Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


EVALUAREA STOCURILOR SI MISCARII MARFURILOR - REGULI DE EVALUARE

Contabilitate



+ Font mai mare | - Font mai mic



Evaluarea stocurilor si miscarii marfurilor



1. reguli de evaluare

Evaluarea reprezinta procedeul prin care se cuantifica, in expresie baneasca, mijloacele materiale, creantele, obligatiile, costurile, veniturile, rezultatele financiare, folosind preturi si tarife. Fiind o forma specifica a cuantificarii, ca procedeu al metodei contabilitatii, evaluarea este indreptata asupra unui obiect propriu care determina continutul ei. Evaluarea cuprinde "masurarea si exprimarea cantitativa a obiectului evaluat, alegerea si masurarea preturilor cu care se face evaluarea, punerea in corelatie a acestora si obtinerea expresiei valorice a obiectului evaluat"[1].

Conform prevederilor articolelor 7 si 9 din Legea contabilitatii[2], regulile de evaluare a marfurilor sunt stabilite la patru momente:

la data intrarii bunului in patrimoniu;

la inventar;

la inchiderea exercitiului financiar;

la iesirea din patrimoniu.

Evaluarea marfurilor la data intrarii in patrimoniu.

Marfurile achizitionate cu titlu oneros se evalueaza la cost de achizitie. Conform normei contabile internationale IAS 2 "Stocuri", revizuita in 1993, costul de achizitie cuprinde pretul de cumparare, taxele vamale si alte cheltuieli direct imputabile achizitiei de stocuri in procesul aprovizionarii (cheltuieli de incarcare, transport, manipulare, asigurare, descarcare). In cazul unitatilor neplatitoare de TVA, aceasta taxa intra in componenta pretului de inregistrare a marfurilor aprovizionate.

Conform OMFP nr. 306/2002 pentru aprobarea Reglementarilor contabile simplificate armonizate cu directivele Europene, costul de achizitie al unui bun este format din pretul de cumparare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport aprovizionare si alte cheltuieli accesorii pentru punerea in stare de utilitate sau intrarea in gestiune a bunului respectiv.

"Costul de achizitie al unui element de stoc este pretul platit pentru cumpararea sa sau marimea avantajelor consimtite de cumparator; costul include cheltuielile directe si indirecte angajate pentru a aduce bunul in starea si in locul in care se gaseste"[3].

Pretul marfurilor aprovizionate este influentat de conditiile de livrare, conditiile de ambalare a marfurilor si de conditiile de incasare.

Conditiile de livrare asigura delimitarea raspunderilor intre furnizor si client cu privire la cheltuielile ocazionate de livrarea marfurilor si ambalajelor. In aceste conditii se specifica locul pana unde furnizorul suporta cheltuielile de expediere si de asigurare. Conditiile de livrare la intern pot fi: franco-depozitul furnizorului, franco-statia de expediere, franco-statia de destinatie.

Conditiile de ambalare a marfurilor se refera la precizarea tipului de ambalaj utilizat si la includerea sau neincluderea pretului ambalajului in pretul marfii, aspect ce prezinta importanta pentru inregistrarea in contabilitate. Daca pretul ambalajului este inclus in pretul marfii, intreaga valoare a marfii si ambalajului se reflecta in contul de marfuri, iar daca nu, valoarea ambalajului trebuie evidentiata diferit in functie de natura acestuia.

Conditiile de plata, respectiv, de incasare sunt prevazute prin contractele incheiate intre partile cu ocazia negocierilor.

Marfurile provenite din aportul la capitalul social se inregistreaza, la intrarea in patrimoniu, la valoarea de aport stabilita in urma evaluarii.

Marfurile obtinute cu titlu gratuit se evalueaza la valoarea justa. Prin valoare justa se intelege suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunavoie intre doua parti aflate in cunostinta de cauza, in cadrul unei tranzactii, cu pretul determinat obiectiv.

In aceste cazuri, valoarea de aport si valoarea justa se substituie costului de achizitie.

In situatia desfacerii produselor finite prin magazine proprii de desfacere, marfurile pot fi evaluate la cost de productie format din costul de achizitie al materiilor prime, cheltuielile directe de prelucrare si cota parte din cheltuielile indirecte. La acest cost se pot aduna adaosul comercial si TVA-ul neexigibil pentru a forma pretul de vanzare cu amanuntul.

In afara valorilor de intrare mentionate, Legea contabilitatii mai permite evaluarea marfurilor la intrarea in patrimoniu, la cost standard sau la pret de vanzare. In aceste situatii, se impune calcularea si inregistrarea diferentei dintre pretul de inregistrare ales si pretul efectiv de intrare. In cazul alegerii pentru evaluare a pretului de vanzare, diferenta este reprezentata de adaosul comercial.

Din cele prezentate mai sus se poate trage concluzia ca marfurile sunt evaluate diferit la intrarea in patrimoniu, in functie de provenienta lor si acordul partilor rezultat in urma negocierilor.

2) Evaluarea marfurilor la data inventarului se face la valoarea actuala sau de utilitate a fiecarui element, denumita valoare de inventar, stabilita in functie de utilitatea bunului in unitatea patrimoniala si de pretul pietei.

In Planul Contabil General Francez valoarea de inventar este definita ca fiind "valoarea venala, respectiv pretul propus a fi acceptat sa-l dea un cumparator in starea si locul unde se gaseste bunul. Valoarea venala trebuie sa fie apreciata in functie de situatia intreprinderii"[4]. In cazul marfurilor valoarea actuala se stabileste in functie de valoarea neta de realizat. Aceasta se determina scazand din pretul de vanzare a marfurilor cheltuielile ce urmeaza sa se faca pentru comercializarea lor. Din aceasta categorie de cheltuieli fac parte: comisioanele privind vanzarile, costul garantiei acordate dupa vanzare, cheltuieli accesorii, cheltuieli de transport si cheltuielile de desfacere.

3) Evaluarea marfurilor la inchiderea exercitiului financiar este o cerinta ce deriva din aplicarea in practica a principiului reprezentarii fidele a patrimoniului si principiului prudentei.

Principiul reprezentarii fidele a patrimoniului impune ca documentele de sinteza sa prezinte o imagine reala a situatiei patrimoniului, situatiei financiare si rezultatelor obtinute. Potrivit principiului prudentei, la inchiderea exercitiului, evaluarea stocurilor se face prin compararea valorii de intrare inregistrata in contabilitate cu valoarea de inventar.

Pentru stocurile de marfuri la care se constata diferente in plus intre valoarea de inventar si valoarea lor de intrare, la inchiderea exercitiului acestea sunt evaluate la valoarea de intrare. Se poate trage concluzia ca plusul de valoare nu se inregistreaza in contabilitate deoarece mentinerea stocurilor la valoarea de intrare este impusa de principiul necompensarii.

In cazul stocurilor de marfuri la care s-au constatat diferente in minus intre valoarea de inventar si valoarea de intrare, acestea se evalueaza, la inchiderea exercitiului la valoarea de inventar. Deoarece minusul de valoare, in acest caz, nu are un caracter definitiv, fiind o depreciere reversibila, se recurge la constituirea unui provizion pentru deprecierea marfurilor. Daca din valoarea de intrare a marfurilor se deduce valoarea deprecierilor pentru care au fost calculate si inregistrate provizioane, se obtine valoarea actuala sau valoarea neta a marfurilor la care are loc evaluarea in bilant.

4) Evaluarea marfurilor la iesirea din patrimoniu se face, conform principiului costului istoric, la valoarea de intrare. Aceasta se diferentiaza pentru acelasi sortiment de marfa, in functie de calea de intrare si perioada intrarii in patrimoniu. De aceea, pentru evaluarea marfurilor la iesirea din patrimoniu, reglementarile si standardele internationale recomanda urmatoarele metode de evaluare:

metoda costului mediu ponderat (CMP);

metoda prima intrare - prima iesire (FIFO);

metoda ultima intrare - prima iesire (LIFO);

metoda proxima intrare - prima iesire (NIFO);

metoda costului standard.

Metoda costului mediu ponderat se poate utiliza in doua variante:

actualizarea costului unitar mediu ponderat dupa fiecare intrare;

actualizarea periodica a costului unitar mediu ponderat fie lunar, fie la alte perioade, care in principiu nu trebuie sa depaseasca durata medie de stocare.

Costul mediu ponderat se calculeaza ca raport intre valoarea totala a stocului initial plus valoarea intrarilor in stoc si cantitatea existenta in stocul initial plus cantitatile intrate in stoc, adica:

unde qi = cantitatea de stoc I; pi = pretul unitar pentru stocul I

"In varianta evaluarii iesirilor din stoc la cost mediu ponderat, calculat lunar, in cursul lunii iesirile nu sunt evaluate, ci sunt urmarite numai cantitativ sau se pot evalua la costul mediu ponderat al lunii precedente"[5].

Potrivit metodei prima intrare - prima iesire (FIFO) marfurile iesite din gestiuni se evalueaza la costul primului lot intrat. Pe masura epuizarii primului lot, marfurile iesite din gestiune se evalueaza la valoarea de intrare a lotului urmator, in ordine cronologica. Aplicand aceasta metoda, stocul final este format din elementele evaluate la valorile cele mai recente.

In cazul aplicarii acestei metode de evaluare a iesirilor din stoc, iesirile urmeaza cu intarziere variatiile preturilor de intrare, aceasta intarziere fiind mai mare sau mai mica in functie de viteza de rotatie a stocurilor. In perioada inflationista, aplicarea acestei metode duce la subevaluarea cheltuielilor datorita supraevaluarii stocurilor de marfuri de la finele perioadei de gestiune, in functie de preturile de achizitie a ultimelor loturi intrate.

Utilizand metoda ultima intrare - prima iesire (LIFO) marfurile iesite din gestiune se evalueaza la costul ultimului lot intrat. Pe masura epuizarii succesive a fiecarui lot, marfurile iesite din gestiune se evalueaza la valoarea de intrare a lotului anterior, in ordine cronologica. Aplicand aceasta metoda, stocul final este format din elementele evaluate la valorile cele mai vechi.

In perioada inflationista aplicarea acestei metode conduce la supraevaluarea cheltuielilor datorita subevaluarii stocurilor de marfuri de la finele perioadei de gestiune, in functie de preturile de achizitie ale primelor intrari, neangajate inca la iesire.

Metoda proxima intrare - prima iesire (NIFO) nu se aplica in Romania.    Potrivit acestei metode, marfurile iesite din patrimoniu se evalueaza la valoarea de inlocuire. Aceasta valoare este "suma pe care intreprinderea va accepta sa o plateasca pentru achizitionarea unui bun de substituire care sa permita asigurarea unui flux identic de bunuri si servicii in aceleasi conditii de exploatare" . Deoarece evaluarea iesirilor din stoc se face la valoarea de inlocuire, pentru a nu se obtine un sold negativ, este necesara reevaluarea permanenta a stocului.

Pentru unitatile patrimoniale care inregistreaza stocurile de marfuri, in momentul intrarii, la cost standard, Regulamentul de aplicare a Legii contabilitatii prevede posibilitatea evaluarii iesirilor din stoc la cost standard. Conditia care se impune pentru aceasta metoda este evidentierea distincta a diferentelor de pret din costul standard si costul real de achizitie. Diferentele de pret se repartizeaza atat asupra valorii bunurilor iesite din gestiune, cat si a stocurilor. Repartizarea diferentelor asupra bunurilor iesite din gestiune se face cu ajutorul coeficientului de repartizare, care se calculeaza astfel:

Acest coeficient se aplica asupra valorii marfurilor iesite din gestiune la cost standard pentru determinarea diferentelor de pret aferente.

La finele perioadei de gestiune soldul contului de diferenta de pret se aduna la soldul contului de gestionare a marfurilor, exprimate la cost standard, pentru a se obtine costul efectiv al marfurilor care este trecut in bilant.

Facturarea marfurilor. Elemente comerciale, financiare si fiscale ale facturii

Documentul care sta la baza vanzarilor si cumpararilor de marfuri este factura. Ea este un formular cu regim special de tiparire, inscriere si numerotare. Factura este un document justificativ care:

- insoteste marfa in timpul transportului;

- serveste la receptionarea marfurilor la cumparator, fiind inregistrata in gestiunea acestuia la magazie si in contabilitatea sintetica si analitica;

- serveste la descarcarea din gestiune la magazia vanzatorului si in contabilitatea sintetica si analitica a acestuia; concomitent vanzatorul intocmeste instrumentele de decontare pentru marfurile livrate.

Factura se intocmeste in trei exemplare si se arhiveaza la compartimentul financiar-contabil.

Daca din diferite motive factura nu se poate intocmi in momentul livrarii, atunci pe formularul de factura se inscriu numarul si data avizului de insotire a marfii.

Factura fiscala (cod 10-4-10/A) se intocmeste numai de platitorii de TVA.

Factura (cod 14-4-10/aA) se intocmeste de catre neplatitorii de TVA.

Factura este un document care se tipareste in blocuri de cate 150 file, formate din 50 seturi cu cate 3 file: exemplarul 1 - albastru, exemplarul 2 - rosu si exemplarul 3 - verde.

Circulatia documentului:

la furnizori:

q       toate exemplarele, la compartimentul care efectueaza operatiunea de control financiar preventiv, care se specifica pe exemplarul nr. 3;

q       toate exemplarele, la persoanele autorizate sa dispuna incasari in contul de la banca al unitatii;

q       compartimentul desfacere, pentru inregistrarea in evidentele operative si pentru eventualele reclamatii ale clientilor se utilizeaza exemplarul 2, la care se anexeaza dispozitia de livrare si se pastreaza la acest compartiment;

q       exemplarul 3, la compartimentul financiar contabil pentru inregistrarea in contabilitate si arhivare.

la cumparatori

q       exemplarul 1, la compartimentul aprovizionare pentru confirmarea operatiunii avand atasat exemplarul din "Avizul de insotire a marfii" inclusiv "Nota de receptie si constatare de diferente";

q       intregul set prezentat mai sus, la compartimentul care acorda viza de control financiar preventiv, pentru acordarea vizei;

q       intregul set mentionat anterior, la compartimentul financiar-contabil pentru acceptarea platii si pentru inregistrarea in contabilitatea sintetica si analitica. Setul ramane la contabilitate.

Principalele elemente ale unei facturi sunt:

a) Pretul unitar al marfurilor

Pretul unitar al marfurilor inmultit cu cantitatea vanduta sau cumparata pentru fiecare sortiment de marfa permite stabilirea valorilor partiale. Acestea insumate dau valoarea totala a facturii.

b) Pretul ambalajelor

Ambalajele pot fi facturate separat de marfa sau pot fi incluse in pretul marfurilor. De regula, sunt facturate separat si se platesc odata cu plata contravalorii marfurilor.

c) Pretul transportului

Factura poate cuprinde sau nu si pretul transportului in functie de conditiile cuprinse in contractul incheiat intre furnizor si client. Principalele conditii de transport sunt:

- loco (franco) depozitul furnizorului;

- loco (franco) unitatea primitoare;

- loco (franco) gara (autogara, port) de expeditie;

- loco (franco) gara (autogara, port) de destinatie.

Conditiile de transport exprima locul in care se face trecerea marfii din proprietatea furnizorului in proprietatea clientului. Pana la acest loc toate cheltuielile sunt efectuate si suportate de furnizor. De la acest loc pana la destinatie toate cheltuielile si responsabilitatea asupra marfii cad in sarcina clientului. El va aduna cheltuielile de transport la pretul de cumparare al marfii pentru a determina costul de achizitie. Daca aceste cheltuieli se efectueaza de furnizor in contul si pe seama clientului, el le va factura impreuna cu marfa. In aceasta situatie, transportul facturat clientului devine un element aditiv al facturii.

In cazul in care cheltuiala de transport-aprovizionare este facturata pentru doua sau mai multe sortimente de marfa, ea trebuie repartizata pe fiecare sortiment. Repartizarea se face pe baza unui coeficient de repartizare conventional, calculat in raport de valoarea totala a marfii.

Cota cheltuieli aprovizionare pe sortiment = Kcheltuieli aprovizionare x Valoarea partiala a marfii (pe sortiment)

d) In conditiile aplicarii taxei pe valoare adaugata (TVA), factura cuprinde si acest element cu caracter fiscal.

TVA este o taxa fiscala care priveste vanzarile de bunuri si prestarile de servicii.

Din punct de vedere al statului, TVA este un impozit, iar din punct de vedere al consumatorului final, o taxa pe consum. Deci, TVA se aplica numai in tara in care se consuma bunurile.

Deoarece valoarea adaugata, in unitatile cu profil de comercializare a marfurilor, se calculeaza ca diferenta intre pretul de vanzare si costul de achizitie al marfurilor vandute, TVA se va calcula ca diferenta intre taxa aferenta vanzarilor si taxa aferenta cumparatorilor. Ca urmare, in factura trebuie sa apara distinct pretul marfurilor fara TVA si separat suma TVA.

e) Reducerile de pret pot fi de doua tipuri:

- reduceri comerciale (rabat, remiza si risturn)

- reduceri financiare (scont)

In norma IAS 2 se precizeaza ca "reducerile comerciale, rabaturile si alte elemente similare sunt deduse pentru a determina costul de achizitie" .

Reducerile financiare sub forma de sconturi nu afecteaza calculul costurilor stocurilor deoarece nu sunt legate de pretul de cumparare ci de modul de finantare al datoriei fata de furnizor. Clientul beneficiaza de scont daca achita inainte de termen datoria rezultata din cumparari pe credit comercial si daca furnizorul este de acord sau daca acest lucru este prevazut in contract.

Principalele categorii de reduceri comerciale practicate in tranzactiile comerciale din Romania sunt rabatul si remiza. In practica contabila occidentala se intalneste si un alt tip de reducere comerciala cunoscut sub numele de risturn.

In literatura de specialitate, rabatul este definit ca "reducere practicata in mod exceptional, asupra pretului de vanzare convenit anterior intre furnizor si client, tinandu-se cont de unele defecte de calitate sau de neconformitate cu bunurile comercializate prevazute in contract[8]. Rabatul mai poate fi definit "ca o reducere pe care poate sa o acorde furnizorul clientului sau pentru calitatea inferioara a bunurilor livrate" . Rabatul comercial se poate acorda clientului atunci cand i s-a livrat marfa necomandata si furnizorul vrea sa evite restituirea marfii. De asemenea, rabatul se mai acorda atunci cand se doreste reducerea stocurilor de produse vechi, iar cererea pentru aceste produse este foarte mica. Rabatul poate fi folosit ca mijloc promotional atunci cand se deschide un nou magazin sau cand se lanseaza un produs pe piata.

Remiza reprezinta "o reducere aplicata, in mod exceptional, asupra pretului curent de vanzare, tinandu-se cont de volumul vanzarilor sau de importanta cumparatorului in clientela vanzatorului". Conform unei alte definitii, remiza reprezinta " o reducere pe care poate sa o acorde furnizorul pentru consideratii fata de client, adica pentru un client permanent, pentru o comanda deosebita sau pentru consideratii fata de profesia cumparatorului"[10].

Risturnurile sunt "acele reduceri de pret calculate asupra ansamblului operatiilor efectuate cu acelasi cumparator pe o perioada nedeterminata"[11]. Risturnul mai poate fi definit "ca o reducere ce poate fi acordata pentru depasirea unui plafon valoric anual al cumpararilor stabilit prin contract" .

Rabatul si remiza pot fi acordate si facturate cu ocazia livrarilor, in acest caz neintervenind inregistrari specifice. In ceea ce priveste calculul costurilor stocurilor mai intai se scade rabatul din valoarea bruta a bunurilor achizitionate, iar din valoarea obtinuta se scade remiza.

Rabatul si remiza, acordate ulterior livrarii bunurilor, necesita inregistrari specifice privind rectificarea datoriei fata de furnizori, a costului de achizitie a bunurilor cumparate si a taxei pe valoarea adaugata, proportional cu reducerea acordata. Aceasta rectificare va avea la baza "documentul care in prezent se numeste factura in rosu"[13].

Articolul contabil aferent acestei rectificari va fi similar celui prin care s-a inregistrat intrarea in patrimoniu a bunurilor achizitionate, cu deosebirea ca sumele reprezentand rabatul sau remiza acordata se vor inregistra in rosu.

Alti specialisti[14] considera ca rabatul si remiza, acordate ulterior facturarii marfii, nu influenteaza pretul bunurilor pe care, intre timp, clientul le putea revinde. In aceasta situatie reducerile comerciale sunt considerate cheltuieli de exploatare la furnizorul care le acorda si venituri din exploatare la clientul care le primeste.

Spre deosebire de rabat si remiza, risturnul necesita o inregistrare deosebita deoarece reprezinta o reducere care se acorda, de regula, la sfarsitul anului, pentru intreaga cantitate din sortimentul cumparat in decurs de una an. Pana la sfarsitul anului bunurile cumparate pot fi consumate sau vandute, deci pot fi cuprinse in cheltuieli. In acest caz nu mai poate fi rectificat costul bunurilor, care nici nu se mai gasesc in gestiune, ci se rectifica conturile de cheltuieli in care au fost incluse bunurile, dupa natura lor. "Totusi, experienta sau un sistem bugetar rational construit permite sa se determine fractiunea de risturn care participa la calculul costului stocurilor"[15].

In ceea ce priveste reducerile comerciale si financiare trebuie avute in vedere urmatoarele reguli:

q       mai intai se calculeaza reducerile comerciale in ordinea: rabaturi, remize si apoi se calculeaza reducerile financiare;

q       suma absoluta a fiecarei categorii de reduceri se determina functie de netul anterior, deci sub forma de cascada;

q       reducerile comerciale se contabilizeaza numai daca acestea se acorda ulterior printr-o factura distincta si nu prin factura initiala, in acest caz ele se au in vedere la intrarea marfurilor in gestiune in sensul ca in contabilitate se inregistreaza netul comercial;

q       TVA-ul se calculeaza la ultimul "net" determinat (fie netul comercial daca nu exista reduceri financiare, fie cel financiar in caz contrar);

q       risturnurile fiind reduceri calculate asupra ansamblului operatiilor efectuate intr-o perioada determinata, de regula, se acorda prin facturi distincte si deci se contabilizeaza.

Reflectarea contabila a elementelor facturii pentru cumparari de marfuri[16]

Factura

Pret marfa

Remize

Pret net

D cont marfuri

Scont

C cont venituri financiare

Pret net financiar

TVA

D cont TVA deductibila

Suma de plata

C cont furnizori

Contabilizarea elementelor facturii de vanzare

Factura

Pret marfa

Remize

Pret net

C cont venituri din vanzarea marfurilor

Scont

D cont cheltuieli

Pret net financiar

TVA

C cont TVA colectata

Suma de incasat

D cont clienti

Reducerile de pret cu caracter comercial (rabat, remiza si risturn) se pot factura odata cu marfa sau ulterior facturarii acesteia, printr-o factura distincta. Daca se factureaza odata cu marfa influenteaza:

la vanzator, pretul de vanzare al marfii, inregistrandu-se in creditul contului "Venituri din vanzarea marfurilor";

la client, costul de aprovizionare al marfii, inregistrandu-se in debitul contului "Marfuri";

Daca se factureaza ulterior facturarii marfurilor, nu mai influenteaza preturile acesteia contabilizandu-se distinct:

reducerile acordate, ca o "alta cheltuiala de exploatare";

reducerile obtinute, ca "alte venituri din exploatare".

Reducerile financiare, indiferent de momentul acordarii/obtinerii lor (odata cu marfurile sau ulterior), nu influenteaza pretul acestora si reprezinta cheltuieli financiare pentru vanzator si venituri financiare pentru cumparator.

Exemplu

Pe data de 006.N furnizorul A livreaza clientului B marfuri la pret de vanzare 100000 000 lei, TVA 19%, cost de inregistrare in contabilitatea lui A 80 000 000 lei.

La receptie, pe data de 06.N, furnizorul B constata ca marfurile nu indeplinesc conditiile prevazute in contract, nu inregistreaza achizitia, dar pastreaza marfurile in custodie solicitand furnizorului o reducere de 10%. Furnizorul este de acord cu aceasta reducere.

Pe data de 05.06.N, furnizorul anuleaza factura initiala si emite alta, in care se ia in considerare si reducerea de 10%. La aceeasi data clientul inregistreaza marfurile in gestiunea sa.

Pe data de 11.06.N, clientul achita contravaloarea marfurilor beneficiind de o reducere financiara de 25 acordata de furnizor.

Furnizorul primeste banii pe date de 106.N.

La sfarsitul exercitiului financiar furnizorul acorda clientului B o reducere de 5% datorita faptului ca totalul vanzarilor catre acesta a fost de 800 000 000 lei, care corespunde unei cifre de afaceri de 650 000 000 lei.

Inregistrarile in contabilitate sunt:

a) La furnizor

1. Pe 006.N, facturarea si descarcarea gestiunii:

411 "Clienti"

707 "Venituri din vanzarea

marfurilor"

4427 "TVA colectata"

"Cheltuieli

privind marfurile"

371 "Marfuri"

Pe 05.06.N, anularea facturii initiale si emiterea unei facturi noi cu valoare de 100000 000 - 10 000 000 = 90 000 000 lei, TVA 19%

411 "Clienti"

707 "Venituri din vanzarea

marfurilor"

4427 "TVA colectata"

411 "Clienti"

707 "Venituri din vanzarea

marfurilor"

4427 "TVA colectata"

3. Pe 106.N se incaseaza in contul bancar contravaloarea marfurilor vandute cu o reducere financiara de 2%.

valoarea facturata     = 107 100 000 lei

suma incasata 98%x107 100 000 lei     = 104 958 000 lei

reducere financiara bruta    = 2 142 000 lei

din care TVA 19/119 x 2 142 000 = 342 000 lei

cheltuieli cu scontul = 1 800 000 lei

5121 "Conturi la banci in lei"

667 "Cheltuieli privind

sconturile acordate

4427 "TVA colectata"

411 "Clienti"

Pentru a evita debitarea contului 4427 se pot face inregistrarile:

5121 "Conturi la banci in lei"

667 "Cheltuieli privind

sconturile acordat

411 "Clienti"

411 "Clienti"

4427 "TVA colectata"

4. La sfarsitul exercitiului financiar, reducerea acordata pentru cifra de afaceri realizata cu clientul B se inregistreaza prin emiterea unei facturi in rosu. Reducerea bruta este de 5 % din din 800 000 000 lei = 40 000 000 lei, din care TVAC = 19/119 x 40 000 000 =    6 386 000 lei

411 "Clienti"

707 "Venituri din vanzarea

marfurilor"

4427 "TVA colectata"

b) La client:

1. Pe data de 006.N se inregistreaza marfurile si se constata neconcordanta cu clauzele contractuale. Pana la clarificarea situatiei, clientul preia in custodie marfurile trimise:

8033 "Valori materiale primite in

pastrare sau custodie"

Pe 05.06.N clientul primeste noua factura de la furnizor, cu reducerea comerciala de 10%.

371 "Marfuri"

4426 "TVA deductibila"

401 "Furnizori"

8033 "Valori materiale primite

in pastrare sau custodie"

3. Pe 11.06.N clientul achita contravaloarea marfurilor beneficiind de o reducere financiara de 2%.

401 "Furnizori"

5121 "Conturi la banci in lei"

767 "Venituri din sconturi

obtinute"

4426 "TVA deductibila"

sau pentru a evita creditarea contului 4426:

401 "Furnizori"

5121 "Conturi la banci in lei"

767 "Venituri din sconturi

obtinute"

4426 "TVA deductibila"

401 "Furnizori"

4. Pentru reducerea comerciala acordata la sfarsitul exercitiului financiar, trebuie diminuat costul marfurilor achizitionat de la furnizorul A.

607 "Cheltuieli privind

marfurile"

4426 "TVA deductibila"

401 "Furnizori"



Valerin Voica - Contabilitatea - principii si aplicatii practice privind noul sistem de contabilitate modern, Ed. Eurounion SRL, Oradea, 1993, p.221

Legea nr. 82/1991 republicata, modificata si completata prin OG nr. 61/2001

Niculae Feleaga - Sisteme contabile comparate, vol.I, Ed. Economica, Bucuresti, 1999, p.257

Bernard Esnault, Christian Hoarau - Comptabilit financire, Presses Universitaires de Frances, Paris, 1990, p.290

Bernard Raffournier - Normes comptables internationalles, Ed. Economica, Paris, 1996, p.44

Victor Muntean - Contabilitatea financiara a intreprinderilor,vol.2, Ed. Lucman Serv, Bucuresti, 1999, p.31

x x x Standarde internationale de Contabilitate 2000, Ed. Economica, Bucuresti, 2000, p.119

Feleaga Niculae, Ionascu Ion - Contabilitate financiara, vol.II,III, Ed. Economica, Bucuresti, 1993, p.13

Pantea Iacob Petru - Contabilitate financiara, Ed. Intelcredo, Deva, 1995, p.198

Feleaga Niculae, Ionascu Ion - Contabilitate financiara, vol.II,III, Ed. Economica, Bucuresti, 1993, p.17

Pantea Iacob Petru - Contabilitate financiara, Ed. Intelcredo, Deva, 1995, p.198

Feleaga Niculae, Ionascu Ion - Contabilitate financiara, vol.II,III, Ed. Economica, Bucuresti, 1993, p.13

Pantea Iacob Petru - Contabilitate financiara, Ed. Intelcredo, Deva, 1995, p.199

Dumitrana Mihaela, Negrutiu Magdalena - Contabilitate in comert si turism, Ed. Maxim, Bucuresti, 1996, p.28

Feleaga Niculae, Ionascu Ion - Contabilitate financiara, vol.II,III, Ed. Economica, Bucuresti, 1993, p.18

Mihaela Dumitrana, Magdalena Negrutiu - Contabilitatea in comert si turism, Ed. Maxim, Bucuresti, 1996, p.32



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2981
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved