Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


Sisteme informationale si sisteme informatice contabile

Contabilitate



+ Font mai mare | - Font mai mic



Sisteme informationale si sisteme informatice

1. Structura sistemului informational



Sistemul informational reprezinta un ansamblu de metode, mijloace si procedee de culegere, transmitere, prelucrare si stocare a datelor si informatiilor in vederea conducerii eficiente a unei activitati.

Sistemul informational furnizeaza deci, decidentilor informatiile necesare si face posibila in acelasi timp transpunerea in fapt a deciziilor luate.

Fluxul datelor si informatiilor in cadrul sistemului informational da nastere la ciclul de informare. Acesta inseamna durata de timp cuprinsa intre momentul aparitiei unor date despre starea sistemului si momentul luarii deciziilor si primirii acestora, necesare corectarii initiale a sistemului.

Ciclul de informare cuprinde timpul necesar transmiterii datelor, prelucrarii lor, emiterii deciziilor si transmiterii acestora prin intermediul sistemului informational catre sistemul executiv.

Datele despre starea sistemului sunt prelucrate de sistemul informational care transmite sistemului decizional informatiile rezultate.

Sistemul decizional analizeaza informatiile dupa care emite decizii fundamentate in scopul corectarii starii sistemului condus. Acesta este caracterizat de timpul de reactie care se situeaza intre momentul introducerii informatiilor rezultate in urma prelucrarii si momentul emiterii deciziilor.

In cadrul sistemului datele circula intre posturile de emisie si de receptie alcatuind un flux de date prin care posturile sunt legate intre ele.

Elementele sistemului informational sunt urmatoarele:

1. Postul de prelucrare a datelor - reprezinta punctul de oprire al suportului material in care sunt consemnate datele pentru a se efectua operatii de prelucrare, verificare sau grupare a lor. Acest post se caracterizeaza prin urmatoarele elemente: fluxul datelor de intrare - iesire, natura operatiilor efectuate asupra suportului, durata operatiilor de prelucrare.

2. Fluxul datelor reprezinta ansamblul de date transferat simultan intre doua posturi de prelucrare. Se caracterizeaza prin: postul de emisie (datele de iesire), postul de receptie (datele de intrare), natura si volumul datelor vehiculate.

Reteaua de circulatie a datelor este constituita din multimea posturilor de prelucrare a datelor si a fluxurilor de date. Retelele pot fi la randul lor de doua feluri: descentralizate si centralizate.

O retea descentralizata apare ca un ansamblu de celule independente care schimba intre ele un numar limitat de informatii. Schematic se prezinta astfel:

Avantajele retelelor descentralizate:

ciclul de informare la nivelul postului se reduce;

perturbatiile la nivelul postului pot fi usor corectate fara a se afecta activitatea intregului sistem informational.

Dezavantaje ale organizarii descentralizate:

sunt favorizate realizarii obiectivelor particulare ale fiecarui post de lucru in favoarea acestuia si in detrimentul sistemului in general;

sunt utilizate incomplet mijloacele de prelucrare a datelor;

conducerea la nivel superior devine greoaie si dificila.

Organizarea centralizata presupune ca operatiile de culegere, transmitere si prelucrare a datelor sa fie centralizate la nivelul unui post specializat. Toate datele si informatiile se transmit numai prin intermediul acestuia.

Avantajele retelelor centralizate:

permit concentrarea mijloacelor de prelucrare si folosirea completa a capacitatii acestora;

conducerea la nivelul superior este mult imbunatatita ca urmare a legaturii directe cu toate posturile de lucru.

Dezavantajul principal: o perturbare la unul dintre posturile de lucru poate avea consecinte la nivelul intregului sistem.

Observatie: aparitia sistemelor informatice distribuite imbina avantajele celor doua tipuri de organizare de retele.

4. Timpul de raspuns este reprezentat de intervalul cuprins intre momentul intrarii datelor in sistemul informational si momentul iesirii rezultatelor. El cuprinde operatiile de culegere, prelucrare si transmitere a rezultatelor. El influenteaza in mod direct varsta informatiilor.

unde

t1 = timp de transmitere a datelor/informatiilor

a-b = timp de prelucrare

t2 = timp de reactie

5. Costul sistemului. Este determinat de cheltuielile efectuate cu proiectarea sistemului, cu achizitionarea echipamentelor, cu calificarea personalului si exploatarea curenta a sistemului.

2. Principii de baza privind datele generate de sistem si structura acestora

Posturile de prelucrare a datelor opereaza cu date. Prelucrarea acestor date, din punct de vedere al formei, ridica probleme deosebite in contextul prelucrarii automate a datelor. Calculatorul abordeaza datele ca un sir de caractere, fara sa se ocupe direct de continutul informational vehiculat de date.

Asigurarea calitatii corespunzatoare a datelor de intrare este conditionata de o serie de cerinte pe care aceasta trebuie sa le indeplineasca, si anume:

q       sa fie cuprinzatoare adica sa reflecte caracteristicile necesare atingerii obiectivelor ce stau in fata conducerii firmei;

q       sa fie complete si operative, ca timpii de culegere si transmitere a datelor sa fie cat mai redusi;

q       sa fie obiective, sa se bazeze pe realitate, redand procesele si fenomenele intr-un mod corect si exact;

q       sa fie furnizate periodic si sa aiba un caracter dinamic pentru a putea contribui la elaborarea previziunii pentru perioada urmatoare;

q       sa fie prezentate intr-o forma cat mai concentrata si accesibila, avand insa o mare putere de expresie si informare;

q       sa fie ieftina, obtinerea lor sa se faca cu un consum de munca vie cat mai redus.

Calitatea datelor mai este influentata si de operatiile efectuate asupra lor in timpul inregistrarii, prelucrarii si in timpul transmiterii lor.

In prima faza - culegere si inregistrare - calitatea datelor e influentata de apropierea lor de locul si momentul cand si unde au aparut, de metodele si mijloacele folosite in acest scop.

In a doua faza - prelucrarea datelor - calitatea lor e influentata de metodele si mijloacele folosite in prelucrare, de calificarea si specializarea personalului.

Caracteristicile datelor economice (volumul mare de date, gradul mare de repetabilitate si algoritmii relativi simpli de prelucrare), influenteaza in mod direct metodele si tehnologiile de prelucrare a lor, impunandu-se de aceea, proceduri si limbaje de programare adecvate, ceea ce presupune in primul rand lucrul cu fisiere si baze de date.

Orice data este caracterizata din punct de vedere functional de trei elemente:

a.       identitatea datei este furnizata de obiectul acesteia (de unitatea economica, de operatia economica, de unitatea de observare si altele);

b.      caracteristicile datei (atributele) descriu identitatea si reprezinta insusiri si proprietati ale acesteia;

c.       valoarea sau masura datelor, este o marime valorica care se asociaza caracteristicilor.

Exemplu

Identitatea

Caracteristici

Masura

Intrare de materiale

cod material

denumire material

unitatea de masura

pretul unitar

cantitatea

otel laminat

tona

Utilizarea acestei prezentari a datelor permite stabilirea unor reguli de utilizare a lor. Astfel, unei singure identitati i se pot asocia mai multe caracteristici. Acest lucru se realizeaza atunci cand identitatea este caracterizata prin mai multe proprietati, iar studiul ei trebuie efectuat din mai multe puncte de vedere.

Aceasta forma prezinta avantajul ca fiecarei caracteristici sau atribut i se asociaza o masura. In acest fel caracteristicile servesc la descrierea structurilor de date in activitatea de proiectare a sistemului informational, iar masura la constituirea fisierelor de date in activitatea de exploatare a sistemului informational.

Acest ansamblu de elemente (identitate, caracteristici, masura) alcatuieste o data in general si/sau o inregistrare logica in cazul constituirii fisierelor de date.

Asadar, prin notiunea de structura a datelor ne referim la multimea elementelor ce compun o inregistrare logica.

Aceste elemente sunt prezentate intr-o anumita succesiune, in raport cu criteriile de subordonare ierarhizata, pentru a satisface cerintele impuse atat in prelucrarea automata cat si in prelucrarea manuala.

Exemplu:

Sa presupunem ca ne referim la operatii de intrare a materialelor in cadrul unei gestiuni.

Caracteristicile care reflecta aceste operatii vor avea urmatoarea structura:

cod depozit   

document

fel

numar

data   

cod operatie

cod furnizor   

cod material

denumire material

unitatea de masura   

pretul unitar

cantitatea intrata

Toate aceste elemente alcatuiesc o inregistrare logica.

Succesiunea si subordonarea elementelor componente pot fi prezentate intr-o structura arborescenta ce reprezinta relatiile existente intre diferitele elemente in cadrul unei inregistrari logice (fig.2.1).

Fig.2.1. Strucura arborescenta a inregistrarii logice

Aceasta structura arborescenta sta la baza tehnicii de descriere a datelor in cadrul programelor pentru calculatoare, indiferent de limbajul de programare folosit.

Ansamblul inregistrarilor logice folosite in prelucrare reprezinta fisierul. Acesta este un ansamblu omogen de date, avand o legatura logica intre ele, creat intr-un scop bine determinat si inregistrat pe un anumit suport.

Un fisier este caracterizat prin doua trasaturi:

are o structura unitara aplicabila tuturor inregistrarilor logice care-l compun si contine un sir de valori sau masuri corespunzatoare caracteristicilor din cadrul inregistrarilor logice;

reda o relatie care permite prezentarea sau aranjarea caracteristicilor dintr-o inregistrare logica intr-o forma arborescenta.

Intr-o forma generala, un fisier se prezinta astfel:

/a1-b1-c1-d1/a2-b2-c2-d2/./an-bn-cn-dn/

unde

'/' = separator de inregistrari logice;

'-' = separator de caracteristici sau atribute.

Sirul de caracteristici care formeaza inregistrarea logica contine masuri (valori) variabile in timp. Aceasta insusire sta la baza clasificarii fisierelor din acest punct de vedere in trei categorii:

1) fisiere permanente;

2) fisiere de stare;

3) fisiere variabile.

Fisierele permanente sunt formate dintr-o multime de inregistrari logice care, introduse in procesul de prelucrare, isi mentin caracteristicile neschimbate o perioada indelungata de timp. Prin intermediul lor este posibila prelucrarea succesiva in timp a inregistrarilor logice, fara ca vreo caracteristica sa-si schimbe masura.

Exemplu: fisierul nomenclator de materiale, fisierul furnizorilor, fisierul planului de conturi etc..

Fisierele de stare permit prelucrarea periodica a inregistrarilor logice la care anumite caracteristici isi modifica masura.

Exemplu : fisierul stocuri, fisierul solduri etc..

3) Fisierele variabile sunt formate din inregistrari logice ce contin caracteristici cu caracter nerepetitiv, care sunt introduse in prelucrare pe o perioada restransa de timp. Aceste fisiere servesc pentru actualizarea fisierelor de stare, pentru operatiile de prelucrare propriu-zise, editarea situatiilor finale s.a.m.d

Exemplu: fisierul cu materiale intrate au iesite, fisierul prezentei etc..

Sisteme informatice . Definire, clasificare si reguli de proiectare.

Pentru a-si realiza in conditii cat mai bune sarcinile ce-i revin, si in primul rand din punct de vedere al operativitatii, al preciziei si al calitatii informatiilor, sistemele informatice au apelat intotdeauna la o serie de tehnici si mijloace tehnice prin care anumite faze si operatii ale acestuia au putut fi automatizate.

Desi, la inceput, calculatoarele electronice erau folosite in exclusivitate pentru automatizarea unor calcule tehnico-stiintifice, treptat au inceput sa fie utilizate pe o scara tot mai larga si pentru prelucrarea automata a datelor referitoare la procesele si fenomenele economice, la rezolvarea pe cale automata a unor probleme generale referitoare la procesul decizional.

Initial, calculatoarele erau utilizate pentru automatizarea unor lucrari individuale disparate. Pe parcurs calculatoarele au putut fi integrate in procesul decizional, rezolvandu-se astfel problema automatizarii intregului ciclu de culegere si prelucrare a informatiilor necesare elaborarii si adoptarii deciziilor.

Calculatoarele au putut fi utilizate chiar mai departe in urmarirea efectuarii si controlului realizarii deciziilor, toate aceste activitati fiind realizate ca un proces integrat si continuu.

Sistemul informatic este un ansamblu tehnico-organizatoric de automatizare a culegerii si prelucrarii datelor destinate realizarii procesului de conducere in scopul desfasurarii unor activitati cat mai eficiente in domeniul respectiv de activitate.

Pentru asigurarea functiilor ce-i revin, un sistem informational se bazeaza pe utilizarea calculatoarelor si altor echipamente de culegere si transmitere a datelor, pe aplicarea pe scara larga a metodelor economico-cibernetice de optimizare si va folosi o baza informationala unica.

Asadar sistemul informational e un instrument al conducerii cu ajutorul caruia sunt realizate principalele atributii ale sistemului de conducere (previziune, comanda, control, organizare).

Intre sistemul informational si sistemul informatic, pe de o parte, si intre sistemul informational si sistemul decizional pe de alta parte, exista o stransa legatura, toate aceste subsisteme fiind subordonate obiectivelor generale ale unitatii economico-sociale din care fac parte.

Un sistem informatic la nivelul unitatii economico-sociale de baza este structurat in mai multe componente care sunt delimitate in raport de structura sistemului informational, iar aceaste componente sunt destinate satisfacerii obiectivelor particulare ale fiecarei activitati, luand in considerare si nivelul ierarhic pe care se pot afla decidentii la un moment dat.

Prezentate prin prisma evolutiei lor, sistemele informatice au cunoscut mai multe stadii, si anume:

1) Sisteme informatice tranzactionale (SIT);

2) Sisteme informatice de management sau de conducere (MIS);

3) Sisteme informatice suport de decizii (DSS);

4) Sisteme expert (SE).

Utilizarea sistemelor informatice tine seama de specificul firmei, de obiectivele particulare sau derivate.

Utilizarea sistemului informatic se face distinct in raport de tipurile de decizii care se pot lua:

Utilizarea sistemului informatic (SI) poate fi abordata si prin prisma altor criterii de clasificare.

In afara de clasificarea anterioara se pot utiliza si alte criterii de clasificare, astfel:

Dupa nivelul ierarhic ocupat de unitatea respectiva in structura organizatorica a societatii avem:

a) SI pentru conducerea activitatii la nivelul unitatilor economice individuale;

b) SI pentru conducerea activitatii ls nivelul unitatilor cu structura de grup;

c) SI teritoriale;

d) SI pentru conducerea ramurilor, subramurilor sau activitatilor la nivelul economiei nationale, de exemplu: SI al RENEL, SI din TRANSPORTURI;

e) SI functionale generale, de exemplu: SI documentare, SI pentru rezervarea de bilete.

Dupa domenii de utilizare si dupa destinatie SI:

a) SI pentru conducerea activitatii economico-sociale;

b) SI pentru conducerea proceselor tehnologice;

c) SI pentru conducerea activitatii de cercetare-dezvoltare;

d) SI speciale;

Dupa gradul de detaliere si gradul de dezvoltare realizat sau de atins de sistemele informatice avem 5 stadii de evolutie:

a) SI pentru conducere folosind fisiere independente;

b) SI pentru conducerea unor activitati folosind conceptul de baza de date:

c) SI pentru activitatea de productie sau pentru conducerea activitatii de baza folosind baza de date;

d) SI pentru conducerea de ansamblu a unitatii economice folosind baza de date;

e) SI pentru conducerea de ansamblu a unitatii economice folosind mijloace de teleprelucrare.

In acceptiunea sa cea mai complexa (stadiul (e) de dezvoltare din ultima clasificare), un SI trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

Sa fie conceput si realizat avand ca element central o baza de date in care sa fie colectate, integrate si stocate date provenind din surse interne si externe necesare procesului decizional. Bazele de date, constituite ca fond centralizat de date, utilizate in comun de subsistemelesau aplicatiile sistemului, nu exclud posibilitatea existentei unor fisiere particulare specifice unor subsisteme sau aplicatii.

Informatiile furnizate trebuie sa fie utile, precise si sa fie realizate la toate nivelele ierarhice ale sistemului de conducere. Formatul de prezentare, suportul si gradul de detaliere al acestor informatii difera sau variaza de la un nivel ierarhic la altul. Transmiterea acestor informatii trebuie sa se faca in timp util in raport cu ritmul de desfasurare a procesului de conducere. In acest scop SI trebuie sa asigure suportul necesar pentru colectarea si prelucrarea datelor referitoare la operatii economice in vederea actualizarii in timp util a fisierelor sistemului. In acest scop, solutia cea mai eficienta o reprezinta introducerea si utilizarea de tip ON-LINE (iteractiva) a datelor, ceea ce presupune o legatura directa intre locul si momentul culegerii datelor primare si unitatea centrala de prelucrare a datelor. Acest tip de legatura se deosebeste de legatura OFF-LINE care presupune prelucrarea pe loturi sau un sistem BATCH ceea ce inseamna ca intre locul si momentul culegerii datelor si unitatea centrala a calculatorului nu exista o legatura directa.

SI trebuie sa inglobeze o varietate de modele de decizii, de planificare, de utilizare, pentru identificarea si analiza solutiilor posibile, modele inteligente pentru gasirea solutiilor unei probleme, marind la maxim modalitatile de prelucrare a datelor de intrare.

SI trebuie sa fie conceput si realizat ca un sistem om-masina, oferind posibilitatea interactiunii imediate dintre utilizator si sistem, iar distribuirea sarcinilor intre om si masina sa se faca in functie de capacitatea si limitele fiecarei dintre acestea de a prelucra date si de a lua deciziile ce se impun.

Obs: S-a constatat ca folosirea abuziva a modului de prelucrare interactiva a facut ca prelucrarea datelor sa fie prea costisitoare si ineficienta, in special in domeniul lucrarilor de rutina. Acest lucru a facut ca modalitatea de prelucrare ON-LINE sa fie recomandata pentru decidentii aflati pe un nivel cat mai inalt in ierarhia conducerii.

Componentele SOFTWARE ale SI sa fie selectate, adaptate si realizate astfel incat sa duca la exploatarea HARDWARE-lui si a celorlalte componente tehnice in conditii de eficienta si performanta optime.

SI sa prezinte un grad avansat de integrare atat pe plan intern, pentru asigurarea legaturilor intre modulele functionale ale sistemului, cat si pe plan extern prin asigurarea legaturilor cu alte sisteme atat pe orizontala cat si pe verticala.

Sa aiba un grad mare de flexibilitate, sa poata fi modificat cu un efort minim pentru a raspunde cerintelor noi aparute din afara sistemului.

Obs.: Un sistem din stadiul 5 se poate obtine (realiza) prin dezvoltari succesive pe masura acumularii de experienta la proiectant si utilizator, dar si pe masura cresterii posibilitatilor de dotare si noi tipuri de echipamente si produse program destinate prelucrarii complexe a datelor.

Din practica proiectarii si utilizarii sistemelor informatice s-au desprins o serie de caracteristici ale acestora de care trebuie sa se tina seama in faza de proiectare:

1) sistemul informatic are un ciclu de viata lung (8-10 ani). Acest lucru inseamna ca trebuie acordata o atentie deosebita fazei de proiectare, pe de o parte pentru atingerea momentului de varf sau a eficientei maxime cat mai repede, iar pe de alta parte trebuie sa se asigure o integrare si o sincronizare intre subsistemele si aplicatiile din sistem. Ciclul de viata se considera din momentul in care se declanseaza o activitatea de proiectare.

2) Sistemele informatice sunt folosite de un mare numar de utilizatori, de aceea trebuie sa se acorde o atentie deosebita alocarii de resurse informatice, stabilirii prioritatilor si asigurarii protectiei si securitatii datelor si programelor.

3) SI lucreaza cu multe programe si cu multe proceduri manuale, de aceea se pune problema optimizarii diferitelor categorii de proceduri, atat din punct de vedere al ponderii, cat si din punct de vedere al legaturilor dintre acestea. Neluarea in considerare a procedurilor manuale care se mentin in cadrul unui sistem informatic poate determina dificultati in activitatea de implementare a unui sistem. Se considera ca un sistem informatic optim din punct de vedere al ponderii celor trei tipuri de proceduri ar fi urmatorul: 80% proceduri automate, 15% proceduri mecanizate, 5% proceduri manuale.

4) Sistemele informatice fac apel la o importanta cantitate de date. Aceasta presupune structurarea, organizarea si tinerea la zi a acestor date in colectii mari si complexe de date numite baze de date.

5) Cerintele utilizatorilor se schimba in mod frecvent. Aceste schimbari se datoreaza fie datorita diversificarii sau schimbarii cerintelor informationale, fie datorita schimbarii legislatiei.

6) Sistemele informatice presupun cheltuieli importante, dar nu toate cheltuielile si beneficiile pe care le-ar aduce SI pot fi precizate de la bun inceput, dar rentabilizarea trebuie sa se faca cat mai curand dupa proiectarea acestuia.

Reguli de care trebuie sa se tina seama in proiectarea sistemelor informatice:

1) Sistemele informatice sunt pentru beneficiari; aceasta presupune:

a) beneficiarul trebuie sa participe permanent in cadrul tuturor etapelor de proiectare si realizare a SI;

b) documentele pentru beneficiari trebuie sa seintocmeasca intr-un mod accesibil acestuia;

c) orice propunere avansata de proiect trebuie sa primeasca aprobarea beneficiarului;

d) participarea beneficiarului la elaborarea procedurilor de baza dupa care va functiona SI;

e) responsabilitatea beneficiarului pentru implementarea sistemului informatic, pentru pregatirea personalului in vederea exploatarii acestuia si de asemenea responsabilitatea pentru corectitdinea datelor folosite.

2) sistemul informatic trebuie justificat din punct de vedere cantitativ si calitativ. Aceasta justificare se face pe de o parte prin mentionarea ariei de cuprindere, iar pe de alta parte prin performantele pe care trebuie sa le realizeze SI. Estimarea cheltuielilor si a profitului trebuie sa se faca astfel incat perioada la care se refera sa nu depaseasca 12-18 luni.

3) proiectara sistemelor informatice este un proces iterativ. Iteratiile permit reluarea unor probleme deja proiectate, prin prisma aspectelor nou aparute in fazele ulterioare de proiectare.

4) Cand nu se poate face planificarea unei activitati in vederea cuprinderii sale in proiect, se renunta la cuprinderea momentana a acesteia, urmand sa fie inclusa pe parcurs prin replanificare (un salt mare inainte se face prin pasi marunti).

5) Procedurile manuale sunt la fel de importante ca si cele automate, de corecta lor implementare depinde durata de implementare.

6) Conversia vechiului sistem in noul sistem este ea insasi un sistem. Astfel la un moment dat in cadrul intreprinderii pot exista 3 sisteme : cel vechi (manual), cel nou (automat) si un sistem intermediar care presupune conversia datelor si programelor necesare noului sistem. Este indicat ca existenta celor 3 subsisteme sa nu depaseasca 6 luni pentru a nu se incarca in mod inutil volumul de cheltuieli legate de implementarea unui sistem.

7) Documentatia SI sa fie corect si complet intocmita in fiecare etapa de proiectare. Este necesar ca documentatia sa fie standardizata din doua motive:

in faza de proiectare lucrul in echipa presupune corelarea activitatii fiecarui membru al echipei cu conceptia generala a sistemului, suportul fiind documentatia;

dupa darea in exploatare a SI pot sa apara schimbari, iar cel care opereaza schimbarile in sistem trebuie sa aiba la indemana documentatia intregului sistem.

4. Metodologii de proiectare a sistemelor informatice

In acest context, o metodologie reprezinta un complex de etape structurate care indruma analistul in dezvoltarea unui sistem informational bazat pe utilizarea calculatoarelor electronice. Aceste etape sunt apoi sprijinite de tehnici, care, in schimb, indeplinesc rolul de indrumator pentru realizarea fiecarei etape.

Intregul etapelor ce trebuie realizate reprezinta ceea ce trebuie facut pentru a dezvolta un sistem. O etapa poate fi apoi impartita in subetape. Fiecare subetapa este insotita de tehnicile necesare efectuarii ei, care reprezinta modul de dezvoltare a sistemului. Toate aceste elemente se regasesc intr-o anumita metodologie.

In acelasi timp trebuie mentionat ca fiecare problema sau proiect sunt diferite de toate celelalte. Asadar, este posibil ca anumite tehnici care nu sunt necesare intr-un caz sa fie indispensabile in altul.

Prin urmare, pentru proiectarea si realizarea sistemelor informatice, tinand seama de complexitatea acestui proces cat si de volumul mare de resurse implicate, este necesara adoptarea unor strategii privind activitatea metodologica. Prin intermediul acestora se au in vedere urmatoarele obiective:

1) obtinerea unui grad de integrare inalta a sistemelor informatice;

2) furnizarea rapida a unor rezultate utilizatorului;

3) scurtarea ciclului de proiectare - realizare in cadrul duratei de viata a sistemelor informatice;

4) optimizarea resurselor utilizate (informatice, umane, financiare).

In practica s-au conturat doua strategii majore pentru proiectarea si realizarea sistemelor informatice:

a) strategiile ascendente (BOTTOM- UP);

b) stategiile descendente (TOP-DOWN).

a) Strategiile BOTTOM-UP presupun abordarea sistemului informatic pornind de jos in sus, de la nivelul elementelor sistemului spre varful acestuia si au urmatorele efecte:

realizarea de aplicatii informatice independente, fiecare dintre ele avand fisiere proprii;

incercarea de a integra fisierele intre care exista legaturi logice, intr-o baza unica de date;

conceperea si adaugarea unor proceduri sau modele de decizie si planificare necesare pentru a asigura nivelul conducerii tactice cu informatii preluate din baza de date;

dezvoltarea sistemelor informatice se face in trepte, pana la cuprinderea integrala a tuturor compartimentelor sau activitatilor susceptibile de a fi automatizate.

Avantajele acestor strategii sunt urmatoarele:

dezvoltarea sistemelor informatice are loc treptat, in mod natural, in corelatie cu cerintele reale ale utilizatorilor, cerinte ce pot fi identificate si definite mai usor si mai precis;

necesitatea unei noi extensii poate fi determinata la un anumit interval de timp, ducand la o planificare mai buna a resurselor financiare si materiale de care dispune utilizatorul.

Dintre dezavantajele acestor strategii se pot aminti:

proiectarea unor aplicatii independente poate crea greutati in integrarea lor ulterioara;

redondanta unor elemente specifice activitatii informatice independente va duce, in final, la crearea unui sistem informatic stufos, cu posibilitati reduse de asigurare a corespondentei intre elementele sistemului ;

exista riscul ca in urma proiectarii individuale a aplicatiilor sa nu se respecte conceptia sistemica aplicabila unitatii economice sau activitatilor componente.

b) Strategiile TOP-DOWN presupun elaborarea unor componente informatice plecand de la conceptia generala a sistemului. Mai intai se definitiveaza conceptia generala a sistemului informatic, urmand ca din cadrul acestuia sa fie defalcate obiectivele particulare specifice fiecarei componente ce urmeaza a fi proiectata si realizata.

Avantajele acestui mod de abordare sunt urmatoarele:

integrarea elementelor componente ale sistemului informatic se face cu mai multa usurinta decat in cazul strategiilor anterioare;

baza de date unica creata la nivelul sistemului poate accepta cu mai multa usurinta introducerea de noi date;

chiar daca implica cheltuieli si eforturi mult mai mari, se creaza mai rapid un sistem informatic la nivelul unitatii economice, respectandu-se principiile integrarii.

Ca dezavantaje ale acestor strategii se pot enumera:

presupune o activitate mult mai laborioasa si cheltuieli de realizare mai mari;

necesita specialisti cu inalta calificare in domeniul proiectarii sistemelor informatice care nu pot fi intotdeauna asigurati in numar suficient.

Plecand de la aceste doua tipuri de abordari strategice majore, in realizarea sistemelor informatice se intalnesc mai multe metodologii de proiectare, adoptarea uneia sau alteia dintre ele facandu-se in functie de obiectivele urmarite si de posibilitatile economico-financiare de care dispune fiecare utilizator.

De-a lungul timpului, metodologiile de     proiectare a sistemelor informatice au parcurs diferite etape. Aceste etape s-au aflat in stransa corelatie cu evolutia tehnologiilor informationale, precum si cu descoperirile din domeniile corelate.

METODELE IERARHICE corespund anilor '60-'70.

In cadrul acestor metode se punea un puternic accent pe functionalitatea datelor. Aplicatiile si sistemele erau proiectate luand in considerare functiunile pe care acestea trebuiau sa le indeplineasca.

O asemenea abordare permitea realizarea unor modele functionale la nivel local.

In momentul in care un asemenea model trebuia sa fie aplicat la nivel global, se constata ca datele, prin maniera de organizare a acestora, nu permiteau acest lucru. Intr-o asemenea abordare, structura si "lizibilitatea" datelor erau ignorate in detrimentul functionalitatii. O problema era descompusa pe criterii functionale intr-o ierarhie de subprobleme si aferent acestora erau constituite functii care sa asigure rezolvarea acestora. Acest proces era unul iterativ (se relua) pana in momentul in care respectivele probleme nu mai puteau fi descompuse.

Avantajele unei asemenea metode erau :

timpul redus necesar dezvoltarii aplicatiilor ;

complexitatea scazuta a realizarii respectivelor functii.

Dezavantajele acestor metode constau in:

ca mentenanta unui asemenea sistem ridica numeroase probleme, deseori insurmontabile.Astfel, datorita mediului de afaceri caracterizat de o dinamica continua, apareau deseori schimbari, atat in formularea problemelor, cat si in modul de rezolvare a acestora. Aferent acestor schimbari, echipele de proiectanti trebuiau sa regandeasca anumite probleme.

de cele mai multe ori, rezolvarea intr-o asemenea abordare a unei subprobleme atragea dupa sine modificari in lant, pe cale ierarhica;

monitorizarea acestor probleme era posibila in cazul sistemelor mici si dificila pentru sistemele mari.

Exemple de astfel de metode :

-SADT (Structured Analysis Design Technique)

-JSD (Jackson Design)

METODELE RELATIONALE corespund anilor '70-'80.

Acestea au aparut datorita progreselor realizare in domeniul stiintelor sistemice, coroborat cu studiile in domeniul algebrei relationale. Intr-o asemenea abordare se acorda o atentie sporita modului de organizare a datelor.

Astfel, a fost introdus conceptul de redundanta controlata a datelor, in scopul mentinerii atat a structurii unitare a acestora, cat si a functionalitatii lor. In acest mod, datele erau modelate in conformitate cu niste reguli bine determinate si enuntate in cadrul metodelor sistemice, datorita metodelor relationale care stateau la baza modelarii datelor. Prin aceasta, se incerca sa se vina in intampinarea problemelor ridicate de metodele ierarhice.

Datele cu privire la o anumita entitate erau stocate in cadrul unui model relational, intr-un singur loc si toate celelalte referiri la acestea erau realizate prin intermediul codurilor si al relatiilor proiectate, avand in vedere modelul relational. In acest fel, modificarea datelor se realiza o singura data, iar aceasta modificare era vizibila la nivel global.

Modelul relational si metodele relationale (sistemice) raspundeau, astfel, atat unor cerinte la nivel local, cat si unor cerinte globale. Stergerea unor date, intr-un asemenea model, era posibila doar in cazul in care nu existau referiri la acele date.

Metode specifice acestor metode sistemice sunt :

-AXIAL

-MERISE

METODELE ORIENTATE OBIECT au aparut in anii '90.

Datorita tendintelor aparute la nivelul limbajelor de programare, de utilizare a conceptului de obiect, s-a adoptat aceasta filozofie si la nivelul metodelor de proiectare.

Daca in cadrul metodelor sistemice totul se construia in jurul conceptului de entitate, in cadrul metodelor orientate obiect in centrul atentiei se gaseste obiectul.

Un obiect constituie o abstractizare a unui concept similar din lumea reala.

Ceea ce are in plus un obiect fata de o entitate este ca, pe langa datele care descriu respectiva entitate sau respectivul obiect, obiectul mai contine si metodele de prelucrare a datelor.

Astfel, daca pentru o entitate de tip persoana modelul relational ne permite ca, pe langa alte informatii sa stocam si data de nastere, un obiect care descrie o aceeasi persoana ar putea sa contina pe langa date si procedurile de prelucrare a datelor respective.

Daca, in primul caz, pentru calcularea varstei persoanei era necesar ca asupra entitatii sa se efectueze o operatie de scadere din data curenta a datei de nastere, in cazul obiectelor aceasta procedura este continuta alaturi de celelalte date.

Obiectele prezinta in plus fata de entitati o componenta comportamentala, care descrie comportamentul acestora in anumite situatii.

Comunicarea intre obiecte se realizeaza pe baza de mesaje, iar relatiile dintre aceste obiecte trebuie privite dintr-o tripla perspectiva :statica, dinamica si functionala.

Metodele de proiectare orientate obiect incearca sa reprezinte realitatea inconjuratoare prin construirea unor ierarhii de obiecte. Acestea au o existenta proprie in cadrul unor asemenea sisteme.

Obiectele aduc avantajul incapsularii, mostenirii si polimorfismului fata de entitatile din cadrul metodelor sistemice.

Un sistem informatic, conceput pe baza unei metodologii orientate obiect, va putea fi mult mai usor de intretinut decat cele dezvoltate prin celelalte doua metode.

Astfel, metodele orientate obiect permit o puternica refolosire a codului, reducand la minim efortul de mentenana a unui sistem informatic.

Limitarile acestor metode constau in faptul ca nu toate aspectele realitatii pot fi modelate cu ajutorul conceptului de obiect.

Metode reprezentative pentru proiectarea orientata obiect sunt :

-OMT

-BOOCH

Cele mai utilizate metodologii de proiectare a sistemelor informationale bazate pe utilizarea calculatoarele electronice sunt:

1) metodologiile ameliorative;

2) metodologiile constructive.

1) Metodologiile ameliorative incep cu analiza sistemului informational existent, in urma careia se depisteaza deficientele functionale ale acestuia, iar proiectarea noului sistem informational se bazeaza pe ameliorarea acestor deficiente, dar are in vedere si cerintele prelucrarii automate a datelor.

Avantajele acestor metodologii se refera la faptul ca presupun un volum de munca mai mic, gradul de pregatire a specialistilor nu trebuie sa fie de cea mai inalta clasa si determina o utilizare mai rationala a resurselor economico-financiare ale utilizatorului.

Principalul dezavantaj este acela ca noul sistem informational nu aduce imbunatatiri substantiale in privinta functionalitatii sale. Acest tip de metodologii este compatibil cu strategiile de tip BOTTOM-UP.

2) Metodologiile constructive presupun construirea unui nou sistem, renuntand aproape in totalitate la elementele vechiului sistem informational.

Avantajele constau in faptul ca proiectarea noului sistem se va face intr-o conceptie noua, perfect compatibila cu criteriile de prelucrare automata a datelor. Prin intermediul acestor metodologii se urmareste satisfacerea in totalitate a cerintelor informationale ale utilizatorului.

Ca dezavantaje, se mentioneaza ca aceste metodologii presupun utilizarea unor specialisti cu o foarte buna pregatire profesionala si necesita un timp de proiectare mai mare.

Uneori exista riscul ca noul sistem proiectat sa aiba un anumit grad de neadaptare la conditiile concrete de functionare din intreprindere.

Utilizarea unor elemente tipizate in activitatea de proiectare, in conformitate cu criteriile acestor metodologii, duce la eliminarea, intr-o mare masura, a dezavantajelor aratate. In aceste conditii, eforturile trebuie indreptate spre adaptarea elementelor tipizate (a pachetelor de programe) la necesitatile concrete ale utilizatorului.

Aceste metodologii sunt compatibile cu strategiile de tip TOP-DOWN.

Desi ponderea si volumul de munca pot sa difere de la una la alta dintre metodologii, indiferent de cea care se utilizeaza, in practica se intalnesc urmatoarele etape de realizare a sistemelor informatice:

analiza sistemului informational existent (studiul de oportunitate sau analiza diagnostic);

proiectarea generala a noului sistem (elaborarea conceptiei noului sistem);

proiectarea de detaliu a noului sisteme (proiectarea tehnica a noului sistem);

implementarea noului sistem (experimentarea si introducerea noului sistem);

exploatarea si mentinerea in functiune a noului sistem.

Schema logica de sistem privind analiza, proiectarea si realizarea sistemelor informatice este prezentata in figura 5.1.


Fig. 4.1. Schema logica de sistem privind proiectarea sistemelor informatice



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 3357
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved