Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

Statistica

Principiile fundamentale ale comunicarii financiar-bancare

finante

+ Font mai mare | - Font mai mic




Principiile fundamentale ale comunicarii financiar-bancare

1.1 Concepte si notiuni introductive ale comunicarii





Ori de cate ori in actiunea umana se inregistreaza un esec, inainte de remedierea propriu-zisa a acestuia, oamenii incearca in primul rand sa descopere cauzele pentru care s-a ajuns la un rezultat neconcordant scopurilor initiale ale acelei activitati. Din punct de vedere tehnic se pot identifica cele mai multe motive pentru care ceva ar putea sa nu mearga bine. In plus, pe langa un „know-how” deficitar, oamenilor le pot lipsi diferite abilitati sau aptitudini individuale necesare utilizarii unor tehnologiii specifice. Mai intervine apoi si sensibilitatea si slabiciunea specifica fiintei umane in fata riscurilor, sau in fata incertitudinii, ori chiar a limitelor fizice si psihice la care pot ajunge la un moment dat cei care activeaza in sfera atat de interesanta, complexa si dinamica a economiei. Asa se face ca in ultimul timp, o noua explicatie, ca un alibi de lux, a inceput intr-o masura din ce in ce mai mare sa fie admisa ca si cauza a esecului: lipsa unei comunicari adecvate intre partile contractuale. In conditiile in care comunicarea a devenit atat de importanta in actiunea umana, merita cu siguranta sa i se acorde mai multa atentie.

Termenul de comunicare are o semnificatie mult mai ampla. In acest sens se pot identifica urmatoarele forme ale comunicarii: umana, animala, vegetala, mecanica, galactica, etologica, sensibila, religioasa, sportiva, afectiva etc., acoperind aria de interes a multor stiinte. In economie, comunicarea implica atat oameni, institutii, norme si reguli, cat si elemente de morala si de etica profesionala.

Din perspectiva etimologica, termenul de COMUNICARE desemneaza actiunea de a pune in comun sau actiunea de a face parte, de a fi in relatie cu …

De-a lungul timpului, din radacina initiala s-au format cuvinte spefice unor domenii extrem de diferite: in Evul Mediu a aparut atat termenul de „comuniune”, „impartasanie” (in legatura cu ritualuri ale Bisericii Catolice), cat si cel de acces odata cu dezvoltarea infrastructurii (drumuri, sosele, canale de navigatie, etc.)

Era industriala, gratie mijloacelor moderne de comunicare generate de progresul tehnologic (telegraful, trenul, etc.) incepe sa impuna tot mai mult sensul de transmitere de stiri, de informatii. Legatura dintre termenul de comunicare si informarea de masa (presa scrisa, cinematograful, televiziunea, radioul, Internetul, etc.) se produce abia in secolul al XX-lea.

In concluzie, COMUNICAREA reprezinta tot „ceea ce permite stabilirea unei relatii intre persoane, intre obiecte sau intre obiecte si persoane. Ea desemneaza fie actiunea de a comunica, fie rezultatul acestei actiuni . Prin urmare, comunicarea inseamna trecerea mesajului de la sursa, cu ajutorul unui transmitator, printr-un canal la un destinatar. In teoria traditionala a comunicarii toate acestea reprezinta structura elementara a comunicarii asezata intr-o forma liniara: sursa de informatie sau emitatorul, mesajul (ideea sau informatia difuzata), canalul de transmitere a mesajului sau suportul mesajului, destinatarul. Formal aceste elemente se prezinta astfel:

Σc=; m≠m’

Comunicare mediata (fig. 1.1)

 


Conform acestui model, mesajul destinatarului 'este codificat de un transmitator sub forma unui semnal care circula pe un canal pana la receptorul care il decodifica si restabileste forma initiala a mesajului, facandu-l sa parvina intact la destinatie' [4]. Atunci cand, pe canalul de transmisie intervin elemente perturbatoare – zgomotele, mesajul este deformat sau distorsionat (zgomot alb – claxoane de masini, zgomotul facut de picamar, zgomotul dintr-un metrou in mers, rumoarea dintr-o sala in care mai multe persoane vorbesc in acelasi timp).

Codarea, prin urmare, desemneaza „traducerea” mesajului intr-un limbaj compatibil cu canalul de transmisie si receptorul, adica transformarea unei idei sau a unei opinii intr-un mesaj constituit din semnale organizate dupa conventiile unuia sau mai multor coduri.

Decodarea se refera la noua traducere a mesajului pe care, de asta data, o face receptorul, extragand semnificatiile necesare, adica la intelegerea si interpretarea semnelor codate care compun mesajul. Conditia comunicarii efective o constituie concordanta dintre codare si decodare, cu alte cuvinte cele doua actiuni trebuie sa fie pe aceeasi faza.

Procesul astfel descris nu se aplica decat la tranmisia de semnale (semnal, semn, simbol) de la o sursa de informare catre un destinatar si nu priveste continutul si semnificatia mesajului, care poate fi compus din cuvinte scrise sau vorbite, din imagini, muzica, etc.

Modelul traditional, dupa cum se poate observa, are o mare problema:prezinta destinatarul ca o tinta pasiva si ilustreaza conceptia autoritara a actului de comunicare, deorece nu exista retroactiune (feed-back)[5]. Intr-adevar, comunicarea presupune:

a)      un emitator (destinator),

b)      un canal de transmisie

c)      un mesaj

d)      un receptor (destinatar).

Dar presupune si o relatie intre emitator si receptor, relatie care produce un anumit tip de efect intr-un context dat, altfel spus, 'Comunicarea poate fi deci:

o actiune asupra celuilalt,

o interactiune cu celalalt sau



o reactie fata de celalalt'[6].

Realizarea feed-back-ului ii ofera posibilitatea emitatorului sa stabileasca daca mesajele au fost sau nu receptionate si cum au fost intelese de catre destinatari, pentru a remedia eventualele perturbari ale formei, continutului sau ale canalului de transmisie.

Integrarea feed-back-ului in comunicare a marcat trecerea la comunicarea de tip interactiv[7]. Fluxul si dinamica au luat locul comunicarii stationare. Interactiunea constanta intre text, care este codat intr-un anume fel si receptor, care il decodeaza dupa o serie de modalitati (determinate de cultura, de valori si de situatie). Modelul care prevaleaza trece de la „linie” la „cerc”, valorificand circularitatea procesului. In ultima instanta interactiunea dovedeste ca procesul de comunicare este mereu unul de construire, de inventare sau de auto-organizare . In modelul interactiv al comunicarii, se pierde practic importanta ordinii fluxului comunicational, deoarece receptorul devine la randul sau emitator, iar acesta din urma se poate foarte bine transforma un receptor.

Modelul interactiv al comunicarii (fig. 1.2)

 


In concluzie, comunicarea este:

procesul de transmitere sau de receptare a mesajelor;

un aspect constient al actiunii umane, prin care   se diorijeaza informatii si cunostinte

o sursa a ordinii si coeziunii, dar si a adaptarii la o noua stare de fapt, atunci cand izbucneste o criza care impune schimbarea

o alegere intre a-i influenta pe altii si de a primi influenta altora

In practica, este posibil ca la un moment dat sa existe impresia ca cele patru trasaturi ale sistemului anterior sa nu fie intalnite simultan la un proces de comunicare. Ele sunt insa notiuni fundamentale, si pot fi de mare folos in transformarea comunicarii intr-o latura indispensabila a vietii.

1.2 STUDIU DE CAZ: Feed-back si echivoc in comunicare in „Weather Man”

Abtinerea de la actiunea fizica efectiva reprezinta tot actiune umana, dupa cum si tacerea poate fi considerata un raspuns, iar absenta la vot drept o forma de protest la adresa candidatilor. Uneori insa, in functie de miza, suspendarea canalelor de comunicare nu poate fi admisa ca raspuns, desi ipotezele ar putea recomanda acest lucru.

Cunoscutul actor Nicolas Cage joaca in filmul „Weather Man” rolul unei vedete de televiziune de suces, care se afla in faza interviurilor finale pentru cea mai cunoscuta emisiune de stiri din Statele Unite, „Hello America”. Miza acestei noi functii este foarte mare, salariul pe an fiind de aproximativ doua milioane de dolari. Datorita problemelor personale, tocmai dupa ce obtine postul, meteorologul cade intr-o stare depresiva si ignora total raspunsul pe care trebuia sa-l dea noilor sai patroni. Depaseste orice termen limita si in mod normal trebuia concediat in favoarea urmatorului, toti candidatii finali fiind deosebit de bine pregatiti. I se dau nenumarate telefoane, dar el nu raspunde. Ar fi fost clar pentru oricine, a fost si pentru ei, dar cu toate acestea, la o miza atat de mare, angajatorul sau il suna si ii spune: „Aici nu este Hello-nu-stiu-cum-Wisconsine Hello Americae televiziunea nationala. Daca vrei sa renunti, bine, dar eu trebuie sa stiu, sa-l chem pe urmatorul de pe lista”. Il puteau chema oricum pe urmatorul de pe lista, avand in vedere ca meteorologul incalcase deja o intelegere, dar intre profesionisti, mai ales daca problema in discutie este foarte importanta, comunicarea trebuie sa fie lipsita de echivoc.

CUVINTE CHEIE:

v     Canal (vector de comunicare)

v     Codare/decodare

v     Comunicare:

De tip traditional

De tip interactiv

v     Comuniune

v     Concordanta codare-decodare

v     Corecta informare

v     Destinatar (receptor)

v     Efect (al comunicarii)



v     Feed-back (reactie)

v     Informarea de masa

v     Informatie

v     Know-how

v     Liberul acces la informare

v     Mesaj

v     Model de comunicare:

Linear

Circular

v     Perturbatii

v     Retroactiune

v     Semn

v     Semnal

v     Simbol

v     Sursa (emitator)

v     Transparente

v     Valori

v     Zgomot (alb)

INTREBARI DE CONTROL:

Care este neajunsul modelului traditional al comunicarii?

Care este ordinea dintre receptor si emitent in modelul interactiv al comunicarii?

Analizand situatia unui start la un concurs de atletism, atunci cand focul de arma al arbitrului anunta inceperea cursei, incercati sa identificati semnele, semnalele si simbolurle implicate.

Care este scopul retroactiunii in comunicare?



Staurencu, M., Dictionar latin roman, Craiova,Editura Scrisul romanesc, 1940. In limba latina: communico-are = 1) a pune in comun, a amesteca, a impartasi, a face parte; 2) a-si lua partea, a participa; 3) a intra in relatii cu, a avea legaturi cu.

Bertrand, C. J.(coord) (2001), O introducere in presa scrisa si vorbita ,Iasi, Editura Polirom, pg. 18.

Idem, pg. 19.

Dinu, M. (1993), Introducere in teoria comunicarii, Bucuresti, Tipografia Universitatii Bucuresti, pg. 16.

Bertrand, C.-J. (coord), Op. Cit., pg.23.

McQuail, D., Sven, W., (1993), Communication Models for the Study of Mass Communication, Longman, White Plains (N. Y.), pg. 17.

Modelul interactiv nu are inca identificata paternitatea, dar comunicatorii il accepta considerandu-l mai realist si mai flexibil.

Bertrand, C.-J., (coord), Op.cit., pg.







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1153
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site