Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


Revizionismul maghiar

Stiinte politice

+ Font mai mare | - Font mai mic




Revizionismul maghiar

Obiective

Continutul si scopurile miscarii revizioniste au fost amplu analizate de autorii romani mai ales la nivelul teoriei, dar si de diplomatii tarii prin prisma manifestarilor concrete. A. Gociman considera ca dupa un trecut plin de exploatare nemiloasa a minoritarilor nationale, pretentia Ungariei, dupa 1920, de a cere drepturi pentru conationalii din statele succesorale pare cel putin o nepotrivire ciudata. Era mai mult decat un paradox faptul ca Ungaria postbelica pleda in fata lumii pentru cauza minoritatilor, deoarece acasa la ei revizionistii unguri erau sovini si intoleranti. „Ceea ce urmareste deci Ungaria, apreciaza autorul citat, nu este decat o politica de cuceriri care, in secolul XX, este paradoxal si are sa-i pricinuiasca multe neajunsuri' .




Revizionistii unguri pretind ca dezmembrarea Ungariei prin Tratatul de la Trianon ar fi o nedreptate si ca era tara care a suferit cel mai mult prin „sentinta aspra' din iunie 1920. In fapt, revizionistii urmaresc anularea completa a tratatului de pace, scopul lor fiind reinvierea regatului Sfantului Stefan ce se intindea din Carpati pana la Adriatica[2]. „Propaganda revizionista ungureasca, subliniaza A. Gociman, nu este cu nimic justificata sub raport istoric, de drept si politic, iar ca idee ea este o erezie. Ungaria, care prin tratamentul barbar al nationalitatilor, a declansat razboiul mondial, se dovedeste din nou a fi un element de discordie in Europa. Revizionismul maghiar este un anacronism, dar, in acelasi timp, un fapt divers din punct de vedere politic'[3] Gociman considera ca Ungaria poate afisa si exploata ideea revizuirii, dar nu va castiga niciodata opinia publica internationala, deoarece, aceasta din urma si-a exprimat pozitia cand a impus principiul autodeterminarii12. Adversarul major al Ungariei era dreptatea. Crezand ca poate mobiliza forta impotriva dreptatii, Budapesta releva doar ca face aceeasi politica gresita ca in trecut. Este deci o pozitie anacronica, este o dovada ca Ungaria era din nou alaturi de evolutia istorica si de realitatile politice. „Vazand-o ridicand mainile ei neputincioase pentru a intoarce inapoi roata istoriei, Ungaria revizionista nu trebuie temuta, ci compatimita' .

Continutul real al propagandei de revizuire a frontierelor Ungariei este pregnant reliefat de analiza argumentelor invocate. Acestea sunt multiple, de ordin geografic, economic, istoric-politic si cultural. O simpla enumerare releva lipsa argumentului etnic, in sensul ca ungurii nu pot invoca majoritatea maghiara in nici una din provinciile revendicate. Dincolo de formulare, ideea centrala a argumentarii revizioniste este cea a hegemoniei maghiare instituita in Evul Mediu. Cu alte cuvinte, revizionistii maghiari revendicau in secolul XX teritorii doar pentru ca acestea fusesera cucerite cu cateva secole in urma.

Un inventar al principalelor argumente ale revizionismului insumeaza 18 elemente, lansate in momente diferite si cu o importanta variabila in timp. Revizionistii revendicau modificarea frontierelor din 1920 invocand urmatoarele argumente:

1) Ungaria Mare a fost o unitate politica perfecta pe care Trianonul a distru-o prin desprinderea a 72% din teritoriu si 64% din populatie; 2) Trianonul a rupt unitatea economica a vechii Ungarii, a paralizat economia tarii, a paralizat industria slovaca si a destramat chiar structurile intregii Europe Centrale; 3) maghiarii au organizat vechiul lor stat pe baze juridice, politice si lingvistice; ei 1-au fondat si au castigat astfel dreptul moral de a stapani intregul teritoriu; 4) slovacii, sarbii si romanii nu erau, in marea lor majoritate, o populatie autonoma ci una colonizata; 5) politica etnica a Ungariei Mare a fost justa, nationalitatile nefiind oprimate si maghiarizarea fiind voluntara; agitatiile etnice erau generate de Viena; 6) slovacii si celelalte minoritati, cu exceptia croatilor, au fost separati de Ungaria contrar vointei lor, si in acest fel s-a incalcat dreptul la autodeterminare; 7) verdictul de la Trianon a fost rezultatul unor informatii false si date inexacte, rod al unor masinatiuni politice; 8) Trianonul este un verdict penal determinat de presupunerea ca Ungaria are responsabilitati in declansarea primului razboi mondial; 9) Ungaria Mare forma un ansamblu geografic ideal, prin frontierele sale naturale si sistemul de ape; 10) distrugerea Ungariei Mari a saracit cultural Europa, ungurii nemaiputandu-si indeplini misiunea lor culturala in vreme ce pe teritoriile rapite cultura era distrusa; 11) noile frontiere sunt inechitabile etnic, deoarece teritorii ungare pure au fost alipite la noile state; 12) Cehoslovacia si Romania falsificau statisticile etnice; 13) in state succesorale minoritatea maghiara era deznationalizata prin politica scolara, statutul intelectualilor, reforma financiara etc.; 14) si celelalte minoritati nationale din statele succesorale sunt nemultumite si aspira la unirea cu Ungaria; 15) prin toate acestea era amenintata pacea Europei Centrale; 16) totusi, revizionismul maghiar era o miscare pacifica; 17) Ungaria era singurul obstacol in calea Anschlussului, deci trebuia intarita prin revizuirea frontierelor; 18) cum teritoriile pierdute au fost impartite de marile puteri, tot acestea pot decide reluarea si restituirea lor Ungariei, fara aprobarea statelor succesorale[5]. Asadar, un complex de argumente, uneori complementare si oricum cu o valoare diferita. In Occident se accentua mai ales ideea ca Ungaria a fost cea mai pedepsita prin tratatele de pace si ca ungurii aveau o superioritate culturala neta mai ales in Transilvania. „Ambele argumente, considera C.I. Codarcea, sunt neserioase si mai ales de reacredinta. In primul rand, Ungaria nu a fost pedepsita, ci pur si simplu i s-au luat teritoriile locuite de nemaghiari. Iar frontiera de la Trianon e identica cu frontiera etnica.. ' Revizionismul maghiar nu s-a limitat la actiunea politica, ci a incercat si crearea unei doctrine stiintifice prin aportul savantilor. In aceasta directie, un accent serios s-a pus pe dezvoltarea unor teze juridice, centrate in jurul articolului 19 din Pactul Societatii Natiunilor. Acesta, in opinia cercurilor interesate, oferea posibilitatea reajustarii tratatelor de pace chiar fara asentimentul semnatarilor. Interpretarea era subreda deoarece chiar articolul urmator, al 20-lea, obliga membrii organizatiei sa respecte integritatea teritoriala a statelor independente si suverane.

Interesant de remarcat ca argumentele revizioniste nu au fost sustinute in bloc. Diversii suporteri interni sau externi au imbratisat unul sau altul, chiar mai multe dintre acestea, si le-au propovaduit cu toate prilejurile. Astfel contele Bethlen a dezvoltat teza favorita a oprimarii minoritatilor maghiare din statele succesorale, promitand largi libertati nationale in Ungaria si a imbratisat apoi ideea efectelor economice dezastruoase ale Trianonului. Tibor Eckhardt a insistat mai ales asupra problemei minoritatilor in timp ce Ferencz Herczeg sustinea caracterul pacific al revizionismului. Gombos a dezvoltat teza distrugerii echilibrului politic, economic si sufletesc al Ungariei de catre Trianon. Pe plan extern se inregistrau urmatoarele preferinte: lordul Rothermere - distrugerea unitatii economice a Ungariei si neviabilitatea statelor succesorale; C. Cornish - superioritatea culturala a ungurilor; senatorul Borah - dezarmarea nu este posibila fara revizionism; Sir R. Grower- fara revizuire nu poate fi asiguratapacea; Randolf Churchill - populatia Ardealului este maghiara in proportie de 80%; A. Riley - istoria, cultura si populatia Ardealului sunt de factura occidentala, deci nu poate apartine Romaniei care face parte din Orient.

Finalitatea acestui esafod de argumente era revizuirea frontierelor Trianonului. In acest sens s-au lansat mai multe proiecte, sustinute de harti. Toate solicitau reinvierea Ungariei milenare, dar revendicarile concrete au fost determinate direct de conjunctura internationala a unei etape sau a alteia.

Cel mai cunoscut este proiectul Rothermere care pornea de la ideea ca de-a lungul frontierei Trianonului existau mase de unguri care puteau fi retrocedati Ungariei fara a afecta principiul autodeterminarii. Oprima variantd reclama un teritoriu cu o adancime de 50-60 km, incluzand orasele Satu Mare, Carei, Oradea, Arad si Timisoara si insumand aproape 600.000 de unguri. Rothermere neglija faptul ca 54% din populatia zonei reclamate era formata din romani Un fost ministru de razboi al Ungariei, Sreter Istvan, a lansat in cartea sa Nem, nem, soha un proiect mai radical, ce pretindea aproape jumatate din Ardeal. Iar italianul Franco-Vellani Dionisi a lansat in 1932 un proiect care, pe langa zona de frontiera, revendica si pe cea locuita de secui si sasi, la care se putea ajunge printr~un coridor ce treceaprin centrul Transilvaniei. Suprafata ceruta era de 40.000 km2 cu 2,3 milioane de locuitori, Nu putini au fost aceea care au sustinut si ideea autonomiei Ardealului, lansata de un fost ministru, Nagy Emil. Acesta concepea planul sau doar ca o masura temporara, menita a asigura tranzitia la reanexarea intregii Transilvani

Metode

O intinsa gama de mijloace a fost utilizata, in functie si de resursele financiare, pentru difuzarea ideilor revizioniste in Ungaria si in lumea intreaga. Fara indoiala ca fara sprijinul statului Liga revizionista nu ar fi putut desfasura, mai ales in exterior, numeroasele actiuni pe care le-a initiat. Conform unui comunicat oficial din 1921, Ungaria a exportat in acel an peste doua milioane copii din diferite imprimate, in valoare de 200 milioane coroane. Nici din bugetul de stat nu s-a putut finanta intregul aparat de propaganda, asa incat s-a recurs la taxarea cetatenilor prin metode ca: introducerea lui „revizios pengo', retinut lunar din salariile tuturor functionarilor de stat; vanzarea obligatorie pentru toti proprietarii de case a unor placi cu inscriptia „Nem, nem, soha' si care trebuia fixata pe frontispiciul cladirilor; vanzarea a tot felul de embleme, iredentiste, inclusiv in strainatate etc. Fondurile astfel procurate au permis finantarea unei largi palete de metode de actiune ce includea tiparituri (de tot felul), ziare, filmul, fotografie, radioul, conferinte publice. A. Gociman a identificat nu mai putin de 32 de metode din care nu lipseste injuria si minciuna .

Presa a fost mijlocul cel mai amplu utilizat datorita posibilitatilor reale de influentare a maselor largi din Ungaria, dar si din afara ei, ziarele si revistele difuzau pe larg ideile iredentiste si incercau sa sensibilizeze opinia publica astfel presa ungara nationalista nu scapa nici un moment din vedere pentru a castiga argumente contra guvernelor din statele succesoare imperiului Austro-ungar, actele de guvernamant de la Bucuresti fiind rastalmacite si prezentate in culori potrivite propagandei. Propaganda se face abil nu prin organe oficiale ci prin asociati precum Asociatia pentru probleme externe, Uniunea national maghiara sau Societatea secuiasca

Cateva exemple, doar dintr-un lung sir va arata ca afirmatia este valabila pentru intreaga perioada interbelica.

Astfel, la 28 iunie 1922 ziarele „Pesti Naplo'si „Uj Nemzedek' publicau articolul Romania este impotriva dezvoltarii industrial in Ardeal[9], iar la 6 august 1922 in mai multe periodice budapestane era editat un articol al lui E. Hantos, care regreta dizolvarea monarhiei dualiste . Revista „Magyar Kiilkereskedelem' din 8 august 1922 incerca a insinua ca noile provincii unite cu Romania erau exploatate economic de vechiul Regat'. „Budapesti Hirlap' si „Magyarsag' din 31 iulie 1928 sustineau ca Nicolae Titulescu nu avea orizontul unui om de stat si nu aducea foloase reale tarii sale .



Intr-o serie de lucrari de istoria artei, ca Monumentele arhitecturii maghiare, de E. Moller (Budapesta, 1920) sau A. Apponyi, Imagini din Transilvania (Budapesta, 1920, in engleza), erau utilizate argumente care aveau un net caracter revizionist.

Astfel, Moller lansa teza ca Ungaria era reprezentanta culturii occidentale, pe care a servit-o timp de un mileniu fiind superioara romanilor inferiori.(stupid n.n.) Iar A. Apponyi incerca a demonstra ca civilizatia transilvaneana era exclusiv maghiara si saseasca, romanii, pastori imigranti, neavand nici un aport.(si mai stupid n.n) M.Szilady, intr-o lucrare aparuta in 1922, sustine ca romanii ardeleni erau primitivi, chiar si motivele broderiilor lor fiind de origine maghiara. Asemenea autori au dezvoltat si alte teze cu caracter revizionist in sfera artei: lipsa de valoare a culturii romanesti, inferioare, distrugerea monumentelor maghiare de arta de catre romani, dupa 1918, superioritatea artei maghiare etc. Analizand aceasta problematica, un specialist roman constata: „Nu se poate exploata istoria artei transilvanene in favoarea revizionismului decat prin falsificarea adevarului. Aceasta pledeaza, dimpotriva, contra revizionismului Ceea ce trebuie revizuit nu sunt tratatele de pace, ci istoria artei unguresti .

In sprijinul propagandei revizioniste ungare veneau si posturile de radio, de remarcat ca la inceputul anilor ”30 Ungaria avea cinci posturi de radio patru locale asezate „foarte intamplator” la frontierele cu vecini si unul national de mare putere la Budapesta.

Forta imensa de propagare a cinematografului a fost pe deplin si ea exploatata de revizionisti care cu ajutorul ungurilor din randul producatorilor din SUA si Germania situate in avangarda in acest domeniu au realizat numeroase productii, filme artistice dar si documentare care idealizau trecutul Ungariei alimentand starea de exaltare a poporului maghiar impotriva tratatului de la Trianon si a statelor vecine

In aceasta atmosfera de instigare la ura nu este surprinzator ca manualele scolare erau pline de idei revizioniste. Astfel, cartea de geografie pentru cursul primar, elaborata de dr. Bosedi Istvan, vorbea numai de Ungaria Mare, de teritorii ocupate, regiunile pierdute in 1918 etc. Geografia pentru cursul secundar, scrisa de Marjalaki K. Lajos, sustinea ca Romania avea 16 milioane de locuitori, dintre care doar 10 milioane de valahi, si ca dupa 1918, Romania este un stat neunitar, cu milioane de minoritari, intre care si doua milioane de unguri. Iar istoria Ungariei de dr. Madai Pal mentiona cruzimea neobisnuita a valahilor la 1848 ca si in 1919. In mai toate manualele scolare din Ungaria era utilizat termenul valah, cu profunda semnificatie dispretuitoare, pentru romani. Cartea de citire pentru clasa I gimnaziala, elaborata de dr. Gylay Agost oglindea, in opinia autoritatilor romanesti „ spiritul iredentist si sovinist in care este crescuta generatia scolara din Ungaria de azi' . Astfel, in poezia Harom szin (Trei culori) se deplangea faptul ca tricolorul unguresc nu mai flutura deasupra Transilvaniei iar pe coperta din spate a volumului in care aparea era imprimata harta 'Ungariei de maine', s.a..

Programul revizionist a fost amplu difuzat, in Ungaria, dar si in afara ei, de un mare numar de asociatii sau organizatii de tot felul. Unele dintre acestea aveau ca scop central al activitatii sustinerea doctrinei de revizuire a frontierelor in timp ce altele au inscris acest punct doar ca un obiectiv din programul lor. Ambele aspecte se constituie ca o modalitate de actiune dintre cele mai importante. Astfel, Partidul Economic-Politic Ungar, creat in vara anului 1922, avea ca scop principal dezvoltarea relatiilor economice cu strainatatea. Analiza programului si mai ales a primelor actiuni, in care s-a remarcat, in special contele Apponyi, releva ca noua grupare urmarea scopuri politice clare, incercand a strange prozeliti pentru ideea maghiara. S-a afirmat, de altfel, deschis ca fara dezvoltarea relatiilor economice externe nu se putea face propaganda pentru refacerea Ungariei Mari. Pe de alta parte, specialisti in economie erau infiltrati in fostele teritorii ungare si, in acest fel, se asigura difuzarea ideilor iredentiste ca si culegerea de informatii[14],

Uniunea Nationala a Comerciantilor Unguri (OMKE) intentiona, in vara anului 1923, sa trimita doi delegati in Romania pentru a culege date pentru un anuar al Europei Centrale. Dar atasatul comercial roman a fost informat confidential ca Uniunea era in stransa legatura cu Societatea pentru afaceri straine care facea o intinsa propaganda revizionista in exterior. Iar in primul numar al anuarului mentionat se sustinea pe larg ideea ca situatia existenta era doar un provizorat si milita pentru consolidarea doctrinei integritStii spirituale si teritoriale maghiare. „Agentii trimisi de la Budapesta, releva atasatul comercial roman, servesc ca observatori si au insarcinarea de a propaga in fostele teritorii ungare iredentismul, intretinand raporturile dintre factorii economici si culturali de aici cu formatiunile de tot felul din actuala Ungarie' [15].

Zone de actiune

Arsenalul revizionistilor unguri a fost infatisat opiniei publice maghiare si internationale treptat si cu o intensitate oscilanta. S-a inregistrat o evolutie paralela intre actiunea din interior si cea din alte tari. Fara indoiala ca revizionismul a fost un produs al conjuncturii politice postbelice, desii avea adanci radacini in istoria maghiara. Mai timid, la inceputurile sale si tot mai accelerat dupa afirmarea, in vara anului 1927, a lordului Rothermere in serviciul dezmembrarii Trianonului actiunea revizionista s-a extins in intreaga lume. S-a acordat preferinta propagandei in randul marilor puteri aliate, dar s-au facut progrese peste tot in lume unde exista un teren prielnic. Intensitatea a fost oscilanta, in functie de resursele financiare si de conjunctura mai ales. Progrese deosebite s-au inregistrat in Anglia, Italia, Statele Unite ale Americii si Polonia. Chiar si in Franta s-a produs un avans considerabil. In Tarile Scandinave si Spania, in Japonia sau America de Sud actiunea revizionista a fost intermitenta, iar rezultatele doar partiale. S-a incercat, insa, peste tot in lume, sa se castige prin propaganda aderenti pentru cauza revizuirii Trianonului. Chiar si in statele Micii Intelegeri, in pofida piedicilor legale, s-au lansat actiuni clandestine cu caracter iredentist, dar cu rezultate minime.

Asadar, revizionismul maghiar s-a infiltrat peste tot unde a fost posibil, dand dovada de o remarcabila adaptare la conditiile locale. Actiunea interna a fost mereu pe primul plan, fiind o prima zona de actiune. Urmau marile puteri aliate: Anglia, Italia, SUA si Franta, in vreme ce am putea include intr-o a treia zona statele Micii Intetegeri, iar in a patra celelalte tari independente din lume.

Dupa primul razboi mondial Ungaria a trecut printr-o profunda criza politica, economica si morala. Agitatiile sociale acute, incununate de instaurarea regimului comunist al lui Kun Bela, au generat o reactie cu caracter nationalist si sovin. Masurile sangeroase ale regimului de a restabili ordinea in tara au fost insotite de proliferarea asociatiilor ”zise” patriotice. Societati ca „Turan', de pilda, aveau un scop pur terorist, fiind menite a extermina pe comunisti, social-democrati si evrei. Asociatia ungurilor care se desteapta (Ebredo magyarok egyestilete), condusa de locotenentul Hejjos Istvan, avea un pronuntat caracter antisemit si terorist. Au fost constituite apoi diverse comitete, societati si cluburi care au fost reunite la un moment dat in Liga pentru apararea integritatii teritoriale a Ungariei. Aceasta a fost cea dintai reactiune unitara a societatii maghiare impotriva tratatelor de pace. Ea a fost sustinuta de statul ungar si se ocupa de propaganda iredentista nu numai pe teritoriul Ungariei, dar si in teritoriile deslipite. La insistentele diplomatice ale Micii Intelegeri Liga a fost desfiintata, dar imediat s-a format Uniunea Nationala Secuiasca (Szekely nemzeti szovestseg), Partidul Apararii Patriei (Honvedelmi part) si Clubul Refugiatilor Ardeleni (Erdelyi menekiiltek tarsaskore). Acestea din urma au fuzionat in Uniunea Nationala Maghiara (Magyar nemzeti szovetseg) [16]

In anul 1921 s-a constituit si Asociatia Culturala Secuiasca care sustinea cultural si material pe secuii ramasi in Romania, unde facea propaganda iredentista. Astfel, acordarea unor asemenea ajutoare era insotita de propaganda pentru Ungaria care nu-si uita fiii ajunsi sub stapanire straina. Din reactia natiunii maghiare la prevederile Trianonului s-au nascut multe asociatii care si-au propus a face propaganda revizionista. In fruntea acestora se situeaza Liga Revizionista Maghiara (Magyar Revizios Liga), condusa initial de Herczeg Ferencz.



Intr-un timp relativ scurt Liga si-a creat filiale in toata Ungaria si a declansat actiunea de propaganda pentru revizuirea Trianonului cu ajutorul financiar al statului si al unor particulari. In stransa legatura cu Liga actiona, mai ales in afara tarii, Societatea Maghiara pentru Afacerile Externe, formata din diplomati si nobili.

Inca din martie 1920 s-a decis de catre Uniunea Apararii Nationale Maghiare, infiintarea in exterior a unor asociatii menite a propaga cauza Ungariei. Dupa numai cateva luni la Viena era constituita prima asociatie externa, condusa de baronul Perenyi si de contesa Salm. A inceput in acelasi timp organizarea ungurilor din SUA in societati revizioniste. Un comitet de organizare, condus de episcopul Marczinko, a depus o intensa activitate si a reusit a insufla ideile revizioniste in cadrul asociatiilor culturale deja existente ale ungurilor-americani, dar si a pune bazele unor grupari deschis revizioniste.

La putin timp de la lansarea campaniei revizioniste, Ungaria avea in strainatate 30 de birouri de propaganda si peste 20 de emisari platiti, pentru organizarea actiunilor externe. Se aprecia ca in 1921 s-au inserat articole de propaganda in circa 120 periodice din lumea intreaga, in timp ce o serie de ziare si reviste in engleza, franceza si italiana, tiparite la Budapesta, erau difuzate peste hotare. Inca din decembrie 1919 contele Bethlen Stefan prezinta trimisului Angliei la Budapesta un memoriu in care se deplangea soarta ungurilor din Ardeal ajunsi sub stapanire romaneasca, incepand exploatarea tuturor legaturilor cu Anglia si crearea unor legaturi noi. Membrii aristocratiei maghiare, mai ales cei cu inrudiri familiare in Anglia, au cautat sa obtina simpatia cercurilor conducatoare britanice pentru cauza maghiara. Femeile, la randul lor, au avut un rol important in aceasta opera. Contesa Szapari sau printesa Stephanie de Hohenlohe-Waldenburg sunt nume de referinta in acest sens.

Data fiind situatia economica a Ungariei, dominata imediat dupa razboi de o criza profunda, s-a incercat obtinerea concursului economic al Angliei prin acordarea de mari concesiuni. In 1920 s-a creat Anglo-Magyar Bank, condusa de colonelul Stead, care a obtinut concesiunea aprovizionarii si distribuirii sarii in Ungaria. Comerciantii si industriasii unguri participau masiv la targurile de la Londra, Birmingham si Manchester pentru a castiga atitudinea binevoitoare a Angliei. In schimb, la Budapesta erau multi comis-voiajori englezi care erau foarte bine primiti. Atentia ce se acorda multor comercianti englezi ii facea pe acestia „apostoli ai ideilor maghiare'. Pe aceasta cale se difuzau publicatii, s-a facilitat organizarea de expozitii de tot felul, iar in diverse publicatii periodice cu caracter economic se pomenea mereu de Ungaria Mare, de situatia din provinciile maghiare, vremelnic ocupate si de vecinii care erau inferiori cultural natiunii ungare.

Actiunea s-a extins apoi la oamenii de stiinta. In iulie 1922 profesorul J. MacFarlane, presedintele lui British Association, a declarat presei ca frontierele actuale ale Ungariei erau inacceptabile, era doar inceputul penetratiei propagandei revizioniste in lumea universitara britanica. Inca din aprilie 1922 s-a constituit la Oxford Liga pentru dreptul la autodeterminare al ungurilor, iar ulterior si Muzeul pedagogic unguresc

In loc de concluzie…

Asadar, relatiile dintre Romania si Ungaria au fost dominate, in perioada dintre cele doua razboaie mondiale de spinoasa si delicata problema a revizionismului. Nascut imediat dupa terminarea Primului razboi mondial, cand configuratia teritoriala era deja cristalizata in urma aplicarii principiului autodeterminarii, revizionismul a evoluat mereu. Oarecum paradoxal, revizuirea statului teritorial al Europei Centrale a fost ceruta inca din 1918, chiar inainte de semnarea pacii. Doar revizuirea Tratatului de la Trianon s-a declansat dupa semnarea acestuia, in iunie 1920. In cele doua actiuni nu exista de fapt nici o deosebire, obiectivul urmarit fiind acelasi; revenirea la hotarele antebelice. Prabusirea monarhiei dualiste a dus la crearea de state nationale si la desavarsirea unitatii Romaniei. Ungaria si Austria au devenit, in fine, state nationale independente, limitate in general la hotarele lor etnice, firesti. Dar, daca Austria a acceptat cu pragmatism decizia istoriei, exprimata in actele de autodeterminare, Ungaria s-a situat pe pozitia opusa. Inca de la sfarsitul anului 1918, cand pe teren situatia era clarificata in linii mari, in Ungaria s-a nascut ideologia revizuirii acum, si mai ales in timpul Conferintei de pace, sunt formulate principalele argumente invocate in favoarea refacerii Ungariei Mari. Ulterior ele vor fi doar dezvoltate si completate din unele puncte de vedere. Tot de la inceput s-a conturat tendinta de a actiona in exterior, in Anglia si SUA mai ales.

Intregul esafod de argumente prezentat de delegatia maghiara sub forma de memorandumuri si harti, care au invadat pur si simplu delegatiile marilor puteri mai ales, a fost respins „dupa o matura chibzuinta', dupa cum preciza presedintele Millerand in faimoasa scrisoare. Cu toate acestea, respectivele argumente au fost sustinute in continuare, imbogatite sau nuantate si astfel, cu sprijin masiv, financiar si moral din partea statului, miscarea revizionista s-a extins mereu.

Diplomatia romana a urmarit, in egala masura, metodele de lucru si desigur argumentatia revizionista. Ideea de baza a acestei atitudini era ca pentru combaterea unui adversar era necesar ai cunoaste mentalitatea si modul operational. In baza instructiunilor periodice trimise de externe, toate misiunile diplomatice ale tarii au urmarit manifestarile revizionismului maghiar din zonele in care functionau. Rapoartele legatiilor erau centralizate la Directia presei si propagandei care se ocupa de organizarea replicii si care acea in subordine atasatii de presa care, cu prioritate in cadrul misiunilor diplomatice, urmareau manifestarile revizioniste. La centru era analizata metodic si presa maghiara, se intocmeau bibliografii cu lucrari revizioniste si fisiere cu suporterii acestuia in lumea intreaga. In acest fel s-a format viziunea romaneasca asupra continutului revizionismului. De subliniat ideea ca nu este vorba de revizionism in sine ci de imaginea oficialitatilor romanesti asupra acestuia ceea ce, in parte cel putin, este altceva.

Au fost clar descifrate obiectivele revizionismului care, dincolo de formulare, vizau refacerea Ungariei Mari, a frontierelor atinse de regatul maghiar in vremea lui Stefan cel Sfant. Pentru a obtine aceasta pe cale pasnica, ca solutie de moment, printr-o multitudine de metode a fost infatisata lumii intregi o gama de argumente care, adesea, nu erau unitare.

Asa de pilda toti suporterii sustineau ca in momentul instalarii ungurilor in Panonia, Transilvania nu era locuita si ca valahii au sosit aici ulterior. lar in ce priveste momentul sosirii s-au avansat date diferite ca secolul XIII, XV si chiar XVI. La nivelul argumentarii trebuie amintit ca unicul element ocolit cu grija a fost cel statistic: chiar si revizionistii cei mai inversunati au recunoscut suprematia populatiei romanesti in Transilvania, desi i-au gasit tot felul de explicatii, unele hilare chiar.

In fata acestei ofensive care a inghitit fara indoiala miliarde de dolari, in conditiile in care economia Ungariei se zbatea intr-o grava criza, Romania a incercat a replica, atat pe plan intern, cat si in afara tarii. Actiunea din interior a vizat lamurirea opiniei publice romanesti si mai ales anihilarea tendintelor iredentiste ale minoritatii maghiare. Atunci, ca si ulterior, s-a creat impresia ca se actioneaza mai mult pentru lamurirea, care nu era necesara, a romanilor asupra importantei de a mentine unitatea statului. Actiunea oficiala la acest nivel nu a fost prea intensa de vreme ce presa, libera in buna parte, si-a asumat rolul de informare si de educare a opiniei publice. In toata perioada s-au scris mii de articole pe teme antirevizioniste si care au avut fara indoiala ecouri. A existat chiar acea publicatie speciala „Gazeta Antirevizionista', ce aparuse la Arad, iar „Universul' ziarul cu cel mai mare tiraj din Romania interbelica, a fost campionul luptei impotriva modificarii status-quoului. Nu intamplator Stelian Popescu, proprietarul acestui mare cotidian, a initiat si a condus Liga Antirevizionista. Actiunile acesteia, manifestatii publice, conferinte, publicarea de brosuri sau volume, nu au atins nici pe departe amploarea actiunii contrare din Ungaria.

Este o certitudine faptul ca marea majoritate a opiniei publice romanesti, inclusiv grupuri minoritare importante ca cele ale germanilor si evreilor, sprijineau neconditionat linia antirevizionista. Mai mult, nu putine glasuri au relevat necesitatea unei actiuni sistematice in exterior, de lamurire a opiniei publice internationale asupra justetei cauzei romanesti. Unicul segment al societatii care era cel putin pasiv, in mare parte, daca nu chiar suporter al revizionismului, a fost desigur comunitatea maghiara din Romania. Doar elemente izolate, mai ales cu tendinte de stanga din randul maghiarilor din Ardeal au luat deschis pozitie fata de revizionism pe care 1-au denuntat ca o manevra a nobilimii din Ungaria preocupata a-si recupera mosiile pierdute. Marea majoritate a ungurilor ardeleni, adanc marcati de nostalgia situatiei lor privilegiate dinainte de 1918, a fost o vreme pasiva in aparenta dar, spre sfarsitul anilor '30



s-au relevat tot mai clar si mai masiv tendintele lor iredentiste. Autoritatile romane cunosteau foarte bine aceasta, Siguranta statului si organele de contra-informatii ale armatei realizand o supraveghere permanenta a comunitatii maghiare.

Autoritatile romane au actionat si in exterior, prin actiuni de propaganda, pentru combaterea revizionismului in sensul informarii opiniei publice asupra netemeiniciei initiativelor maghiare cat si asupra realitatilor concrete din Romania, la nivelul statutului minoritatilor nationale in special. Ca si azi, multe din initiativele Serviciului de propaganda al Romaniei nu au fost cunoscute public, din considerente evidente, de unde si multe acuzatii ca nu s-a facut mai nimic. In fapt, desi demarajul a fost lent, actiuni au existat, iar realizarile au fost partial importante. Caracteristica principala a propagandei externe romanesti interbelice a fost ca, spre deosebire de cea maghiara, nu a facut din lupta antirevizionista un lait motiv omniprezent. Combaterea politicii de revizuire a fost doar un segment, cu o pondere crescanda in anii '30, din actiunile cu caracter politic, la care se adaugau multe din sfera economica si cultural-sportiva.

Propaganda pentru cauza nationala a romanilor, realizata in tarile Antantei in faza finala a primului razboi mondial trebuie situata neindoielnic la inceputurile actiunii antirevizioniste. Momentul de varf al acesteia este fara indoiala etapa Conferintei de pace cand numai pentru propaganda din Franta primul-ministru Bratianu a afectat 1 milion de franci. In acest fel este clar ca propaganda a conlucrat la adoptarea unei decizii care a satisfacut sentimentul national al romanilor. Este de retinut un detaliu semnificativ: frontiera trasata prin Trianon se apropie foarte mult de linia etnica schitata chiar de Kossuth in 1849. Dupa Conferinta de pace, in mod nejustificat cum spune Nicolae Iorga, propaganda externa a trecut pe planul secundar al preocuparilor oficialitatilor romane.

Doar Directia Presei si Propagandei din Ministerul Afacerilor Straine a avut initiative, limitate insa de fonduri putine si de personalul restrans. Declansarea tot mai virulenta a campaniei revizioniste, atat in Est cat si in Vest a determinat infiintarea ( la inceputul anului 1927) a unui organism centralizat pentru probleme de presa si propaganda. Aceasta Directie a presei, prin Serviciul de propaganda, a initiat si aplicat un veritabil program antirevizionist. Propaganda antirevizionista s-a infaptuit printr-o gama larga de mijloace scrise si audio-vizuale. Au predominat primele deoarece in epoca radioul, filmul si mai ales televiziunea faceau primii pasi.

Actiuni antirevizioniste au fost initiate peste tot unde functionau oficii diplomatice romanesti. Intensitatea acestora este determinata de nivelul propagandei revizioniste cat si de calitatea personalului romanesc. In primul rand, atasatii de presa se ocupau de propaganda antirevizionista, dar si ceilalti membri ai misiunilor au avut initiative de tot felul. Putem reaminti doar exemplul lui A. Popovici, secretarul legatiei din Washington, cu numeroase realizari in domeniu sau chiar pe M.A. Blenche, secretarul legatiei din Budapesta si autor al acelor excelente sinteze trimestriale privind propaganda revizionista. Ca sa nu mai vorbim de H. Helfant care ani de zile a activat in peninsula iberica si uneori chiar cu initiative pentru America de Sud, desi era retribuit doar ca atasat comercial la Madrid. Cateva actiuni concrete, reconstituite din punctul de vedere al metodelor de lucru ca si al unor tari (Franta, Italia, Elvetia, Spania, Tarile Scandinave, SUA sau cele din America de Sud) au relevat mecanismul propagandei antirevizioniste si principalele realizari. Eforturi in aceeasi directie initiate in cadrul Micii Intelegeri au fost schitate pentru a releva complexitatea modului de acordare al problemei de catre autoritatile romanesti.

Este foarte tentata incercarea de evaluare a efectelor propagandei antirevizioniste a Romaniei, dar ea este practic imposibil de realizat. Motivul: propaganda actioneaza asupra psihologiei colective si, in absenta unor unitati concrete de masura, nu se pot obtine estimari cantitative transante. Pe de alta parte, in intreaga perioada interbelica Budapesta a sustinut o permanenta actiune in favoarea revizuirii, a bombardat literalmente opinia publica internationala cu luari de pozitie in acest sens, afirmandu-si transant dorintele revizioniste.



Nicolae Dascalu, Nici pace, nici razboi. Romania-Ungaria,1919-1940, Editura. Universitati Bucuresti, Bucuresti, 2004 , p.13

Ibidem

Ibidem

Ibidem, p.14

Ibidem, p.30-31

Ibidem p.32

Ibidem p.33

Ibidem, p.34

Ibidem

Ibidem

Ibidem

Ibidem, p.43

Ibidem, p.50

Ibidem, p.51

Ibidem, p.52

Ibidem p.54



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1052
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site