Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AccessAdobe photoshopAlgoritmiAutocadBaze de dateCC sharp
CalculatoareCorel drawDot netExcelFox proFrontpageHardware
HtmlInternetJavaLinuxMatlabMs dosPascal
PhpPower pointRetele calculatoareSqlTutorialsWebdesignWindows
WordXml


Istoricul si principiile de realizare a Internet-ului

retele calculatoare

+ Font mai mare | - Font mai mic



Istoricul si principiile de realizare a Internet-ului

Una dintre definitiile cele mai uzuale ale Internet-ului este aceea de “retea de retele”, sau “colectie larga de retele legate”. Este de fapt un instrument care ofera acces la cantitati vaste de informatii din intreaga lume; peste 21 000 de retele de calculatoare sunt accesibile prin Internet, iar numarul lor creste in permanenta.




Istoria Internet-ului se poate considera ca a inceput pe la mijlocul anilor 60, cand au demarat primele experimente cu retele de calculatoare; atunci acesta era un concept nou si atractiv deoarece oferea un mijloc rapid si sigur de transmitere a informatiilor, desi se baza pe medii de conexiune obisnuite, ca liniile telefonice.

In acea perioada a aparut ideea retelelor cu comutare de pachete (definita prima data intr-o carte, scrisa in 1964 de catre Profesorul J.C.R. Licklider, de la MIT): informatiile care circula in retea sunt fragmentate intr-un anumit numar de bucati, denumite pachete. Aceste pachete sunt lansate in retea cu o destinatie comuna; ele ajung la destinatie urmind nu neaparat acelasi drum, iar acolo sunt reasamblate in ordine, reconstituind mesajul initial.

In 1969, Departamentul Apararii SUA a creat o retea cu comutare de pachete bazata pe liniile telefonice, numita ARPANet. Numele acesteia provine de la Agentia pentru Proiecte de Cercetare Avansata (ARPA), organism infiintat in 1957 de catre presedintele Eisenhower, cu scopul de a studia cele mai avansate concepte stiintifice. Printre altelel, aceasta agentie a realizat in SUA primul satelit functional; dupa aceea, a abordat domeniul calculatoarelor si in special al retelelor de calculatoare, in spiritul conceptului de „retea galactica”: oricine sa poata avea acces la date, din orice loc. Apoi, alte retele au dorit sa se conecteze la ARPANet; pentru a se rezolva problema conectarii intre calculatoare diferite si eventual incompatibile, ARPA a elaborat seturi de reguli, numite protocoale.

In 1982 ARPANet s-a separat de MILNet (reteaua militara a SUA). ARPANet a ramas pentru uzul cercetatorilor civili, in timp ce MILNet era reyervata exclusiv in scopuri militare. Desi cele doua retele erau separate, schimbul de informatii intre ele ramasese posibil, iar conexiunea astfel stabilita a primit numele de Internet (Internetwork System). La acest sistem au inceput sa se conecteze alte retele de calculatoare, private, comerciale sau publice – apartinand colegiilor, universitatilor, etc., astfel incat marimea retelei a crescut din ce in ce mai mult.

In Europa, preocuparile din domeniu dateaza din 1984, cand au fost facute primele experimente, in Elvetia, la Centrul European pentru Cercetari Nucleare. S-a constituit astfel mai intai reteaua militara MINet, si apoi alte retele, ale universitatilor sau marilor corporatii, dupa care s-a ajuns la necesitatea de a le interconecta. Astfel, si ele s-au lipit la sistemul existent deja in SUA, prin conectari intercontinetale, via satelit.

Un pas de asemeni important in dezvoltarea retelei a fost facut in anul 1986, cand Fundatia Nationala pentru Stiinta (NSF) din SUA a conectat la Internet cinci supercalculatoare, constituind o retea numita NSFNet. Aceasta retea, destinata in primul rand stabilirii unei conexiuni intre centrele de cercetare din SUA, a devenit suportul Internet-ului in SUA, deoarece aceste supercalculatoare ofereau o putere de calcul si o viteza de comunicare mult superioare sistemelor obisnuite, care au imbunatatit considerabil calitatea traficului global in retea. Acest principiu a fost apoi extins, si alte supercalculatoare au continuat sa fie conectate, constituindu-se in infrastructura pentru alte zone geografice.

Actualmente, ritmul cu care se mareste Internet-ul este foarte rapid: cca. 1 milion de noi utilizatori in fiecare luna. S-a estimat ca in anul 2000, cca. 7.5 din comert se desfasoara pe cale electronica, fiind astfel vehiculati 600 mld. USD. Pentru a se imbunatati acest proces, se lucreaza pe urmatoarele directii:

crearea unor extensii hardware pentru codificarea informatiilor privitoare la tranzactii comericiale;

introducerea monedei electronice (e-cash), ca pseudo-valuta; banii sunt transferati dintr-un cont in altul folosind un modem si un software specific;

perfectionarea tehnologiei semnaturilor digitale, ca modalitate de recunoastere unica a persoanelor; aceste semnaturi vor fi eventual memorate pe cartele electronice, al caror principiu de constructie se perfectioneaza din ce in ce mai mult, apropiindu-se de caracteristicile unui minicalculator. Astfel, cartelele electronice vor avea un mic procesor, pe 8 biti, 28 KB ROM si 256 bytes RAM si chiar o interfata de programare standardizata.

Reteaua este unica nu numai prin ritmul de extindere, foarte accelerat, ci si prin forma specifica de organizare. Astfel, Internet-ul este descentralizat, ca forma de control exista o organizatie, ISOC (Internet Society) a utilizatorilor Internet, care insa are un caracter complet voluntar , scopul ei fiind acela de a gestiona tehnic Internet-ul si de a standardiza tehnologia folosita la conectare, comunicare si lucru pe Internet.



Pentru intretinerea acestui sistem de interconectare de retele platesc cei care folosesc reteaua; cei care stabilesc conexiunea la retea sunt raspunzatori pentru ea. Nu exista o autoritate centrala sau un organism guvernamental responsabil pentru retea in ansamblu. Pentru ca cineva sa se conecteze la retea este suficient sa se conecteze la cel mai apropiat nod de retea si sa plateasca pentru conexiunea facuta; acest lucru este avantajos pentru colegii mari, universitati, companii mari. Indivizii izolati ar putea considera ca legatura este prea costisitoare; de aceea au aparut distribuitorii de servicii Internet: companii care platesc costurile mari ale legaturii si apoi inchiriaza timp pe sistemele lor altora care doresc acces la Internet.

Prin Internet sunt accesibile o multitudine de operatii: comunicarea cu oameni din toata lumea pe orice subiect; cautarea de informatii legate aproape de orice subiect posibil; transferul de fisiere aflate la distanta pe calculatorul propriu. Exista insa si o serie de pareri gresite despre Internet, provenite in general dintr-o cunoastere superficiala a principiilor retelei:

Anonimatul in retea: Cand se trimit mesaje prin e-mail sau se participa la chat-uri, nu este vorba de un anonimat decat in aparenta; administratorii servere-lor pot afla cu usurinta cine a trimis mesajul si de pe ce masina; mai mult, unele servere tin minte toti utilizatorii care le-au accesat, prin asa-numitele “cookies” – fisiere cu informatii persistente despre clienti.

Reteaua (aproape) infinita: Actualmente se apropie de sfarsit cea mai importanta resursa a retelei, si anume numerele de retea. Schema numerica actuala, care sta la baza atribuirii numerelor de IP (Internet Protocol) se va completa la inceputul mileniului urmator. Aceasta schema, pe 32 de biti, are forma:

xxxx.xxxx.xxxx.xxxx

Teoretic ar fi vorba de 4.3 miliarde de adrese dar in practica ierarhiile de servere, alocarea ineficienta din primii ani ai dezvoltarii Internet-ului si numarul enorm de adrese rezervate au redus numarul practic de adrese la 15-20% din aceasta valoare. Membrii IETF (Internet Engineering Task Force) lucreaza la rezolvarea acestei probleme, concepind un nou protocol de alocare a adreselor, care foloseste adrese pe 128 biti. Aceasta modalitate de lucru ar trebui sa fie suficienta in continuare, deoarece presupune crearea de mai mult de 1500 de adrese diferite pentru fiecare metru patrat al planetei.

Se poate gasi orice informatie din orice domeniu: Da, dar nu intotdeauna cautarea merita. Informatiile nu sunt indexate, deci pot fi gasite si foarte multe lucruri care nu ne intereseaza. Pentru o cautare eficienta, trebuie folosita corect logica booleana.

Frica de hacker-i: Este mai complicat decat pare sa spargi o parola. Statistic, s-a demonstrat ca numai 3% din pericolele ce ameninta reteaua se datoreaza actiunii hacker-ilor; un pericol mult mai mare il constituie, de exemplu, angajatii care introduc rutine distructive in scopul autoprotejarii.

Controlul retelei = controlul lumii: Se discuta despre extinderea razboiului electronic spre “cyberwar” – atacuri care ar pune in pericol siguranta nationala a unui stat si prevenirea lor. Se solicita alocarea de fonduri pentru cercetarea modului in care virusii pot lovi structura informatica a inamicului si modul lor de implantare, eventual prin retea. In timpul razboiului din Golf, o parte din calculatoarele armatei americane au fost infectate de un virus care se transmitea prin intermediul unei versiuni de Solitaire; au fost afectate numai serviciile de logistica - au aparut cateva probleme legate de organizarea aprovizionarii, pana la devirusare. De asemeni, nu se stie exact care este rezistenta retelei in cazul unui atac nuclear – cate servere ar trebui distruse pentru ca reteaua sa nu mai functioneze.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 613
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site