Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AdministratieDrept


Conditiile cerute de lege pentru validitatea testamentului

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic




Conditiile cerute de lege pentru validitatea testamentului

I. Conditiile de fond – cerute pentru validitatea testamentului sunt:




capacitatea de a dispune a testatorului;

vointa libera si neviciata a testatorului;

o cauza valabila, morala si licita a actului juridic.

Capacitatea de a dispune si capacitatea de a primi prin testament

Capacitatea de a dispune a fost numita capacitate activa, iar cea de a primi capacitate pasiva.

a. Capacitatea de a dispune prin testament – o au toate persoanele fizice cu exceptia celor pe care legea le considera incapabile. Potrivit art. 856 C. civ. „orice persoana este capabila de a face testament daca nu este poprita de lege”.

Legea civila romana stabileste urmatoarele incapacitati de a dispune prin testament:

Minorii care nu au implinit 16 ani nu pot dispune prin testament (art. 806 C. civ.). „Minorul de 16 ani poate dispune prin testament si numai pentru jumatate din bunurile de care dupa lege poate dispune majorele” (art. 807 C. civ.). Chiar daca a implinit 16 ani, minorul nu poate dispune in favoarea tutorelui sau. Minorul ajuns la majorat nu poate dispune in favoarea fostului sau tutore, daca socotelile definitive ale tutelei nu au fost predate si primite. In ambele ipoteze sunt exceptati ascendentii minorului care sunt sau au fost tutorii sai (art. 809 alin. 4 C. civ.).

Interzisii judecatoresti nu pot dispune prin testament (nici personal, nici prin reprezentant) fiind considerati lipsiti de discernamant

Orice liberalitate, fiind un act juridic, trebuie sa izvorasca dintr-o vointa luminata de ratiune. Deci persoanele care nu au o vointa constienta in momentul incheierii testamentului nu pot dispune prin testament, chiar daca nu sunt puse sub interdictie (de exemplu, persoanele aflate in incapacitate naturala cum ar fi alienatul mintal, cel slab de minte dar neinterzis precum si persoanele aflate in stare vremelnica de inconstienta din cauza bolii de care sufera etc.).

Daca la cererea reprezentantilor lui de cujus, se va dovedi ca, in chiar momentul declaratiei de vointa, testatorul nu era constient, fiind deci lipsit de discernamant, atunci testamentul va fi considerat nul.

Pentru anularea testamentului, este obligatoriu sa se stabileasca neechivoc lipsa de discernamant a testatorului in momentul intocmirii testamentului.

Testamentul, intocmit cu neobservarea prevederilor legale privind capacitatea de a dispune, se sanctioneaza cu nulitatea relativa.

b. Capacitatea de a primi prin testament

Oricine poate fi gratificat, mai putin acele persoane incapabile de a primi prin testament cum sunt:

Persoanele neconcepute la data deschiderii succesiunii (art. 808 alin. 2 C. civ.)

Tutorele nu poate fi gratificat de minorul aflat sub ocrotirea sa (art. 809 C. civ.)

Medicii si farmacistii nu pot primi de la bolnavii pe care ii ingrijesc in boala de care acestia mor (art. 810 alin. 1 C. civ.)

Preotii de la cei pe care ii asista (art. 810 alin. 3 C. civ.)

Ofiterii de marina de la persoanele care se afla la bord, in timpul unei calatorii maritime (art. 883 C. civ.), cu exceptia cazului cand acestia sunt rude cu testatorul

Cetatenii straini si apatrizii nu pot primi prin testament dreptul de proprietate asupra terenurilor, caci conform art. 41 alin. 2 din Constitutie si a art. 3 alin. 1 din Legea 54/1998 privind circulatia juridica a terenurilor „cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor”

Nu pot primi prin testament nici persoanele juridice, daca liberalitatile nu corespund scopului lor, determinat prin lege, actul de infiintare ori statut (art. 34 Decretul nr. 31/1954)

Nerespectarea acestor interdictii se sanctioneaza cu nulitatea testamentului care va fi, dupa caz, absoluta sau relativa.

Nulitatea relativa intervine atunci cand testamentul este facut in favoarea tutorelui, de catre minorul aflat sub ocrotirea sa, ori in favoarea ofiterilor de marina, in timpul calatoriilor pe mare, de catre calatorii aflati la bord. In toate celelalte cazuri, se aplica nulitatea absoluta.



Consimtamantul testatorului

Pentru ca testamentul sa fie valid, este necesar ca vointa testatorului sa nu fie viciata prin eroare, dol sau violenta.

a.       Eroarea – pentru a vicia vointa testatorului, trebuie sa fie substantiala si sa aiba in vedere:

fie identitatea persoanei fizice in favoarea careia s-a dispus prin testament;

fie a evenimentului care a constituit motivul determinant al legatului (de exemplu nestiinta testatorului ca are rude de sange, in masura in care aceasta nestiinta a fost motivul determinant al legatului).

b.      Dolul – prezinta particularitati in materie caci ele este viciul cel mai frecvent si capata o infatisare deosebita. Se prezinta sub forma captatiei si sugestiei, adica de manevre viclene si dolosive, folosite pentru a-l determina pe testator sa faca o liberalitate pe care altfel nu ar face-o si nici nu ar avea motiv s-o faca.

Sugestia si captati sunt termeni folositi pentru a desemna activitati de orice natura care au drept scop castigarea increderii unei persoane si determinarea ei sa faca anumite liberalitati testamentare, fie in favoarea unei persoane, fie in favoarea autorului acestor activitati.

O distinctie neta intre sugestie si captatie este dificil de realizat.

Sugestia vizeaza in general, mijloacele, metodele si procedeele cu caracter mai ascuns, mai rafinat, mai insidios, prin care, fara a se actiona fatis, direct in vederea realizarii scopului propus, se urmareste doar sa i se sugereze testatorului asupra modului cum sa dispuna.

Sugestia consta in folosirea unor mijloace nepermise de lege si de regulile de morala, in scopul de a sadi in mintea testatorului ideea de a face o liberalitate, pe care el nu ar fi facut-o din proprie initiativa.

Captatia consta in folosirea unor manopere dolosive, in scopul de a castiga increderea testatorului si buna lui credinta, pentru a-l determina sa faca o liberalitate, manopere fara de care nu ar fi facut liberalitatea[1].

In principiu, captatia si sugestia nu constituie prin ele insele cauze de anulare a testamentelor. Pentru ca ele sa determine anularea actului se impune sa aiba un caracter fraudulos, dolosiv, de natura a insela buna-credinta a testatorului si a-i altera consimtamantul.

In practica judiciara, au fost considerate manopere viclene si dolosive:

sechestrarea dispunatorului;

izolarea si indepartarea testatorului de rude dau prieteni;

insinuarea unor calomnii la adresa rudelor acestuia;

abuz de influenta sau de autoritate;

linguselile;

amestecurile legatarului in afacerile testatorului etc.

In lipsa unor asemenea manevre, simpla simulare fatarnica a unor sentimente de afectiune sau prestarea unor ingrijiri interesate, chiar exagerate, nu poate legitima anularea testamentului.

Ca o exceptie de la regula din dreptul comun, unde dolul trebuie sa provina de la cealalta parte, aici, deoarece testamentul este un act juridic unilateral, dolul (sugestia, captatia) poate sa provina de la orice persoana.

c.       Violenta – ca viciu de consimtamant, nu este intalnita in materia testamentului, deoarece testatorul, chiar daca ar fi fost victima unei amenintari care i-ar fi afectat libertatea vointei, are ulterior posibilitatea de a revoca liberalitatea facuta sub imperiul violentei.



Testamentul afectat de vicii de consimtamant este lovit de nulitate relativa. Anularea acestuia poate fi ceruta in termen de 3 ani, termen care incepe sa curga de la data deschiderii succesiunii si nu de la „incheierea actului”.

Cauza testamentului

Ca orice act juridic, testamentul trebuie sa aiba o cauza licita si morala. Ca la orice liberalitate, cauza este valabila daca are la baza intentia de a gratifica pe o anumita persoana, e a da fara a urmari sa primeasca ceva in schimb. Aceasta intentie liberala (animus donandi) este determinata de motive concrete si personale.

Cauza falsa, ilicita sau imorala atrage dupa sine nulitatea testamentului.

Cauza falsa este reprezentarea mintala a unui scop care nu corespunde cu realitatea.

Cauza ilicita este cea in care scopul urmarit este contrar legii.

Cauza este imorala cand este impotriva bunelor moravuri (de exemplu inceperea, reluarea sau continuarea concubinajului etc.).

II. Conditiile de forma – cerute de lege pentru validitatea testamentului

Pentru ca testamentul sa fie valid, pe langa indeplinirea conditiilor de fond, legea cere si respectarea urmatoarelor doua conditii de forma:

a.      testamentul sa fie scris;

b.      testamentul sa reprezinte declaratia de vointa a unei singure persoane, exprimata printr-un text scris separat.

Aceste conditii de forma impuse de lege nu sunt decat masuri de protectie a testatorului care, intotdeauna trebuie sa dispuna absolut liber de patrimoniul sau. Nerespectarea formelor impuse de lege atrage nulitatea absoluta a testamentului, pentru ca ele au fost impuse ad validitatem si nu ad probationem.

a.      Forma scrisa

In dreptul nostru, vointa testatorului nu va produce nici un efect daca nu imbraca forma scrisa. Desi in trecut a fost recunoscut, testamentul verbal sau „cu limba de moarte”, cum mai era denumit, in prezent el este lovit de nulitate si nu produce absolut nici un efect. Un testament verbal este nul indiferent de valoarea legatului chiar daca s-a facut de catre un roman, intr-o tara straina unde testamentul verbal este valabil. Nu sunt valabile nici testamentele mutuale, deoarece pentru existenta valabila a testamentului este necesar un act scris din partea testatorului.

Instituirea obligativitatii formei scrise pentru validitatea testamentului isi are ratiunea in protejarea vointei testatorului impotriva presiunilor si falsificarilor, precum si pentru asigurarea interpretarii corecte a vointei dispunatorului.

Cerinta formei scrise a testamentului constituie o conditie ad validitatem si nu ad probationem insa nu inseamna ca vointa testatorului va trebui exprimata doar in forma autentica.

Forma scrisa este obligatorie si in cazul codicilului. Acesta reprezinta inscrisul care cuprinde dispozitiile de ultima vointa ale testatorului, ce alcatuiesc surplusul (adaosul) unei dispozitii testamentare anterioare. Solemnitatile cerute de lege pentru validitatea testamentului, precum si codicilului cuprind si forma inscrisului autentic, dar este permisa si forma sub semnatura privata (testamentul olograf).

Incalcarea dispozitiilor legale cu privire la forma testamentului si a codicilului se sanctioneaza cu nulitatea absoluta.

Testamentul oral sau verbal (cunoscut in literatura de specialitate sub denumirea de nuncupativ[2]), in dreptul nostru, nu produce efectele juridice ale unui testament valabil, indiferent de numarul martorilor si este sanctionat cu nulitatea absoluta.

Insa un testament oral sau chiar unul scris, insa nul pentru viciu de forma, pot da nastere unei obligatii morale insarcina mostenitorilor lui de cujus, care il vor putea executa voluntar si in cunostinta de cauza, dupa deschiderea succesiunii.

Practica judiciara s-a confruntat si cu situatia in care o persoana pretindea ca este impiedicata de o terta persoana sau de o forta majora sa prezinte instantei un testament scris. Se pot distinge doua situatii:

Cand reclamantul pretinde ca forta majora sau un tert l-au impiedicat pe testator sa-si exprime vointa de a-l gratifica intr-una din formele testamentare scrise (de exemplu din cauza bolii, a fost in imposibilitate fizica de a scrie testamentul). In acest caz, solutia este ca, manifestarea de ultima vointa a defunctului, chiar daca este probata de reclamant cu martori, nu intruneste conditiile de forma pentru testament.

Cand reclamantul pretinde ca a existat un inscris testamentar valabil, dar ca a disparut ulterior, prin pierdere, distrugere sau dosire. Solutia depinde de situatia in care s-a aflat testatorul si anume daca a cunoscut sau nu despre pierderea, distrugerea sau dosirea testamentului.

a.       Daca testatorul a cunoscut pieirea, distrugerea sau dosirea testamentului, se considera ca este vorba despre o revocare tacita a legatelor cuprinse in inscris, intrucat acesta putea sa refaca testamentul, facand astfel dovada staruintei sale de a face o liberalitate.



b.      Daca insa testamentul a fost distrus sau dosit fara stiinta autorului sau dupa moartea acestuia, fie prin fapta unei terte persoane, fie printr-un caz de forta majora, legatarul va putea dovedi prin orice mijloc de proba existenta si cuprinsul testamentului incheiat[3].

b.      Oprirea testamentului conjunctiv

Cea de a doua conditie generala de forma pentru validitatea testamentului este ca acesta sa reprezinte manifestarea de vointa a unei singure persoane, facuta pe un act separat.

Potrivit prevederilor art. 857 C. civ. „doua sau mai multe persoane nu pot testa prin acelasi act, una in favoarea celeilalte, sau in favoarea unei a treia persoane”. Aceasta dispozitie se aplica tuturor testamentelor, indiferent daca sunt autentice, olografe sau mistice.

Un asemenea testament este numit conjunctiv si a fost interzis de legiuitor in scopul asigurarii caracterului unilateral, personal si esentialmente revocabil al testamentului.

Legea nu impiedica existenta a doua testamente distincte pe aceeasi foaie de hartie, fiecare fiind opera unei singure vointe, asa incat revocarea unuia nedeterminand automat si revocarea celuilalt. Desi nu este interzis ca doua persoane sa dispuna de patrimoniul lor, una in folosul celeilalte, in acelasi moment, dar prin acte diferite.

In practica, problema se pune in fata notarului public, cand sotii solicita sa faca un testament, unul in favoarea celuilalt prin acelasi act, pentru ca nici unul sa nu-l poata revoca fara consimtamantul celuilalt.

In materie de testament nu se pot lua insa masuri de siguranta, intrucat acestea ar contraveni libertatii testatorului de a reveni asupra manifestarii sale de vointa pentru cauza de moarte. Fara aceasta interdictie a testamentului conjunctiv, testatorul nu ar putea revoca propriile sale dispozitii fara consimtamantul celorlalti.

Nulitatea testamentului conjunctiv poate fi acoperita prin confirmare sau prin executarea voluntara a testamentului nul de catre mostenitori[4].

Sanctiunea nerespectarii conditiilor de forma cerute pentru orice fel de testament este nulitatea absoluta, care va putea fi invocata de orice persoana interesata.

Sanctiunea nulitatii absolute este atenuata in urmatoarele situatii:

a. testamentul autentic sau mistic, nul pentru vicii de forma, este valabil ca testament olograf daca este scris in intregime, datat si semnat de testator (conform principiului conversiunii actelor juridice).

b. testamentul nul pentru vicii de forma da nastere unei obligatii imperfecte (naturale) in sarcina mostenitorilor lui de cujus, care poate constitui cauza unei obligatii civile perfecte pe care si-o asuma un mostenitor de a executa ultima vointa a defunctului (cu toate ca testamentul este nul).

c. mostenitorul care, voluntar si in cunostinta de cauza, executa legatul facut printr-un testament nul pentru vicii de forma, nu se mai poate prevala de nulitatea acelui legat. Astfel, s-a decis ca nulitatea absoluta a testamentului pentru vicii de forma se poate acoperi prin confirmare de catre mostenitor. Solutia se bazeaza pe art. 1167 alin. 3 C. civ. Ale carui dispozitii referitoare la donatii, au fost extinse si la testamente.



Dumitru Macovei, Marius Sebastian Striblea – op. cit., p. 386.

Nuncupatio – lat., declarare de mostenitori.

Liviu Stanciulescu, op. cit., p. 107 si urm.

Dumitru Macovei, Marius Sebastian Striblea – op. cit., p. 388.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 925
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site