Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



Alimentatie nutritieAsistenta socialaCosmetica frumuseteLogopedieRetete culinareSport

Fitness

EXERCITIILE FIZICE PRACTICATE PE TERITORIUL TARII NOASTRE IN PERIOADA ANTICHITATII SI IN EVUL MEDIU

Sport

+ Font mai mare | - Font mai mic




ExerciTiile fizice practicate pe teritoriul TArii noastre In perioada antichitATii Si In Evul Mediu.

In conditiile istorice specifice teritoriului tarii noastre, evolutia educatiei fizice a fost influentata de cultura si civilizatia poporului grec si roman. Relatiile geto-daco-scite cu populatia din cetatile grecesti de pe litoralul dobrogean Histria (inca din sec.VI I.Hr.), Callatis (Mangalia) si Tomis (Constanta) au transmis populatiei autohtone modelul grecesc al educatiei fizice si modelul institutiilor speciale de educatie: palestrele si gimnaziile. Dupa cucerirea romana, educatia fizica a primit caracterul spiritului razboinic, continutul si mijloacele folosite subordonate acestuia. Marturii ale dezvoltarii si pe acest teritoriu ale formele de practicare ale exercitiilor fizice cu specific roman sunt constructiile specifice, reprezentate de amfitreatrele pentru jocuri descoperite la Sarmizegetusa si Porolissum, termele, inscriptiile, basorieliefurile cu scene de lupta, serbarile etc.




Dupa anul 274 D.Hr., cand legiunile lui Aurelian au parasit Dacia si pana la instalarea feudalismului, continutul si formele de practicare a exercitiilor fizice si jocurilor s-au modificat mai ales sub influenta contactului cu alte popoare.

Nu exista prea multe documente care sa evidentieze preocupari semnificative pentru domeniul educatiei fizice in oranduirile precapitaliste, astfel izvoarele care permit o investigatie reala sunt mai ales legate de viata taranimii. Prin obiceiurile populare si formele traditionale de manifestare, baladele populare si jocurile populare reusesc sa redea aspecte sociale si culturale din viata poporului roman , inclusiv cele legate de practicarea exercitiilor fizice. In baladele populare sunt prezentati eroi care pe langa calitati moralesunt inzestrati cu frumusete fizica si vigoare.

Exercitiile fizice care apar cel mai des in continutul baladelor populare sunt: lupta sau tranta, scrima sau lupta cu buzduganul, trasul cu arcul, aruncarea, inotul, calaria si vaslitul.

Un exemplu in acest sens este balada 'Pintea viteazul', in care este sugerata pregatirea pentru lupta: 'El a adunat voinici de postat, harnici la lupta si frumosi la stat, pe care i-a-nvatat, in locul Tabarisca, din sus de Gradisca si la sarituri si la puscaturi si la aruncare, peste apa mare'.

Aruncarea buzduganului este descrisa in balada ' Mihu Copilul ' in care acesta este prezentat ca un erou de tip cavaleresc, cu insusiri atletice deosebite: ' In graba se ducea, briul ca-ncingea, buzduganul lua si mi-l opintea si mi-l azvarlea si cind l-azvarlea, frunza suiera, codrul rasuna ', iar in balada ' Movila lui Burcel ', acesta povesteste domnitorului Stefan cel Mare : ' Pan-a nu ajunge plugar, aveam falnic armasar si o ghioagha vestrujita, cu piroane tintuita, care cand o invarteam, proasca prin dusmani faceam, cate opt pe loc turteam '.

Aruncarea buzduganului, ca exercitiu traditional, a facut parte din programul serbarilor ' junilor ', din Scheii Brasovului pana aproape de zilele noastre.

Tragerea cu arcul era un exercitiu dar si o arma folosita pe timp de razboi. In legenda ' Altarul manastirii Putna (versificata de Vasile Alecsandri, dupa cronicarul Neculce) ' este prezentat modul in care Stefan cel Mare a ales locul pe care urma sa fie ridicata manastirea: 'Copii, trageti eu vreau astazi sa ma-ntrec in arc cu voi'. Dupa ce sagetile acestora s-au oprit departe, cea pornita din arcul lui Stefan a marcat locul altarului: 'Zbarnaie coarda din arcu-i, fulgera sageata-n vint, pere, trece mai departe si-ntr-un paltin vechi s-au frint '. Iar apoi, cuvintele domnului: ' Acolo fi-va altarul ', zice falnicul monarh, ce se-nchina si se apleaca pe razboinicul sau arc.'

Eroii baladelor si basmelor populare alegeau lupta dreapta, Fat-Frumos provocat de zmeu ' in palos sa ne taiem, ori in tranta sa ne-ncercam ?” , ' ba-n trinta dreapta ca-i de la Dumnezeu lasata'. Fie ca se intreceau prin 'lupta voiniceasca' (in care apucarea se facea numai de brate) fie prin 'lupta cu prinderea de brau', descrierea acestor lupte desfasurate dupa reguli cavaleresti, au evidentiat darzenia confruntarilor. In balada 'Vidra' este prezentata infruntarea dintre Paunasul Codrilor si Stoian Soimul: 'ei de braie s-apucara si la lupta se luara, zi de vara pina-n seara, cind in loc mi se-invartea, cind la vale s-aducea, niciunul nu dovedea '

Calaria, deprindere de mare utilitate, a fost practicata si ca exercitiu sportiv. In cronicile timpului se pomeneste despre calarie in toate relatarile despre evenimentele traditionale ale Evului Mediu: lupte, vanatoare, serbari, festivitati, nunti, vizite etc.

Baladele populare au cantat iscusinta, abilitatea si indemanarea calaretilor, dar si gesturile de atasament fata de calul sau in versuri ca si cele care urmeaza: 'ne-nsauat si neinfranat, zbura vesel pe pamant, nara-n vint si coama-n vint ' sau 'zidurile ca sarea, pinteni roibul cind da, cum pe-o pana-o duce vantul, de nici n-atinge pamantul'.

Chiar daca nu se poate vorbi despre existenta unei institutii a cavalerismului, exista mai multe surse documentare care atesta practicarea unor jocuri cavaleresti in tarile romane in secolele al XV - XVI-lea:

  • picturile murale de Biserica domneasca din Curtea de Arges, unde exista portretul unui cavaler muntean in armura;
  • participarea unei echipe de cavaleri la un turnir organizat la Buda in timpul lui Mircea cel Batrin la 1414;
  • desfasurarea unor turniruri cavaleresti la Suceava, capitala Moldovei;
  • epopeea germana 'Nibelungenlied' unde este elogiata vitejia celor 700 de cavaleri din Tara Vlahilor, care au fost invitati sa participe la jocurile cavaleresti cu cei mai vestiti cavaleri ai Europei;
  • existenta formatiilor de 'viteji', asemanatoare ca echipament si pregatire de lupta cu armatele de cavaleri din tarile apusene;

Marturiile si cronicile unor calatori straini care au manifestat interes fata de populatia geto-dacica din nordul Dunarii si cea din Tarile Romane completeaza informatiile referitoare la practicarea exercitiilor fizice pe teritoriul tarii noastre in timpul Evului Mediu.



Este descris astfel un episod petrecut in anul 1442 la asediul cetatilor Silistra, Turtucaia, Giurgiu si Turnu Magurele ocupate de turci sub conducerea domnitorului Vlad Dracul. Flota romana a folosit 150 de barci care au deschis lupta, iar prizonierii care erau retinuti dincolo de fluviu au evadat trecand Dunarea inot, demonstrand calitati fizice exceptionale.

Varianta autohtona a 'jutei' medievale este prezenta la sfarsitul secolului al XVI-lea sub denumirea ' Harta '. Spre deosebire de 'juta' aceasta forma de intrecere angaja doi luptatori calari intr-un duel adevarat, folosindu-se arme ca buzduganul, sulita, palosul sau maciuca. Asemenea lupte, care se terminau odata cu rapunerea mortala a unuia dintre luptatori, se desfasurau pe campul de lupta intre comandantii de osti, in scopul evitarii unor maceluri intre cele doua armate. A ramas in istorie, lupta din anul 1602, intre vestitul stolnic Stroe Buzescu cu marzacul tatar, care si-a gasit sfarsitul strapuns de sabia romanului.

Catre sfirsitul sec. al XVI-lea in Moldova si Tara Romaneasca, apare un joc numit 'halcaua' (in turceste cuvintul halca, inseamna inel sau veriga de fier) in care un calaret din goana calului trebuia sa culeaga un inel suspendat de creanga unui copac sau de un stalp. Unul dintre cei mai priceputi jucatori de “halca” din anul 1568 a fost Bogdan, fiul lui Alexandru Lapusneanu si apoi Dimitrie, fiul lui Voda Cantemir.

O alta intrecere de origine orientala este descrisa in anul 1645 de Eberhard Happelius in ' Historia moderna Europae ' aparuta la Ulm in 1692, cu numele de 'gerid' (in turceste inseamna trestie sau bastonas de trestie). O astfel de intrecere a avut loc la serbarile nuntii domnitei Maria - fiica voievodului Vasile Lupu - la curtea din Iasi. Cei o suta de concurenti calari, impartiti in doua tabere, facand dovada unor deprinderi acrobatice, de suplete, indemanare, agerime si mult curaj, se avantau in intrecere fiind descrisi astfel: ' Unii ii fugareau pe altii, scotandu-si totodata si betele din tolba altii se invarteau asa de repede pe sub pantecele cailor incat, nu puteau sa-i atinga deloc, necum sa le dea lovituri; cativa prindeau cu mina betisoarele care veneau zburand spre dansii sau se fereau de ele aruncandu-le indarat '.

INTREBARI

Sub influenta caror culturi si civilizatii s-a desfasurat activitatea de educatie fizica in antichitate ? Cum s-a manifestat aceasta influenta ?

Care sunt izvoarele izvoarele care permit o investigatie reala asupra formlor de practicare a exerctiilor fizice pe teritoriul tarii noastre in Evul Mediu ?

Ce documente atesta existenta unor jocuri cavaleresti ?

Descrieti jocul denumit 'geridul'.



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 869
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site