Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AnimaleArta culturaDivertismentFilmJurnalismMuzicaPescuit
PicturaVersuri


Caracteristicile textului jurnalistic

Jurnalism

+ Font mai mare | - Font mai mic



Caracteristicile textului jurnalistic

Limbajele se constituie dintr-o suma de texte, limbajele contin texte si orice text are trasaturile limbajului pe care il reprezinta. In aceasta optica, textul jurnalistic are trasaturile limbajului jurnalistic, adica o suma de caracteristici specifice exprimarii verbale din acest domeniu.



Textul este un ansamblu coerent de propozitii formulate, de obicei, in scris (unii lingvisti considera ca un text poate fi format doar dintr-o singura propozitie, exemplu : Fumatul interzis !; Nu calcati pe iarba !; Intrarea oprita ! sau proverbele : Asa cap, asa caciula. ; Unde-i lege nu-i tocmeala. ; Cine sapa groapa altuia cade singur in ea. ; Cu o floare nu se face primavara.).

In viziunea moderna, textul se sprijina pe sintaxa (modul de imbinare a cuvintelor in propozitii si a propozitiilor in fraze), semantica (sensurile pe care le primesc termenii in enunturile formulate) si pragmatica (legaturile care se stabilesc intre limbaj si situatiile concrete de comunicare, subintelesurile si presupunerile vehiculate de enunt in situatia data).

1. Structura textului jurnalistic

Textele jurnalistice (articolele de presa), au, in general, o structura narativa caracterizata prin : introducere in prezentarea subiectului informativ, dezvoltarea acestuia si concluzia sau incheierea textului de presa.

Introducerea in textul de presa ( pe care unii specialisti il numesc atac) este extrem de importanta deoarece de aceasta secventa depinde captarea atentiei cititorului, Inceputul, chiar de la primele cuvinte, trebuie sa fie ca un foc de arma, ca un "atac" ce provoaca uimirea sau ridica un semn de intrebare. Inceputul textului de presa trebuie sa fie interesant, concis, provocator, inteligent, informativ si incitativ. El trebuie sa contina un paradox, o rasturnare de sens inteligenta sau o imagine extrem de puternica. In introducere (atac) este declarat, direct sau indirect (sugestiv), elementul cel mai important al articolului. In tehnicile de redactare a textelor jurnalistice, se mentioneaza, ca forme de introducere, atacurile sub forma de interogatie, de naratiune, de citat, de descriere sau sub forma constatativa, umoristica, filozofica, paradoxala, cu adresare directa sau sugestiva, mizand pe curiozitatea cititorului. "Prima fraza este cea mai importanta. Daca ea nu te indeamna sa citesti urmarea, articolul tau e mort. Cautati un bun inceput pentru articolul dvs.? Nimic mai simplu :

Povestiti despre ce este vorba in articol, apeland la fraze scurte. Este un atac.

Intrebati-va ce rezulta din povestea de la care ati plecat. Este un atac.

Scrieti ideile principale pe care vreti sa le transmiteti. Una din ele va fi atacul.

In jurnalismul american, se ofera urmatorul exemplu de atac :  M-am intrebat mereu despre ce se ascunde intr-un hot-dog. Acum, cand stiu, as fi preferat sa nu aflu niciodata. . Cu siguranta veti citi tot ce urmeaza unui asemenea inceput"[1].

Dezvoltarea subiectului tine de diversitatea genurilor publicistice si aceasta secventa se dezvolta pe baza unui plan conceptual in functie de rigorile fiecarui gen abordat, de natura subiectului si de talentul autorului. Astfel,

in redactarea unei stiri, planul conceptual este cel al piramidei inversate (mai intai se raspunde la intrebarile importante : cine?, ce?, unde?, apoi la intrebarile neesentiale : cum?, cand?, de ce? ) ;

in redactarea unei relatari (care este un amestec de stire si reportaj), jurnalistul va folosi descrierea       ( ca varianta a piramidei inversate) a ceea ce vede ( o scena, un portret);

reportajul scris la fata locului seamana mult cu relatarea, lipseste doar evenimentul, informatia de la care se pleaca ; jurnalistul trebuie doar sa precizeze de la inceput locul ; descrierea expresiva, salturile de la o observatie la alta, intercalarea unor scene de viata intra in regulile genului si depind de talentul autorului;

feature este un gen mai liber si mai literar, menit sa-l amuze pe cititor (este un gen atipic, greu de definit); dezvoltarea subiectului se realizeaza pe baza unei descrieri dramatice, o istorisire a unor fapte ;

ancheta dezvolta subiectul pe baza planului narativ       prezentand o cercetare, o reconstituire de fapte, imbinat cu planul cronologiei inversate ( se porneste de la finalul evenimentului); sunt subiecte care se dezvolta pe baza planului demonstratiei stiintifice : problema - ipoteza - verificare - concluzie ; in functie de subiect, o serie de anchete dezvolta planul : conflict - argumente - contraargumente - fapte - parerea specialistilor - cine are dreptate sau planul : situatie - cauze - solutii preconizate - solutii aplicate ;

interviul nu are un plan anume de dezvoltare a subiectului dar jurnalistul trebuie sa urmareasca un anume crescendo in discutie ;

comentariul se dezvolta pe baza planului schematic : constatare generala - fapt particular - concluzie cuprinzatoare ; sau pe baza unui plan numit de specialisti planul universitar : s-a petrecut ceva - e bine - e rau - pentru ca - altii spun ca - concluzia noastra este ;

genurile umoristice nu dezvolta subiectul pe baza unui plan anume, organizarea textului se face urmarind dinamica de construire a surprizei (poantei) aplicand planul clasic de dezvoltare a subiectului . prezentarea faptelor si a personajelor - intriga - punctul culminant - deznodamantul .



Incheierea, finalul sau concluzia este partea terminala a textului de presa. Teoria presei nu a identificat un model pentru un bun final. Teoria presei spune doar ca un final de articol nu trebuie sa fie abrupt, cu un argument puternic sau continand o sentinta moralizatoare. In functie de subiect si de talentul jurnalistului, finalul poate fi : o replica, o concluzie, o comparatie, o metafora, un detaliu, un element emotional sau o formula memorabila. Cel mai indicat ar fi planul nestorian (textul incepe si se termina in forta) deoarece un bun final trebuie sa-l convinga si sa-l surprinda pe cititor.

2. Coerenta

Coerenta este inteleasa in relatie cu competentele lingvistice ale cititorului, cu situatia de comunicare, cu statutul social si psihologic al acestuia, cu scopul comunicarii si alte situatii (boala, traire sufleteasca, etc.).

Se constata ca un text este coerent pentru unii cititori si aberant pentru altii, fapt explicat prin capacitatea fiecaruia de a accede sau nu la lumea textului.

Un text nu este coerent ,,in sine'', ca entitate abstracta, el trezeste asteptari si e coerent in raport cu un receptor sau cu o comunitate de receptori carora textul le raspunde la asteptari.

Textul jurnalistic coerent vehiculeaza mesaje care satisfac asteptarile si nevoile de informare, de divertisment, de evaziune a publicului.

3. Coeziunea

Coeziunea se poate defini ca legatura existenta intre unitatile lingvistice care alcatuiesc un text, legatura ce se manifesta prin particularitati si relatii gramaticale si semantice (exemplu : ,,o masa la mijloc bazata pe calcule si probabilitati'' este o formulare corecta din punctul de vedere al regulilor de gramatica dar aberanta din punctul de vedere al sensului termenilor asociati in enunt ; ,,o statueta tinand in mana o sintaxa'' complementul direct este aberant, "nu se leaga" semantic cu ceilalti termeni din enunt).

In jurnalism, coeziunea textului este afectata, in primul rand de absenta semnelor de punctuatie si de utilizarea inacceptabila, din punctul de vedere al normelor limbii literare, a conectorului si .

4. Intentionalitatea

Intentionalitatea este atitudinea autorului care isi propune ca, prin textul sau, sa transmita informatii sau sa atinga un scop pe baza unui plan prestabilit de comunicare.

In presa, comunicarea faptelor, evenimentelor, intamplarilor, situatiilor, etc., trebuie sa fie neutra; singura intentie acceptata (teoretic!) este cea a informarii publicului in legatura cu fenomenele sociale, politice, culturale, economice sau de alta natura de larg interes. Totusi, exista un text de presa scris cu intentia de a face cunoscuta opinia redactiei fata de anumite aspecte de larg interes, si anume : editorialul. In fapt, intentionalitatea se manifesta si in celelalte tipuri de texte jurnalistice si se poate identifica :

- intentionalitatea explicita reprezentata de tonalitatea articolului, de formularile lingvistice care subliniaza contactul cu cititorii, de opiniile exprimate, de informatiile transmise, si

- intentionalitatea implicita care se manifesta prin alegerea si tratarea temei, prin argumentele aduse si prin utilizarea elementelor scripturale (corp si caracter de litera, format, loc in pagina, prezenta/absenta fotografiilor, titrarea, blancurile) care semnaleaza cititorului o semnificatie anume.

5. Acceptabilitatea

Acceptabilitatea reprezinta atitudinea receptorului fata de un text care raspunde sau nu asteptarilor lui ; receptorul accepta textul daca acesta este, conform standardelor lui, coerent si coeziv, ii da informatii care il intereseaza sau ii propune un plan de cooperare care-i atrage atentia (divertisment).

Atitudinea de acceptare a cititorului-receptor depinde de o serie de factori cum ar fi tipul de text pus in discutie sau gradul de "dezirabilitate" al planului propus de autor.

Acceptabilitatea inseamna, in acelasi timp, si ce crede producatorul de text despre atitudinea receptorului.

In jurnalism, acceptabilitatea mai mica sau mai mare din partea receptorului presupune :

- interes pentru subiectul tratat,

- cunostinte (macar minime) in domeniu,

- dorinta de a-si aminti sau imbogati cunostintele,

- intentia de a retine noile informatii,

- nevoia de a utiliza noile cunostinte,

- stiinta de a le pune in practica.

Pentru a configura un grad minim de acceptabilitate, este necesar ca universul cultural al emitatorului (jurnalistului) sa se intersecteze cu cel al receptorului(publicului cititor).

6. Informativitatea

In jurnalism, informativitatea se refera la calitatea informatiilor de a fi asteptate/neasteptate, cunoscute/necunoscute cititorilor.

Informativitatea se refera :

la continut (cunostintele transmise, prin textul jurnalistic, il intereseaza pe cititor, aduc elemente noi in universul sau de cunoastere),



la limbaj si la formele gramaticale de exprimare ( formularile gramaticale bizare sau cuvintele necunoscute ii creeaza cititorului o stare de confuzie, de nedumerire, el nu intelege despre ce este vorba).

Informativitatea nu are valoare absoluta , ea este in relatie directa cu intentionalitatea, acceptabilitatea si coerenta.

Un text care conduce la comparatii, la asocieri de idei, la paralelisme, la diverse referinte culturale sau care ajuta la rezolvarea unor probleme intampinate de cititor are un inalt grad de informativitate.

Unele texte jurnalistice vehiculeaza idei si conceptii noi care ii pot surprinde pe cititori, ceea ce creste valoarea informativa a textului.

7. Intertextualitatea

Intertextualitatea inseamna :

- referire, in mod explicit, la alte texte si

- producerea unui text ca urmare a existentei anterioare a altui text.

Procedeele prin care se manifesta intertextualitatea sunt : reluarea (unor idei, opinii, comentarii exprimate anterior de alti jurnalisti sau de acelasi jurnalist, in alte texte de presa), infirmarea (unor pareri, idei, opinii exprimate prin intermediul textelor de presa), rezumarea (unor comentarii, exprimari referitoare la informatii vehiculate prin alte texte de presa), relatarea (unor pareri, comentarii) , evaluarea altor texte.

Intertextualitatea este parte a constructiei celor mai multe dintre textele jurnalistice :

- reluare : "Cand scriam in urma cu doi ani ca votul uninominal nu va duce decat la o brambureala si mai mare a scenei noastre politice, multi ma injurau vartos.", ("Adevarul, 20 noiembrie, 2008);

- infirmare : "Nu. Ar fi prea mult sa spunem ca actualele centrale nucleare sunt nepoluante. Am merge contra adevarului.Pot spune ca, din neintelegere si debut istoric nefavorabil, s-a exagerat poluarea produsa de energia nucleara in comparatie cu celelalte tipuri d energie.", ("Adevarul, 20 noiembrie, 2008).;

- relatare : "Aflandu-ma la Paris la inceputul acestui an si la inceputul ostilitatilor contra lui Saddam le-am pus unor amici, romani care erau ostili interventiei militare, intrebarea : daca in ultimii ani ai dictaturii ceausiste, ani de grava penurie materiala si de si mai grava umilinta umana, daca.ar fi fost de acord ca SUA sa fi intervenit prin mijloace militare.(Cotidianul, 8 ianuarie, 2004)[2] ;

- evaluarea altor texte : "Faptul ca media a injurat ministri, primari, prefecti si directori este in regula. In fond, de asta se si cumpara in Romania ziare si de asta se uita lumea la stiri" (Cotidianul, 8 ianuarie, 2004 )[3] ;

- rezumarea : "Liderul PRM se lauda in 1996 intr-o emisiune televizata ca a inaugurat in urma cu trei ani prima statuie a maresalului Antonescu la Slobozia" (Cotidianul, 8 ianuarie, 2004)[4].

Subliniem existenta unei mari varietati de texte jurnalistice, texte produse si determinate de diverse situatii de comunicare, in care limbajul constituie elementul major de relatie dintre jurnalist si cititor.



Michel Voirol, citat de Luminita Rosca, Productia textului jurnalistic, Polirom, Iasi, 2004, p. 90

Exemplu preluat din L. Rosca, Productia textului jurnalistic, ed. Polirim, Iasi, 2004, p.66-67

11 Exemplu preluat din L. Rosca, Productia textului jurnalistic, ed. Polirim, Iasi, 2004, p.66-67

Exemplu preluat din L. Rosca, Productia textului jurnalistic, ed. Polirim, Iasi, 2004, p.66-67





Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 9444
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2023 . All rights reserved