probabil cea mai asteptata dintre probele atletice, este incitant sa analizezi evolutia fiecarui alergator, dar mai ales a cistigatorului. Acest lucru vom incerca noi sa facem in urmatoarele randuri.

Problema: - Vazand diferenta de potential dintre Usain Bolt si ceilalti alergatori, care s-a putut observa in Finala Olimpica de la Beiging la proa de 100 m, iti pui fara sa vrei intrebarea: cum a fost posibil asa ceva?

Pentru noi explicatia este destul de clara si anume faptul ca, nu a lasat nimic la voia intamplarii.

Ipoteza: Studiind cursa din Finala Olimpica, am incercat sa realizez confirmarea unui aspect pe care l-am enuntat cu diferite alte ocazii, si anume faptul ca: „atunci cand ajungi sus ( adica aproape de maximul potemtialului motric) diferenta o fac deteliile” (tehnice in special).

Incercam sa evidentiem prin acest studiu inca odata, cele aratate mai sus, avand la dispozitie exemplul concret oferit de inregistrarea filmata a finalei, in ideea ca tot mai multi antrenori mai ales cei tineri vor intelege ca nu se mai poate face performanta mergand doar pe principiul ca doar o pregatire fizica „tare” ajungem oricum la performanta, indiferent de cum se alearga din punct de vedere tehnic.

Am dori sa le atragem atentia celor care gandesc asa ca in aceasta finala cel de pe locul 8 a alergat 10,03 sec.!!!. si el confirma cele afirmate mai sus, (in sensul ca nu se poate alerga aceasta cifra daca nu esti foarte bine pregatit fizic) si ca orice alte comentarii sunt de prisos.

A devenit din ce in ce mai important modul eficient in care este folosita aceasta pregatire.

Analizand finala cadru cu cadru am constatat ca din punct de vedere biomecanic totul a fost aproape perfect, iar parametrii determinati depasesc mult toate calculele de pana acum.

Fara a avea pretentia ca vom prinde toae aspectele, le vom evidentia mai jos pe acelea pe care le-am considerat ca fiind cele mai importante si anume:

1. Reactia la start – a fost aproape simultana . In primul cadru filmat de la prima miscare (incadrandu-se in intervalul de 0,04 sec.) au rectionat alergatorii de pe culoarele 1,4, 5, 6 si 7, iar in al doilea cadru filmat de la miscare (adica de la 0,04 sec la 0,08 sec au reactionat aergatorii de pe celelalte trei culoare, adica: 2, 3 si 8.

Se poate spune deci, ca toti alergatorii din fimala probei de 100 m masculin au avut timpi de reactie care s-au incadrat intr-un interval de aproximativ 0,08 sec, cu eroare de maximum 0,03 sec pentru cei care au miscat pe primul cadru de film, si 0,03 sec + (0,04 sec ale primului cadru filmat) eroarea maxima dintre cei care au miscat in cadrul al doilea. Oricat ar parea de curios , in cida inaltimii sale Bolt calca la linia de 10 m cu doua talpi inaintea celorlalti.

2. Numarul pasilor - efectiati in cursa de cei 8 finalisti– (un parametru usor de determinat pe film). Pentru a determina distanta parcursa exact pe numarul de pasi, am estimat distanta pentru fiecare alergator de la start pana la ultimul contact cu pista de alergare inainte de trecerea limiei de sosire.

Numarul pasilor pentru intreaga finala este inregistrata in coloana „pasi/metri” in tabelul 1, de unde se poate observa ca pe podiun au mai urcat Richard Thomson cu 44 de pasi si Walter Dix 48 de pasi. Fostul recordmen mondial Asafa Pawel cu 44 de pasi pe 99 m a sosit pe locul 5, cu mult sub posibilitatile si pretentiile sale.

Am constatat astfel, ca numarul pasilor a variat intre 41 pentru Usain Bolt ocupantul locului 1 si 49 pentru Michael Frater care a ocupat locul 6.

Prin aceasta operatie am putut calcula si lungimea medie a pasului pentru fiecare atlet, eroarea fiind astfel neglijabila, (de circa 2-3 cm). Toate cifrele sunt trecute in coloana medie pas, din tabelul 1.

3. Lungime medie a pasului – a fost net in favoarea lui Bolt care cu 243 cm, (dupa cunostintele noastre cea mai mare cifra realizata pana acum de un alergator intr-o cursa de 100m) il depaseste cu 13 cm pe ocupantul locului 7 care a avut 230 cm, cu 17 cm pe ocupantul locului 2 care a avut o medie de 226 cm si cu 18 cm pe fostul detinator al recordului mondial A. Pawel.

In principal numarul pasilor si lungimea acestora, este influentat de lungimea segmentelor fiecarui atlet.

Daca ne gandim ca timpul intr-o cursa de viteza depinde de realizarea unei relatii optime intre lungime si frecventa pasilor, rezultatul lui Usain Bolt este cu atat mai impresionant, cu cit el reuseste sa execute acei 41 de pasi intr-o frecventa mare, fapt confirmat de indicele de frecventa.

4. Indicele de frecventa(raportul dintre timpul final ti lungimea medie a pasilor), cel care ne arata adevarata valoare a relatiei dintre „frecventa si lungimea pasului” este la Usain Bolt de 3,98, fiind cu certitudine primul atlet care a coborat sub valoarea 4,00. Aceasta valoare comparata cu celelalte valori inregistrate in tabelul 1 in care urmatorul indice ca valoare a fost realizat de Mark Burns 4,35, reprezinta inca o confirmare a celor aratate de noi mai sus.

Aceste cifre au dupa opinia noastra doua explicatii, si anume:

A – eficienta tehnica foarte buna in realizarea pasului alergator de viteza a lui Usain Bolt;

- si -

B – antrenamentul cu metode speciale de crestere a frecventei pasilor in alergare cu ajutorul unor „instalatii” pe care americanii le numesc „Sprint Master”.

Vom incerca sa argumentam aspectele tehnice la care se refera afirmatia de la punctul (a), prin analiza unor momente ale pasului din alergarea realizata de Bolt, obtinute prin defragmentarea filmului finalei, care evidentiaza faptul ca nu se poate ajunge in acele pozitii „cheie” daca nu respecti anumite reguli biomecanice, unele dintre ele foarte bine cunoscute, dar care din pacate sunt neglijate.

Pe unele dintre aceste le vom enumera pentru cei care inca nu le cunosc:

Regula 1– contactul cu solul cat mai aproape de proiectia pe sol a centrului general de greutate (C.G.G.) al acrpului; acest lucru insemnand reducerea momentului de franare, (considerat aspect restrictiv in dezvoltarea vitezei de alergare).

Regula 2 – regula 1, nu poate fi realizat daca forfecarea picioarelor in faza de zbor nu se face rapid;

Regula 3 – regulile 1 si 2 – nu se pot realiza daca inaltimea traiectoriei C.G.G. nu este suficient de inalta.

Regula 4 – regulile 1, 2, si 3, asiguta depasireapiciorului de sprijin, cu genunchiul piciorului pendulant in flexie maxima, mai mult decat la ceilalti alergatori;

Regula 5 – reguluie 1, 2, 3, si 4, se pot realiza numai daca la piciorul pendulant flexia coapsei pe bazin este mai rapida decat flexia gambei pe coapsa din momentul in care acesta paraseste solul

Regula 6 – in timpul zborului nici un centru de masa al segmentelor pendulante (in special gampele) nu trebuie sa provoace inertii spre inainte deoarece acestea blocheaza intarzie inaintarea bazinului peste punctul de sprijin, creste forta de franare si timpul de sedere pe sol.



Facind analiza secventiala a cursei si a pasului alergator realizat de BOLT, am putut scoate in evidevta aspectele de detaliu enuntate mai sus, si pe care le-am argumentat prin imagini scoase din context.

La start - constatam ca in ciuda inaltimii pe care o are, Bolt respecta perfect legile cumularii inertiei segmentelor de avantare cu impulsia piciorului impulsie (asezat pe „blocul” apropiat de linia de start), in sensul ca avantarea segmenteor pendulante se opresc in momentu in care piciorul de impulsie perfect imtins paraseste blocul de start. (fig.1)

Lansarea de la start - In ciuda inaltimii sale Usain Bolt pe parcursul primilor metri, are frecventa pasilor aproape identica cu a celorlalti finalisti mult mai scunzi. Acest lucru i-a permis sa se situeze in prim-planul plutonului la 30 m, cand, trecand in faza urmatoare a cursei a inceput sa se desprinda in castigator.

Alergarea pe parcurs - este aproape perfecta. Desi ceilalti finalisti sunt alergatori foarte buni 10,03 locul 8, diferentele sunt totusi evidnte. In primul rand inaltimea alergarii ii permite reaizarea celui mai apropiat contact solul in raport cu proiectia pe sol a (C.G.G.) (fotograme 8 si 9 din chinograma)

Aceiasi inaltime a traiectoriei C.G.G. ii permite realizarea unei forfecari a picioarelor in faza de zbor astfel incat in momentul verticalei genunchiul piciorului de pendulant aflat in flexie maxima, depaseste mult spre inainte piciorul de sprijin. (fotograme 9,10, si 11)

Consecinta acestei faze este pozitia perfecta a finalizarii impulsiei: (fotograme 1, 2, 3 si 12,13)

- Piciorul de impulsie se intinde complet, pana pe varful labei piciorului.

- Segmentele pendulante opresc miscarea de avantare la amplitudinea maxima in momentul in care piciprul de impulsie paraseste solul. (fotograme 3,4 si 13,14)

- La piciorul pendulant planul vertical al gleznei nu depaseste spre inainte planul vertical al genunchiului, lucru care ii permite ca printr-o usoara ducere a bazinului C.G.G. este orientat spre inainte, in vectorul de impulsie. : (fotograme 1, 2, 3 si 12,13)

Lungimea maxima a pasului - la jumatatea cursei se poate determina cu o precizie destul de mare studiind fig. 2, 3, si 4, in care sunt surprinse momentele succesive ale piciorului drept (adica 2 pasi simpli) la contactul cu pista la intrarea in cercul desenat pe pista si respectiv la iesirea din cerc. In fig.4 se poate vedea ca cercul are diametrul de 5 culoare (adica de 5 x 122 = 610cm), si cum linia culoarului din stanga sa este aproape pe diametrul cercului, iar U.B. alearga la aproximativ 60 cm de linie, este simplu sa deduce ca cei doi pasi insumeaza aproximativ 580 cm, cifra care imaprtita la 2 ne da o lungime a pasului de 290 cm (plus – minus 5 cm). Vazand aceasta cifra este normal sa te intrebi inca odata: cum e posibil asa ceva?. - “Si …..iata ca este posibil!”.

A doua explicatie enuntata la punctul B - este reprezentata de o metoda care este folosita in ultimul timp de sprinterii americani si cu rezultate deosebite si in alte sporturi in care viteza de deplasare aste esentiala.

Este vorba de a-l obliga pe sportiv, cu ajutorul unor instalatii speciale, sa alerge mai repede decit ar putea sa alerge in mod normal cu viteza maxima. Viteza de antrenare trebuie sa fie permanent mai mare cu 50 – 100 cm/sec decat viteza maxima pe care este capabil sportivul sa o dezvolte in conditii normale.

Cateva din efectele unui asemenea antrenament sunt:

a- Reducerea fortei de franare.

b- Cresterea puterii degajate in momentul contactului cu solul.

c- Aceste doua au ca rezultat - scurtarea timpului de contact cu solul, fara a diminua eficienta impulsiei.

d- Evitarea stabilizarii barierei de viteza, stimuland alternanta dintre inhibitie si excitatie la nivelul S.N.C..

e- Dinamizeaza forfecarea picioarelor in faza de zbor, favorizand trecerea in pozitiile cele mai eficiente de realizare a impulsiei piciorului de sprijin, dar si cumularea perfecta cu fortelor de avantare cu impulsia fapt cve are ca efect cresterea puterii in momentul impulsiei.

Pe aceasta tema am avut discutii cu unii specialisti din domeniu, pe care nu am reusit sa-i conving de necesitetea acordarii unei atentii marite detaliilor tehnice, concomitent cu dezvoltarea celorlalte capacitati motrice specifice sprinterului, mai ales in etapa de formare pentru a evita automatismele gresite.

Din pacate nu am gasit intelegerea necesara, nici la un fost antrenor federal, si nici la unii dintre colegii. Pe cei mai tineri ii inteleg, gandindu-ma ca si eu am avut o perioada cand credeam ca stiu toate secretele sprintului, mai ales ca puneam problema de pe pozitia unuia care a alergat acum 33 de ani cifre care in Romania se alearga destul de rar si astazi, dar nu si pe cei cu experienta.

Documentandu-ma foarte mult in ultimii 15 ani am invatat sa nu mai resping nicio afirmatie pana nu o argumentez „legic” pro, sau contra.

Personal am avut experiente cu unii atleti, pe care i-am asistat la antrenamente tocmai pentru a-mi verifica unele constatari in ce priveste corectitudinea si eficienta tehnica a alergarii.

Cel mai bun exemplu in acest sens a fost cel al atletului Mitoiu Adrian, un sprinter de 193cm inaltime, care la 17 ani, aproape incepator, alerga 60 m in 7,52 sec si dupa numai 5 saptamani a alergat 7,01sec. Am lucrat cu acesta numai exercitii analitice, pentru articulatiile si grupele musculare slebe, pentru a realiza o eficientizere cat mai buna a tehnicii de alergare.

Vazand potentialul de care dispunea acesta, unii colegi antrenori, printre care si antrenorul federal de atunci, au inceput sa comenteze ca, in loc sa-l pregatesc serios, lucrez cu el doar „tot felul de prostii”, motiv pentru care l-au luat la Lotulul National langa atletii consacrati, unde, pe langa faptul ca i-au stricat si putina tehnica pe care o invatase, i-ai automatizat o serie de greseli care s-au dovedit fatale pentru evolutia vitoare a acestuia ca sprinter.

CONCLUZII

In urma analizei facute pe filmul cursei din finala de 100 m masculin la Jocurile Olimpice si a chinogramei pasului alergator lansat, s-au putut determina cateva concluzii, din care vom enunta pe cele pe care le-am considerat mai interesante:

1. Valoarea ridicata a timpilor (10.03 locul 8) din Finala Olimpica, arata faptul ca toti alergatorii au avut o pregatire fizica foarte buna si stapanesc detaliile tehnice specifice probei.

2. Cu atat mai mult diferenta de valoare dintre Usain Bolt si ceilalti finalisti ne arata ca, permanent este loc de mai bine.

3. Valoarea indicelui de frecventa a lui Usain Bolt, raportata la gabaritul acestuia (195 cm inaltime) ne arata ca si indivizii inalti pot realiza frecvente mari ale pasului de alergare fara a scadea lungimea acestuia, daca stapanesc bine detaliile tehnice .

4. La jumatatea cursei in efort maxim Usain Bolt      alearga cu pasi al caror lungime depaseste 285 cm.

5. Amplitudinea detaliilor tehnice cu putin mai mare decat ale celorlalti alergatori a facut ca Usain Bolt sa castige circa o talpa la fiecare pas.

Loc

Numele si prenumele

perform

Pasi/metri

medie pas



indice de frecventa

USAIN BOLT

RICHARD THOMSON

WALTER DIX

CHURANDI MARTINA

ASAFA PAWEL



MICHAEL FRATER

MARK BURNS

DARVIS PATTON

Tabelul 1. Indicii biomecanici realizati de finalistii probei de 100 m masculin

la Jocurile Olimpice - Beijing 2008

Fig.1 Fig. 2 Fig. 3 Fig. 4

Bibliografie

Brown,E. Lee; Ferrigno, A. Vance; Santana, J. Carlos, - Training for speed,agilityj and quicness, Ed. Human Kinetics, U.S.A. 2000, editat in SDIP 464 SERI SPORTULS DE PERFORMANTI, de INCS, Bucuresti 1999.

Dintiman, B., George si Ward ,D., Robert, - Program de imbumatatire a vitezei sportivilor, Ed. Human Kinetics, U.S.A. 1988, editat in SDP 410-412, de CCPS, Bucuresti 1999.

Petrescu, Toma, - Aspecte tehnice si metodice ale antrenamentului in probele de viteza, Ed. Tehnoprint Grup, Bucuresti, 2003.



loading...







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 856
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site