Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


OPERATIILE MILITARE DE STABILITATE

Stiinte politice

+ Font mai mare | - Font mai mic




OPERATIILE MILITARE DE STABILITATE

Operatii militare de stabilitate – delimitari teoretice




Operatiile militare de stabilitate reprezinta actiuni militare care se concentreaza pe prevenirea razboiului, actionand asupra cauzelor care-l pot genera si pentru promovarea pacii.

Fortele armate pot executa operatii militare de stabilitate in urmatoarele situatii: inaintea declansarii ostilitatilor, in situatii de criza, pe timpul ostilitatilor si dupa ostilitati.

Inaintea ostilitatilor, operatiile militare de stabilitate sunt concentrate asupra descurajarii sau prevenirii conflictului.

In situatii de criza, ele pot solutiona un conflict potential sau pot preveni escaladarea acestuia.

Pe timpul ostilitatilor ele pot ajuta la impiedicarea acutizarii si generalizarii conflictului, pot acorda asistenta si pot incuraja oponentii pentru identificarea solutiilor pasnice, prin negociere.

Dupa ostilitati, operatiile militare de stabilitate asigura mediul de securitate care permite autoritatilor civile sa preia controlul tuturor activitatilor.

In timp de pace, operatiile militare de stabilitate presupun angajare militara cu scopul modelarii mediului de securitate, generarii pacii, stabilizarii unei zone si creerii conditiilor pentru reinstaurarea normalitatii. Intrebuintarea fortelor militare in timp de pace nu implica automat si actiuni de lupta, dar acestea trebuie sa fie pregatite permanent pentru autoprotectie si pentru a fi in masura sa raspunda unor situatii schimbatoare, corespunzatoare tipului de criza in care sunt implicate.

Fortele militare implicate in operatiile militare de stabilitate pot folosi forta sau amenintarea cu forta atunci cand alte instrumente ale puterii nu pot sa influenteze sau sa diminueze o situatie potential ostila. In acest sens, fortele militare pot fi angajate pentru a-si demonstra hotararea si capacitatea de a sprijini celelalte instrumente ale puterii sau pentru incheierea situatiei de conflict in termeni favorabili, cu evitarea pierderilor si distrugerilor inutile.

Scopurile generale ale acestor operatii militare sunt: sprijinirea autoritatilor nationale; prevenirea producerii unui conflict intern; revenirea la situatia de pace sociala dorita.

Aceste tipuri de operatii militare pot fi generate de aparitia unor crize si au, de cele mai multe ori, aspectul unor actiuni de raspuns. Amenintarea se poate manifesta in interiorul Aliantei sau se poate adresa unui aliat, in ambele cazuri actionandu-se printr-o reactie rapida, pentru descurajarea fortei sau a cauzei care ameninta stabilitatea interna sau pe cea externa. Operatiile militare de stabilitate au si scopul de a preveni agravarea situatiei si aparitia nevoii de a desfasura forte mult mai importante, intr-o stare de conflict acutizat.

Uneori, prezenta fortelor militare este necesara pentru asigurarea sau impunerea respectarii intelegerilor postconflict sau pentru prevenirea degenerarii crizei in razboi.

Operatiile militare de stabilitate se desfasoara dupa principii specifice, cu respectarea, in functie de situatie, a principiilor generale ce caracterizeaza lupta armata.

Principiile specifice ale operatiilor militare de stabilitate sunt:

unitatea de efort, care impune realizarea directionarii actiunilor tuturor fortelor si mijloacelor catre realizarea scopului comun;

siguranta operatiilor, realizata pe baza dreptului la autoaparare impotriva actiunilor ostile;

restrictionarea, care reprezinta riposta armata aplicata cu prudenta si care vizeza realizarea unui echilibru intre desfasurarea in siguranta a operatiilor militare de stabilitate si obiectivul politic propus;

legitimitatea, care deriva din perceptia conform careia este indreptatita prezenta fortei militare si a operatiilor executate de catre aceasta, avand autoritatea de a folosi mijloacele adecvate pentru realizarea scopurilor stabilite prin conventii recunoscute de catre partile contractante;

perseverenta, care presupune pregatirea pentru aplicarea si folosirea constanta, pentru un timp indelungat, a fortelor militare, in functie de misiunea primita si de evolutiile politico-militare din zona;

utilizarea fortei militare in mod selectiv, care consta in utilizarea fortei in concordanta cu obiectivul urmarit si cu situatia concreta, avand in vedere misiunea, limitarile politice si limitarile legale impuse;

actiunea decisiva pentru prevenirea escaladarii, care consta in urmarirea energica a obiectivelor propuse si, la nevoie, in aplicarea hotarata a fortei;

intelegerea potentialului pentru consecinte nedorite ale actiunii individuale ale unitatilor mici, care este un principiu determinat de natura volatila si incarcatura politica a majoritatii operatiilor militare de stabilitate si de sprijin;

etalonarea capacitatii de a folosi forta militara, intr-o maniera neamenintatoare, constand in demonstrarea puterii de lupta si a hotararii de a o folosi la nevoie, in asa fel incat sa nu provoace iritare sau reactii de nedorit.

Tipurile de operatii militare de stabilitate sunt:

a) operatiile pentru pace;



b) apararea interna cu sprijin extern;

c) asistenta in probleme de securitate;

d) asistenta umanitara si civica;

e) sprijinul insurgentelor;

f)    sprijinul operatiilor antidrog;

g) combaterea terorismului;

h) operatiile de evacuare a necombatantilor;

i) controlul armamentelor;

j) demonstratia de forta,

k) operatiile de sprijin.

a) Operatiile pentru pace sub egida Organizatiei Natiunilor Unite sau al Organizatiei pentru Securitate si Cooperare in Europa si conduse nemijlocit de catre acestea (vezi Anexa numarul 2) sunt actiuni traditionale, initiate si conduse de organizatiile respective. Ele au reglementare juridica internationala in Capitolele VI, VII si VIII din Carta Oragnizatiei Natiunilor Unite si se desfasoara in conditiile consensului partilor aflate in conflict. Forta armata nu se foloseste decat pentru autoaparare si ca mijloc de ultima instanta.

Principalele forme ale acestui tip de operatii militare sunt:

1) Operatii de prevenire a conflictului (Conflict Prevention OperationsCPO’s);

2) Operatii de realizare a pacii (Peace Making Operations - PMO’s);

3) Operatii de mentinere a pacii (Peace Keeping Operations – PKO’s);

4) Operatii de impunere a pacii (Peace Enforcement Operations – PEO’s);

5) Operatii de constructie a pacii (Peace Building Operations - PBO’s);

6) Operatii de ajutor umanitar (Humanitarian Aid Operations - HAO’s).

Misiunile umanitare pot fi executate in cadrul    Operatiilor pentru Pace sau ca misiuni cu caracter complet independent in cadrul Operatiilor Militare de Stabilitate.

b) Apararea interna cu sprijin extern se realizeaza prin participarea unor structuri civile si militare ale unui guvern la programele aplicate de un alt guvern pentru eliberarea si protectia natiunii sale impotriva subversiunii, nerespectarii legilor si insurgentei, promovandu-se stabilitatea si ajutand o natiune-gazda sa stabileasca sau sa pastreze acele facilitati care raspund nevoilor poporului sau.

Tipurile de operatii de aparare interna cu sprijin extern sunt: sprijinul indirect; sprijinul direct, fara sa implice operatiile de lupta; operatiile de lupta pentru sprijinul eforturilor natiunii-gazda.

c) Asistenta in probleme de securitate, se refera la un pachet de programe care sprijina obiective si politici nationale prin asigurarea de subventii, imprumuturi, credite sau vanzari de articole specifice domeniului de aparare, pregatirea militara a elementelor sistemului national de aparare, precum si alte servicii legate de aparare, pentru natiunile straine.

Sprijinirea eforturilor de asistenta de securitate se fac prin intermediul unor echipe de instructie sau pregatire militara, personal si programe de pregatire pentru activitati specifice, cum ar fi de exemplu: operatiile de deminare, pregatirea fortelor armate nationale si a fortelor de securitate nationale (de exemplu, programul „ANA TRAINING” - Afganistan din cadrul operatiunii „ENDURING FREADOM” condusa de catre Statele Unite ale Americii, care vizeaza pregatirea armatei nationale a Aganistanului).

d) Asistenta umanitara si civica face referire la operatii planificate cu buget limitat si se poate acorda in urmatoarele situatii: pentru ingrijire medicala a populatiei si asistenta veterinara pentru zonele rurale ale unei tari; pentru construirea sau refacerea sistemelor elementare de transport de suprafata; pentru construirea instalatiilor sanitare de baza; pentru construirea sau repararea facilitatilor publice elementare; pentru activitati specifice legate de detectarea si inlaturarea minelor, incluzand educarea, pregatirea si asistenta tehnica.

e) Sprijinul insurgentelor care se opun regimurilor ce ameninta stabilitatea regionala, poate fi acordat pe baza deciziilor organismelor internationale de securitate. Fortele armate care sprijina insurgente pot asigura in acest sens sprijin logistic si de instructie, dar, in mod normal, nu participa la operatii militare.

f) Sprijinul operatiilor antidrog, se realizeaza in situatia in care traficul de droguri devine o amenintare la adresa securitatii internationale, iar prin extindere si amploare, reprezinta o amenintare si la adresa stabilitatii natiunilor aliate.

Participarea Fortelor Armate la sprijinul operatiilor antidrog se poate realizeaza prin diferite forme si modalitati, ca de exemplu: detectare si monitorizare; sprijinul natiunii-gazda (Host Nation Support - HNS); comanda, control, comunicatii si informatica (C3I); informatii, planificare, sprijinul serviciilor in actiuni, sprijinul instruirii efectivelor si pregatirii fortei umane; recunoasteri, etc.

g) Combaterea terorismului este tipul de operatie militara de stabilitate in care folosirea calculata a violentei sau a amenintarii cu folosirea violentei se face cu scopul de a provoca teama sau frica. Combaterea terorismului intentioneaza sa constranga sau sa intimideze guvernele sau societatile care incurajeaza sau sprijina aceasta forma violenta de manifestare.

h) Contraterorismul asimilat operatiei militare ofensive, inseamna masurile ofensive luate pentru a preveni, a descuraja si a raspunde terorismului. Fortele multinationale participa la toate actiunile contra terorismului, incluzand lovituri si raiduri impotriva organizatiilor si facilitatilor teroriste.

Contraterorismul este o misiune specifica a fortelor destinate pentru operatiuni militare speciale care opereaza sub controlul sau conducerea directa a unui comandament operational multinational.

i) Antiterorismul ca si operatia militara defensiva, presupune masurile folosite pentru a reduce vulnerabilitatea indivizilor si comunitatilor umane fata de atacurile teroriste.




Actiuni tipice antiteroriste, care pot fi intreprinse de fortele militare sunt: coordonarea fortelor, cu aplicarea legii pe plan local; amplasarea si intarirea unor facilitati destinate securitatii personalului militar; actiuni de securitate fizica, menite sa previna accesul sau apropierea neautorizata de facilitatile militare; actiuni de prevenire a crimei organizate si de securitate fizica menite sa preintampine furtul de arme, munitii, documente de identificare si acces in facilitatile militare, precum si a altor materiale; stabilirea politicilor referitoare la regimul deplasarilor si miscarii populatiei si trupelor, marimea si itinerariile convoaielor, interactiunile cu natiunea-gazda si restrictiile impuse in afara facilitatilor militare; asigurarea protectiei impotriva armelor de distrugere in masa.

j) Prin operatiile de evacuare a necombatantilor, se asigura mutarea necombatantilor civili din zonele si asezarile amenintate in zone sigure. Categoriile de persoane evacuate pot include atat cetatenii natiunii-gazda, cat si cetatenii unei terte tari. Mediile in care se desfasoara operatiile de evacuare a necombatantilor pot fi: permisive, incerte sau ostile. De regula, nu este necesara o implicare militara directa in aceste operatii.

k) Fortele multinationale executa, in mod obisnuit, operatii pentru controlul armamentelor pentru a pune in practica reglementarile tratatelor care au ca obiect acest aspect, precum si in sprijinul agentiilor insarcinate cu impunerea respectarii unor plafoane de inarmare.

Fortele armate pot participa la descoperirea, localizarea, capturarea si neutralizarea armelor de nimicire in masa, dupa incheierea ostilitatilor, sau la actiunile de adunare, depozitare si distrugere a munitiilor si sistemelor de armamente conventionale. Aceste actiuni pot contribui la descuraja beligerantilor sa reia ostilitatile.

Foarte potrivite pentru aceste operatii militare sunt capabilitatile fortelor multinationale, de geniu de exemplu, in special cele destinate pentru dezamorsarea minelor si neutralizarea sau distrugerea munitiilor si a elementelor de munitii neexplodate.

l) Demonstratia de forta Fortele multinationale executa demonstratii de forta din trei motive:

1) pentru a intarii sprijinul acordat aliatilor;

2) pentru descurajarea potentialilor agresori;

3) pentru a-si spori propria influenta in zona de interes.

Prezenta unor forte puternice semnaleaza potentialilor agresori ca exista vointa politica de folosire a acestora. Demonstratia de forta implica concentrarea, desfasurarea, cresterea starii de pregatire pentru lupta a fortelor sau demonstrarea capacitatii lor operationale intr-o regiune. O demonstratie de forta este eficienta daca reuseste sa arate capacitatea de executare a misiunii si de sustinere a acesteia.

m) Operatiile de sprijin constau in intrebuintarea fortelor armate in spijinul autoritatilor civile cu scopul de a asigura conditiile necesare pentru ca ele sa poata face fata unor crize a caror gestionare le depaseste, pe moment, posibilitatile si pentru limitarea la maxim a consecintelor acestora. Caracteristic este faptul ca armata actioneaza pentru un timp limitat, pana cand autoritatile civile vor fi in masura sa faca fata situatiei create.

Operatiile de sprijin pot fi de sine statatoare sau complementare operatiilor ofensive, de aparare sau de stabilitate si se pot desfasura inaintea, pe timpul sau dupa incetarea acestora.Tipurile cele mai intalnite de operatii de sprijin sunt: operatii de sprijin intern si asistenta umanitara externa.

Operatiile de sprijin pot imbraca forme diferite, ca de exeplu: operatii de salvare; sprijinul intern in caz de pericol sau de accident chimic, biologic, radiologie sau nuclear, prin asigurarea si a managementului consecintelor; asistenta acordata comunitatii.

Armata Romaniei si, implicit reprezentantii Statului Major al Fortelor Aeriene, pot participa la operatii multinationale de stabilitate si de sprijin a pacii, in conformitate cu legislatia internationala referitoare la folosirea fortelor armate si cu obligatiile asumate de Romania pentru realizarea pacii si securitatatii internatioale, precum si cu legislatia interna privind folosirea fortelor armate in operatii de aparare si mentinere a ordinii constitutionale, de interventie in situatiile de urgenta civila si de sprijin al autoritatilor publice.

Privind comanda si controlul fortelor nationale pe timpul participarii la operatiile militare de stabilitate si pentru pace, sub egida Organizatia Natiunilor Unite, Organizatia pentru Securitate si Cooperare Europeana, Romania pastreaza autoritatea nationala asupra fortelor si mijloacelor proprii, putand hotari, in functie de evolutia situatiei in teatrele de operatii, mentinerea, suplimentarea sau retragerea acestora.

Pentru indeplinirea angajamentelor asumate prin memorandumurile si acordurile incheiate, se executa transferul de autoritate catre structurile de conducere ale organismelor internationale, mandatate sa conduca operatiile intr-o anumita zona: Transferul de autoritate consta in cedarea temporara a controlului operational al contingentelor nationale catre comandantul comandamentului fortei de pace si se executa la intrarea in teatrul de operatii” [B 3, pag. 16].

Concluzionand, operatiile militare de stabilitate si in sprijinul pacii se caracterizeaza, in principal, prin: demasificarea fortelor militare; concentrarea fortelor in punctele decisive; operatiile militare vor fi intrunite si prioritar multinationale; reactie rapida si descurajanta; capacitate sporita de manevra la toate esaloanele.

Pot aprecia ca elementele conceptuale si cele actionale privind pregatirea si desfasurarea operatiilor multinationale de stabilitate si de sprijin a pacii sunt specifice si au un nivel evident de particularizare, rezultat din contextul geopolitic si geostrategic care le genereaza.

Problema principala a pregatirii si desfasurarii operatiilor militare multinationale de stabilitate o constituie sincronizarea elementelor capacitatii de actiune si realizarea unitatii de comanda si de efort pentru exploatarea la maximum a posibilitatilor gruparii de forte multinationale.

Operatii de raspuns in situatii de criza

Rezultatul transformarilor ce au avut si continua sa aiba loc in cadrul Aliantei Nord-Atlantice, dupa sfarsitul „razboiului rece” si destramarea lagarului comunist, i-a determinat pe politicenii si teoreticenii militari din cadrul Aliantei Atlanticului de Nord NATO sa aduca in discutie conceptul legat de operatiile non-Articol V sau de raspuns la criza ( Non Article 5 Crisis Responce Operations - NA5CRO).

Tratatul de la Washington, din 1949, cuprinde doua articole care au avut un rol esential in statuarea procesului de management al crizelor in in cadrul Aliantei Atlanticului de Nord si anume Articolul IV cu privire la „procedura de consultare a partilor atunci cand se considera o amenintare la integritatea teritoriala, independenta politica sau securitatea oricaruia dintre statelor membre” [B 8, pag. 528], si Articolul V, prin care „un atac armat impotriva unui stat membru trebuia considerat un atac impotriva intregii Aliante si fiecare natiune va avea datoria sa sprijine statul atacat prin acele actiuni pe care le considera necesare, inclusiv cu folosirea fortei armate” [ibidem]. Acesta din urma, este cunoscut drept Articolul V- Apararea colectiva



Summitul de la Roma, din 1991, a adus nou faptul ca s-a recunoscut scaderea riscului aparitiei unui conflict regional sau mondial si s-a afirmat faptul ca se manifesta o crestere alarmanta a crizelor de mai mica intensitate, care se puteau declansa si evolua rapid si care necesitau un raspuns imediat, pentru a nu degenera. Cu toate acestea, ele aveau o intensitate redusa. Astfel ca noul concept strategic al Aliantei Atlanticului de Nord cuprindea, pe langa apararea colectiva, trei noi subconcepte, si anume cele privind cooperarea si dialogul, prevenirea conflictelor si managementul crizelor.

La Oslo, in iunie 1992, Alianta si-a declarat disponibilitatea de a-si oferi sprijinul pentru desfasurarea Operatiilor de Mentinere a Pacii (Peacekeeping Operations – PKO`s), sub egida Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa. Mai tarziu, in luna decembrie a aceluiasi an, Alianta si-a oferit acelasi sprijin si la Organizatia Natiunilor Unite. Sprijinul a fost reafirmat si la 10 ianuarie 1994, la Bruxelles, de catre sefii de state si de guverne ale statelor membre.

In aprilie 1999, la summitul de la Washington, politicienii Aliantei Nord-Atlantice au aprobat desfasurarea unor operatii de mica intensitate, care sa sprijine managementul crizelor. „Alianta trebuie sa stea pregatita permanent, in functie de situatie si prin consens, in conformitate cu Articolul VII al Tratatului de la Washington, pentru a contribui la prevenirea eficienta a conflictului si sa se angajeze efectiv in managementul crizelor, prin operatii de raspuns la criza” [B 8, pag. 249]. Totodata, la acelasi summit, s-au pus bazele unor noi tipuri de operatii ( vezi Figura 4) ce vor fi executate de fortele NATO, si anume operatii non-Articol V sau de Operati de Raspuns la Crize

Figura 4: Prevederile Articolului 5 si ale non-Articolului 5 [B 24, pag. 77]

 
Ce sunt Operatiile de Raspuns la Crize? Definitia exacta a fost data in documentul politico-militar al NATO care gestioneaza procesul de management al crizelor. Acest document descrie Operatiile de Raspuns la Criza drept Operatii multifunctionale, care cuprind activitati politice, militare si civile, initiate si executate in conformitate cu legile internationale, inclusiv Dreptul International Umanitar, pentru a contribui, astfel, la prevenirea conflictului sau la rezolvarea lui, precum si managementul acestuia in conformitate cu obiectivele Aliantei” [B 9, pag 2].

Operatiile trebuie autorizate de catre Consiliul Nord-Atlantic (North Atlantic Council - NAC) si pot sau nu sa fie executate sub egida Organizatia Natiunilor Unite sau a Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa.

Figura 5: Operatii de raspuns la crize

[B 24, pag. 77]

 
Operatiile de Raspuns la Crize pot cuprinde, dupa cum se poate observa si in Figura 5, de la operatii de mica amploare (de sprijin al autoritatilor civile) pana la operatii militare complexe (de lupta). Care va fi insa linia despartitoare dintre criza si razboi? Cum va fi definita? Greu de     raspuns acum, dar

politicenii si teoreticenii militari ai Aliantei Nord-Atlantice lucreaza la elaborarea unui nou concept strategic, care sa tina cont de noile provocari, riscuri si amenintari care se manifesta la adresa securitatii si stabilitatii mondiale.

Operatiile de Raspuns la Crize sunt considerate de catre teoreticenii Organizatiei Atlanticului de Nord a fi operatii de mai mica intensitate, care nu vor atinge niciodata amploarea unor conflicte majore, regionale sau mondiale si care sunt executate de forte multinationale ale Aliantei , in cooperare cu cele partenere sau ale unor tari care doresc sa participe ( Non NATO Troop Contributing Nation - NNTCN), dar sub conducerea nemijlocita a unui comandament NATO (permanent sau, in viitor) in cadrul unor Grupari de Forte Intrunite Multinationale (CJTF) si care pot sau nu sa aiba recunoastere internationala, aflandu-se sub egida Organizatia Natiunilor Unite sau a Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa.

Doresc sa concluzionez si sa afirm ca in anii '80, acest gen de operatii erau denumite „Operatii de mica intensitate (Low Intensity Conflicts - LIC). Incepand cu 1990, ele au fost denumite „Operatii Militare Altele Decat Razboiul (Military Operations Other Than War- MOOTW), iar dupa summitul de la Washington (1999) au devenit Operatii non-Articol V sau Operatii de Raspuns la Criza (Non Article 5 Crisis Responce Operations - NA5CRO).

Destul de recent, dupa evenimentele din 11 septembrie 2001 si dupa cresterea importantei contraterorismului ca operatie militara, SUA au lansat o noua denumire a acestor operatii, si anume „Operatii de Stabilitate”, termen care a fost preluat si se regaseste si in prevederile doctrinare si regulamentare romanesti.

Chiar daca denumesc acelasi tip de operatii, fiecare denumire noua a insemnat o crestere a importantei pe care o ocupa aceste operatii in arena internationala, precum si o schimbare a zonei de operatii in care se desfasoara, capatand, astfel, o recunoastere internationala.



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1560
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site