Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


MASURILE PREVENTIVE SI ALTE MASURI PROCESUALE

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



MASURILE PREVENTIVE SI ALTE MASURI PROCESUALE

CAP. 1

MASURILE PREVENTIVE

Sectiunea I

Dispozitii generale




Scopul si categoriile masurilor preventive

ART. 136

In cauzele privitoare la infractiuni pedepsite cu detentiune pe viata sau cu inchisoare, pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei, se poate lua fata de acesta una dintre urmatoarele masuri preventive:

a) retinerea;

b) obligarea de a nu parasi localitatea;

c) obligarea de a nu parasi tara;

d) arestarea preventiva.

Scopul masurilor preventive poate fi realizat si prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cautiune.

Masura prevazuta in alin. 1 lit. a) poate fi luata de organul de cercetare penala sau de procuror.

Masurile prevazute in alin. 1 lit. b) si c) se pot lua de procuror, in cursul urmaririi penale, sau de instanta de judecata, in cursul judecatii.

Masura prevazuta in alin. 1 lit. d) poate fi luata de instanta de judecata si, in cazurile prevazute de lege, si de procuror, ca masura provizorie, in cursul urmaririi penale.

Masura arestarii preventive nu poate fi dispusa in cazul infractiunilor pentru care legea prevede alternativ pedeapsa amenzii.

Liberarea provizorie se dispune de instanta de judecata.

Alegerea masurii ce urmeaza a fi luata se face tinandu-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infractiunii, de sanatatea, varsta, antecedentele si alte situatii privind persoana fata de care se ia masura.

Art. 136 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Cuprinsul actului prin care se ia masura preventiva

ART. 137

Actul prin care se ia masura preventiva trebuie sa arate fapta care face obiectul invinuirii sau inculparii, textul de lege in care aceasta se incadreaza, pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savirsita si temeiurile concrete care au determinat luarea masurii preventive.

Aducerea la cunostinta a motivelor luarii masurilor preventive si a invinuirii

ART. 137^1

(1) Persoanei retinute sau arestate i se aduc, de indata, la cunostinta, motivele retinerii sau ale arestarii. Invinuirea se aduce la cunostinta celui arestat, in cel mai scurt termen, in prezenta unui avocat.

(2) Cand se dispune arestarea preventiva a invinuitului sau inculpatului, instanta de judecata ori, dupa caz, procurorul incunostinteaza despre masura luata, in termen de 24 de ore, un membru al familiei acestuia ori o alta persoana pe care o desemneaza invinuitul sau inculpatul, consemnandu-se aceasta intr-un proces-verbal.

(3) Cel retinut poate sa ceara sa fie incunostintat despre masura luata un membru de familie sau una dintre persoanele aratate in alin. 2. Atat cererea celui retinut, cat si incunostintarea se consemneaza intr-un proces-verbal. In mod exceptional, daca organul de cercetare penala apreciaza ca acest lucru ar afecta urmarirea penala, il informeaza pe procuror, care va decide cu privire la instiintarea solicitata de retinut.

Alin. (2) al art. 137^1 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (3) al art. 137^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Sesizarea procurorului pentru luarea unor masuri preventive

ART. 138

Daca organul de cercetare penala considera ca este cazul sa se ia una dintre masurile prevazute in art. 136 alin. 1 lit. b)-d), inainteaza in acest sens un referat motivat procurorului.

In cazul masurilor prevazute in art. 136 alin. 1 lit. b) si c), procurorul este obligat sa se pronunte in termen de 24 de ore.

In cazul masurii prevazute in art. 136 alin. 1 lit. d), procurorul, daca apreciaza ca sunt intrunite conditiile prevazute de lege, procedeaza, dupa caz, potrivit art. 146 sau 149^1.

Art. 138 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Inlocuirea sau revocarea masurilor preventive

ART. 139

(1) Masura preventiva luata se inlocuieste cu alta masura preventiva, cind s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii.

(2) Cind nu mai exista vreun temei care sa justifice mentinerea masurii preventive, aceasta trebuie revocata din oficiu sau la cerere.

(3) In cazul in care masura preventiva a fost luata, in cursul urmaririi penale, de instanta sau de procuror, organul de cercetare penala are obligatia sa-l informeze de indata pe procuror despre schimbarea sau incetarea temeiurilor care au motivat luarea masurii preventive.

(3^1) Cand masura preventiva a fost luata, in cursul urmaririi penale, de procuror sau de instanta, procurorul, daca apreciaza ca informatiile primite de la organul de cercetare penala justifica inlocuirea sau revocarea masurii, dispune aceasta ori, dupa caz, sesizeaza instanta.

(3^2) Procurorul este obligat sa sesizeze si din oficiu instanta, pentru inlocuirea sau revocarea masurii preventive luate de catre aceasta, cand constata el insusi ca nu mai exista temeiul care a justificat luarea masurii.

(3^3) Masura preventiva se revoca din oficiu si cand a fost luata cu incalcarea prevederilor legale, dispunandu-se, in cazul retinerii si arestarii preventive, punerea de indata in libertate a invinuitului sau inculpatului, daca nu este arestat in alta cauza.

(3^4) De asemenea, daca instanta constata, pe baza unei expertize medico-legale, ca cel arestat preventiv sufera de o boala care il pune in imposibilitatea de a suporta regimul detentiei, dispune, la cerere sau din oficiu, revocarea masurii arestarii, atat in cazul in care a luat ea aceasta masura, cat si in cazul arestarii provizorii dispuse de procuror.

(3^5) Masura arestarii preventive poate fi inlocuita cu una dintre masurile prevazute de art. 136 alin. 1 lit. b) si c).

(4) Dispozitiile alineatelor precedente se aplica chiar daca organul judiciar urmeaza sa-si decline competenta.

Alin. (3) al art. 139 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (3^1)-(3^5) ale art. 139 au fost introduse de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Incetarea de drept a masurilor preventive

ART. 140

(1) Masurile preventive inceteaza de drept:

a) la expirarea termenelor prevazute de lege sau stabilite de organele judiciare;

b) in caz de scoatere de sub urmarire, de incetare a urmarii penale sau de incetare a procesului penal ori de achitare.

(2) Masura arestarii preventive inceteaza de drept si atunci cand, inainte de pronuntarea unei hotarari de condamnare in prima instanta, durata arestarii a atins jumatatea maximului pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea care face obiectul invinurii, fara a se putea depasi, in cursul urmaririi penale, maximele prevazute in art. 159 alin. 13, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege.

(3) In cazurile aratate in alin. 1 si 2, instanta de judecata, din oficiu sau la sesizarea procurorului, ori procurorul in cazul retinerii sau arestarii preventive provizorii, din oficiu sau in urma informarii organului de cercetare penala, are obligatia sa dispuna punerea de indata in libertate a celui retinut sau arestat, trimitand administratiei locului de detinere o copie de pe dispozitiv sau ordonanta ori un extras cuprinzand urmatoarele mentiuni: datele necesare pentru identificarea invinuitului sau inculpatului, numarul mandatului de arestare, numarul si data ordonantei, ale incheierii sau hotararii prin care s-a dispus liberarea, precum si temeiul legal al liberarii.

Alin. (2) si (3) ale art. 140 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Plangerea impotriva ordonantei organului de cercetare penala sau a procurorului privind masura retinerii

ART. 140^1

Impotriva ordonantei organului de cercetare penala prin care s-a luat masura preventiva a retinerii se poate face plangere, inainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea masurii, la procurorul care supravegheaza cercetarea penala, iar impotriva ordonantei procurorului prin care s-a luat aceasta masura se poate face plangere, inainte de expirarea a 24 de ore, la prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, la procurorul ierarhic superior, in conditiile art. 278 alin. 1 si 2.

Procurorul se pronunta prin ordonanta inainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea masurii retinerii.

Cand considera ca masura retinerii este ilegala sau nu este justificata, procurorul dispune revocarea ei.

Art. 140^1 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Plangerea impotriva ordonantei procurorului privind masurile preventive prevazute in art. 136 lit. b) si c)

ART. 140^2

Impotriva ordonantei procurorului prin care se dispune luarea masurii obligarii de a nu parasi localitatea ori a masurii obligarii de a nu parasi tara, invinuitul sau inculpatul poate face plangere in termen de 3 zile de la luarea masurii, la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta.

Plangerea se va solutiona in camera de consiliu.

Citarea invinuitului sau inculpatului este obligatorie. Neprezentarea acestuia nu impiedica judecarea plangerii.

Participarea procurorului la judecarea plangerii este obligatorie.

Dosarul va fi inaintat instantei in termen de 24 de ore, iar plangerea se solutioneaza in termen de 3 zile.

Instanta se pronunta in aceeasi zi, prin incheiere.

Cand considera ca masura preventiva este ilegala sau nu este justificata, instanta dispune revocarea ei.

Plangerea invinuitului sau inculpatului impotriva ordonantei procurorului, prin care s-a dispus luarea masurii preventive, nu este suspensiva de executare.

Dosarul se restituie procurorului in termen de 24 de ore de la solutionarea plangerii.

Art. 140^2 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Calea de atac impotriva incheierii pronuntate de instanta in cursul urmaririi penale privind arestarea preventiva

ART. 140^3

Impotriva incheierii instantei, prin care se dispune, in timpul urmaririi penale, luarea masurii arestarii preventive a invinuitului sau inculpatului, precum si impotriva incheierii prin care se dispune revocarea, inlocuirea, incetarea sau mentinerea arestarii preventive, invinuitul sau inculpatul si procurorul pot face recurs la instanta superioara in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa.

Recursul se va solutiona in camera de consiliu.

Invinuitul sau inculpatul arestat va fi adus in fata instantei si va fi ascultat in prezenta aparatorului sau. In cazul in care acesta se afla internat in spital si din cauza starii sanatatii nu poate fi adus in fata instantei sau in alte cazuri in care deplasarea sa nu este posibila, recursul va fi examinat in lipsa inculpatului, dar numai in prezenta aparatorului, caruia i se da cuvantul pentru a pune concluzii.

Participarea procurorului la judecarea recursului este obligatorie.

Dosarul va fi inaintat instantei de recurs in termen de 24 de ore, iar recursul se solutioneaza in termen de 48 de ore, in cazul arestarii invinuitului, si in 3 zile, in cazul arestarii inculpatului.

Instanta se pronunta in aceeasi zi, prin incheiere.

Cand considera ca masura preventiva este ilegala sau nu este justificata, instanta dispune revocarea ei si punerea de indata in libertate a invinuitului sau inculpatului, daca acesta nu este arestat in alta cauza.

Recursul invinuitului sau inculpatului impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea masurii preventive nu este suspensiv de executare.

Dosarul se restituie instantei a carei incheiere a fost atacata in termen de 24 de ore de la solutionarea recursului.

Art. 140^3 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Calea de atac impotriva incheierii pronuntate de instanta in cursul judecatii privind masurile preventive

ART. 141

Incheierea data in prima instanta si in apel, prin care se dispune luarea, revocarea, inlocuirea, incetarea sau mentinerea unei masuri preventive ori prin care se constata incetarea de drept a arestarii preventive, poate fi atacata separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat. Termenul de recurs este de 24 de ore si curge de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa.

Dosarul va fi inaintat instantei de recurs in termen de 24 de ore, iar recursul se judeca in 3 zile. Instanta de recurs va restitui dosarul primei instante in termen de 24 de ore de la solutionarea recursului.

Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea sau mentinerea unei masuri preventive ori prin care s-a constatat incetarea de drept a arestarii preventive nu este suspensiv de executare.

Art. 141 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Tinerea separata a unor categorii de infractori

ART. 142

In timpul retinerii si arestarii, minorii se tin separat de majori, iar femeile separat de barbati.

Sectiunea II

Retinerea

Conditiile retinerii

ART. 143

(1) Masura retinerii poate fi luata de organul de cercetare penala fata de invinuit, daca sunt probe sau indicii temeinice ca a savarsit o fapta prevazuta de legea penala. Organul de cercetare penala este obligat sa-l incunostinteze, de indata, pe procuror cu privire la luarea masurii retinerii.

(1^1) Organul de cercetare penala va aduce la cunostinta invinuitului ca are dreptul sa-si angajeze aparator. De asemenea, i se aduce la cunostinta ca are dreptul de a nu face nici o declaratie, atragandu-i-se atentia ca ceea ce declara poate fi folosit si impotriva sa.

(1^2) Masura retinerii poate fi luata si de procuror, in conditiile alin. 1 si 1^1, caz in care este incunostintat conducatorul parchetului din care face parte.

(2) Masura retinerii se ia in cazurile prevazute in art. 148, oricare ar fi limitele pedepsei cu inchisoare prevazute de lege pentru fapta savirsita.

(3) Sint indicii temeinice atunci cind din datele existente in cauza rezulta presupunerea ca persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala a savirsit fapta.

Alin. (1) al art. 143 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (1^1) si (1^2) ale art. 143 au fost introduse de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Durata retinerii

ART. 144

(1) Masura retinerii poate dura cel mult 24 de ore. Din durata masurii retinerii se deduce timpul cat persoana a fost privata de libertate ca urmare a masurii administrative a conducerii la sediul politiei, prevazuta in art. 31 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane.

(2) In ordonanta prin care s-a dispus retinerea trebuie sa se mentioneze ziua si ora la care retinerea a inceput, iar in ordonanta de punere in libertate, ziua si ora la care retinerea a incetat.

(3) Cand organul de cercetare penala considera ca este necesar a se lua masura arestarii preventive, inainteaza procurorului, in primele 10 ore de la retinerea invinuitului, o data cu incunostintarea la care se refera art. 143 alin. 1, un referat motivat. Procurorul, daca apreciaza ca sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive, procedeaza, inauntrul termenului prevazut in alin. 1, potrivit art. 146.

(4) Cand masura retinerii este luata de procuror, daca acesta considera ca este necesar a se lua masura arestarii preventive, procedeaza, in termen de 10 ore de la luarea masurii retinerii, potrivit art. 146.

Alin. (1) si (3) ale art. 144 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (4) al art. 144 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Sectiunea III

Obligarea de a nu parasi localitatea

Continutul masurii

ART. 145

(1) Masura obligarii de a nu parasi localitatea consta in indatorirea impusa invinuitului sau inculpatului de procuror, in cursul urmaririi penale, ori de instanta de judecata, in cursul judecatii, de a nu parasi localitatea in care locuieste, fara incuviintarea organului care a dispus aceasta masura. Masura poate fi luata numai daca sunt intrunite conditiile prevazute in art. 143 alin. 1.

(2) In cursul urmaririi penale, durata masurii prevazute in alin. 1 nu poate depasi 30 de zile, afara de cazul cand ea este prelungita, in conditiile legii. Masura obligarii de a nu parasi localitatea poate fi prelungita in cursul urmaririi penale, in caz de necesitate si numai motivat. Prelungirea se dispune de instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond, fiecare prelungire neputand sa depaseasca 30 de zile. Dispozitiile art. 159 alin. 7-9 si 13 se aplica in mod corespunzator.

(2^1) Copia ordonantei procurorului sau, dupa caz, a incheierii instantei, ramasa definitiva, se comunica invinuitului sau inculpatului, respectiv sectiei de politie in a carei circumscriptie locuieste invinuitul sau inculpatul.

(3) In caz de incalcare a masurii aplicate se poate lua impotriva invinuitului sau inculpatului una din celelalte masuri preventive, daca sint indeplinite conditiile prevazute de lege pentru luarea acelor masuri.

Alin. (1) si (2) ale art. 145 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (2^1) al art. 145 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

SECTIUNEA III^1

Obligarea de a nu parasi tara

Sectiunea 3^1 a cap.1 al titlului 4 a fost introdusa de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Obligarea de a nu parasi tara

ART. 145^1



Masura obligarii de a nu parasi tara consta in indatorirea impusa invinuitului sau inculpatului, de procuror, in cursul urmaririi penale, sau de instanta de judecata in cursul judecatii, de a nu parasi tara fara incuviintarea organului care a dispus aceasta masura.

Dispozitiile art. 145 se aplica in mod corespunzator si in cazul masurii obligarii de a nu parasi tara.

Copia ordonantei procurorului sau, dupa caz, a incheierii instantei, ramasa definitiva, se comunica, dupa caz, invinuitului sau inculpatului si sectiei de politie in a carei circumscriptie locuieste acesta, organelor competente sa elibereze pasaportul, precum si organelor de frontiera. Organele in drept refuza eliberarea pasaportului sau, dupa caz, ridica provizoriu pasaportul pe durata masurii.

Art. 145^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Sectiunea IV

Arestarea preventiva

& 1. Arestarea invinuitului

Arestarea invinuitului in cursul urmaririi penale

ART. 146

Daca sunt intrunite conditiile prevazute in art. 143 si exista probe din care rezulta vreunul dintre cazurile prevazute in art. 148, procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penala, cand considera ca in interesul urmaririi penale este necesara arestarea invinuitului, dupa ascultarea acestuia numai in prezenta aparatorului ales sau cand acesta, fiind instiintat nu se poate prezenta, a celui numit din oficiu, dispune, prin ordonanta motivata, arestarea preventiva provizorie a acestuia, aratand temeiurile care justifica luarea masurii si fixand durata arestarii provizorii, care nu poate depasi 3 zile.

Totodata, procurorul emite mandat de arestare preventiva provizorie a invinuitului. Mandatul cuprinde, in mod corespunzator, mentiunile aratate in art. 151 alin. 3 lit. a)-c), e) si j), precum si numele si prenumele invinuitului si durata pentru care este dispusa arestarea acestuia.

Daca invinuitul se afla in stare de retinere, cele 3 zile se calculeaza de la data emiterii mandatului de retinere.

In termen de 24 de ore de la emiterea mandatului de arestare preventiva provizorie, procurorul prezinta dosarul cauzei instantei careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond sau instantei corespunzatoare in a carei circumscriptie se afla locul de detentie, cu propunerea motivata de luare a masurii arestarii preventive a invinuitului, daca exista temeiuri care sa justifice aceasta masura.

La prezentarea dosarului de catre procuror, presedintele instantei sau judecatorul delegat de acesta fixeaza ziua si ora de solutionare a propunerii de arestare preventiva, pana la expirarea mandatului de arestare preventiva provizorie emis de procuror, pe care le comunica atat aparatorului ales sau din oficiu cat si procurorului, acesta din urma fiind obligat sa asigure prezenta in fata instantei a invinuitului arestat provizoriu.

Propunerea de arestare preventiva se solutioneaza in camera de consiliu de un singur judecator.

Invinuitul este adus in fata instantei si va fi asistat de aparator.

Dispozitiile art. 149^1 alin. 8 si ale art. 150 se aplica in mod corespunzator.

Participarea procurorului este obligatorie.

Dupa ascultarea invinuitului, instanta admite sau respinge propunerea de arestare preventiva, in aceeasi zi, prin incheiere motivata.

Daca sunt intrunite conditiile prevazute in alin. 1, instanta dispune, prin incheiere, arestarea preventiva a invinuitului, inainte de expirarea duratei arestarii provizorii dispuse de procuror, aratand in concret temeiurile care justifica luarea masurii arestarii preventive si fixand durata acesteia, care nu poate depasi 10 zile.

Totodata, instanta, admitand propunerea, emite, de urgenta, mandatul de arestare a invinuitului. Mandatul cuprinde in mod corespunzator mentiunile aratate in art. 151 alin. 3 lit. a)-c), e) si j), precum si numele si prenumele invinuitului si durata pentru care este dispusa arestarea preventiva a acestuia.

Dispozitiile art. 152 alin. 1 se aplica in mod corespunzator.

Impotriva incheierii instantei se poate face recurs in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa.

Art. 146 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Arestarea invinuitului la instanta de judecata

ART. 147

Instanta de judecata, in situatiile aratate in partea speciala, titlul II, poate dispune arestarea invinuitului in cazurile si conditiile prevazute in art. 146. Cind s-a dispus arestarea, presedintele completului de judecata emite mandatul de arestare a invinuitului. Invinuitul arestat este trimis de indata procurorului impreuna cu mandatul de arestare.

& 2. Arestarea inculpatului

Conditiile si cazurile in care se dispune arestarea inculpatului

ART. 148

(1) Masura arestarii inculpatului poate fi luata daca sint intrunite conditiile prevazute in art. 143 si numai in vreunul din urmatoarele cazuri:

a) identitatea sau domiciliul inculpatului nu pot fi stabilite din lipsa datelor necesare;

b) infractiunea este flagranta, iar pedeapsa inchisorii prevazute de lege este mai mare de un an;

c) inculpatul a fugit ori s-a ascuns in scopul de a se sustrage de la urmarire sau de la judecata, ori a facut pregatiri pentru asemenea acte, precum si daca in cursul judecatii sint date ca inculpatul urmareste sa se sustraga de la executarea pedepsei;

d) sint date suficiente ca inculpatul a incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului, prin influentarea vreunui martor sau expert, distrugerea ori alterarea mijloacelor materiale de proba sau prin alte asemenea fapte;

e) inculpatul a comis din nou o infractiune ori din datele existente rezulta necesitatea impiedicarii savarsirii unei alte infractiuni;

f) inculpatul este recidivist;

g) abrogata;

h) inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata alternativ cu pedeapsa inchisorii sau pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista probe certe ca lasarea sa in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica;

i) exista date sau indicii suficiente care justifica temerea ca inculpatul va exercita presiuni asupra persoanei vatamate sau ca va incerca o intelegere frauduloasa cu aceasta.

(2) In cazurile prevazute la alin. 1 lit. c)-f) si i), masura arestarii inculpatului poate fi luata numai daca pedeapsa prevazuta de lege este detentiune pe viata sau inchisoare mai mare de 2 ani.

Literele b) si e) ale alin. (1) al art. 148 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Litera g) a alin. (1) al art. 148 a fost abrogata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Litera h) a alin. (1) al art. 148 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Litera i) a alin. (1) al art. 148 a fost introdusa de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (2) al art. 148 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Durata arestarii inculpatului

ART. 149

(1) Durata arestarii inculpatului nu poate depasi 30 de zile, afara de cazul cand ea este prelungita sau mentinuta in conditiile legii. Termenul curge de la data emiterii mandatului, cand arestarea a fost dispusa dupa ascultarea inculpatului, iar in cazul cand arestarea a fost dispusa in lipsa inculpatului, termenul curge de la data punerii in executare a mandatului de arestare.

(2) Cind o cauza este trecuta pentru continuarea urmarii penale de la un organ de urmarire la altul, mandatul de arestare emis anterior ramine valabil. Durata arestarii se calculeaza potrivit dispozitiilor alineatului precedent.

(3) Abrogat.

Alin. (1) al art. 149 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (3) al art. 149 a fost abrogat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Arestarea inculpatului in cursul urmaririi penale

ART. 149^1

Procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penala, daca sunt intrunite conditiile prevazute in art. 143 si exista vreunul dintre cazurile prevazute in art. 148, cand considera ca in interesul urmaririi penale este necesara arestarea inculpatului, dupa ascultarea acestuia numai in prezenta aparatorului ales sau cand acesta, fiind instiintat nu se poate prezenta, a celui numit din oficiu, dispune, prin ordonanta motivata, arestarea preventiva provizorie a acestuia, aratand temeiurile care justifica luarea masurii si fixand durata arestarii provizorii, care nu poate depasi 3 zile.

Totodata procurorul emite mandat de arestare preventiva provizorie a inculpatului. Mandatul cuprinde, in mod corespunzator, mentiunile aratate in art. 151 alin. 3 lit. a)-c), e) si j), precum si numele si prenumele inculpatului si durata pentru care este dispusa arestarea acestuia.

Daca invinuitul se afla in stare de retinere, cele trei zile se calculeaza de la data emiterii mandatului de retinere.

In termen de 24 de ore de la emiterea mandatului de arestare preventiva provizorie, procurorul prezinta dosarul cauzei instantei careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond sau instantei corespunzatoare in a carei circumscriptie se afla locul de detentie, cu propunerea motivata de luare a masurii arestarii preventive a inculpatului, daca exista temeiuri care sa justifice aceasta masura.

Cu ocazia prezentarii dosarului de catre procuror, presedintele instantei sau judecatorul delegat de acesta fixeaza ziua si ora de solutionare a propunerii de arestare preventiva, pana la expirarea mandatului de arestare preventiva provizorie emis de procuror, pe care le comunica atat aparatorului ales cat si procurorului, acesta din urma fiind obligat sa asigure prezenta in fata instantei a inculpatului arestat provizoriu.

Propunerea de arestare preventiva se solutioneaza in camera de consiliu de un singur judecator.

Inculpatul este adus in fata instantei si va fi asistat de aparator.

In cazul in care inculpatul se afla in stare de retinere sau de arestare potrivit art. 146 si din cauza starii sanatatii ori din cauza de forta majora sau stare de necesitate nu poate fi adus in fata instantei, propunerea de arestare va fi examinata in lipsa inculpatului, in prezenta aparatorului, caruia i se da cuvantul pentru a formula concluzii.

Dispozitiile art. 150 se aplica in mod corespunzator.

Participarea procurorului este obligatorie.

Instanta admite sau respinge propunerea de arestare preventiva, in aceeasi zi, prin incheiere motivata.

In cazul in care sunt intrunite conditiile prevazute in alin. 1, instanta dispune, prin incheiere, arestarea preventiva a inculpatului, inainte de expirarea duratei arestarii provizorii dispuse de procuror, aratand temeiurile care justifica luarea masurii arestarii preventive si fixand durata acesteia, care nu poate depasi 30 de zile.

Arestarea inculpatului nu poate fi dispusa decat pentru zilele care au ramas dupa scaderea din 30 de zile a perioadei in care acesta a fost anterior retinut sau arestat. Arestarea preventiva a inculpatului se dispune inainte de expirarea duratei arestarii invinuitului.

Dispozitiile art. 146 alin. 12 si 13 se aplica in mod corespunzator.

Impotriva incheierii se poate face recurs, in termen de 24 de ore de la pronuntare.

In cazul in care invinuitul care se afla in executarea unui mandat de arestare provizorie emis de procuror sau in executarea unui mandat de arestare preventiva emis de instanta devine inculpat, procurorul propune instantei inlocuirea masurii arestarii invinuitului cu masura arestarii inculpatului pentru zilele care au ramas dupa scaderea din 30 de zile a perioadei in care acesta a fost anterior retinut sau arestat.

Art. 149^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Ascultarea inculpatului

ART. 150

Masura arestarii inculpatului poate fi luata numai dupa ascultarea acestuia de catre procuror sau de catre instanta de judecata, afara de cazul cand inculpatul este disparut, se afla in strainatate ori se sustrage de la urmarire sau de la judecata ori se afla in una dintre situatiile prevazute in art. 149^1 alin. 8.

In cazul in care inculpatul este disparut, se afla in strainatate ori se sustrage de la urmarire sau de la judecata, cand mandatul a fost emis fara ascultarea inculpatului, acesta va fi ascultat imediat ce a fost prins ori s-a prezentat.

Art. 150 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Continutul mandatului de arestare

ART. 151

Dupa intocmirea ordonantei sau hotaririi prin care s-a dispus arestarea inculpatului, procurorul ori presedintele completului de judecata emite de indata mandat de arestare.

Daca prin aceeasi ordonanta sau hotarire s-a dispus arestarea mai multor inculpati, se emite mandat de arestare separat pentru fiecare dintre ei.

In mandatul de arestare trebuie sa se arate:

a) parchetul sau instanta care a dispus luarea masurii arestarii inculpatului;

b) data si locul emiterii;

c) numele, prenumele si calitatea persoanei care a emis mandatul de arestare;

d) datele privitoare la persoana inculpatului, prevazute in art. 70;

e) aratarea faptei ce formeaza obiectul inculparii si denumirea infractiunii;

f) incadrarea juridica a faptei si pedeapsa prevazuta de lege;

g) temeiurile concrete care determina arestarea;

h) ordinul de a fi arestat inculpatul;

i) indicarea locului unde urmeaza a fi detinut cel arestat;

j) semnatura procurorului sau a presedintelui completului de judecata.

Executarea mandatului

ART. 152

(1) Cind mandatul de arestare a fost emis dupa ascultarea inculpatului, procurorul sau presedintele completului de judecata care a emis mandatul inmineaza un exemplar al mandatului persoanei arestate, iar un alt exemplar il trimite organului de politie pentru a fi predat la locul de detinere odata cu arestatul.

(2) Cind masura arestarii a fost dispusa in lipsa inculpatului potrivit art. 150, mandatul emis se inainteaza in dublu exemplar organului de politie, pentru executare.

(3) Organul de politie procedeaza la arestarea persoanei aratate in mandat, careia ii preda un exemplar al mandatului si o conduce in fata organului judiciar care a emis mandatul.

(4) Atunci cand mandatul de arestare a fost emis de procuror, acesta mentioneaza pe mandat data prezentarii inculpatului si procedeaza de indata la ascultarea lui, dupa care dispune, prin rezolutie motivata, asupra arestarii inculpatului. Daca intre timp cauza a ajuns la instanta de judecata, procurorul il va trimite pe arestat instantei, iar organul de politie il va conduce pe arestat in fata instantei.

(5) Presedintele instantei procedeaza la ascultarea inculpatului, iar daca acesta ridica obiectii care necesita o rezolvare urgenta, fixeaza de indata termen de judecata.

Alin. (4) al art. 152 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Obiectii in ceea ce priveste identitatea

ART. 153

Daca cel arestat ridica obiectii in contra executarii mandatului numai in ce priveste identitatea, este condus in fata procurorului locului unde a fost gasit. Cind este necesar, procurorul cere relatii organului judiciar care a emis mandatul.

Pina la rezolvarea obiectiilor, procurorul, daca apreciaza ca nu exista pericol de disparitie, dispune punerea in libertate a persoanei impotriva careia s-a executat mandatul.

Daca procurorul constata ca persoana adusa nu este cea aratata in mandat, o pune imediat in libertate, iar daca constata ca obiectiile sint nefondate, dispune executarea mandatului, procedindu-se potrivit art. 152 alin. 3 si 4.

Despre toate acestea procurorul incheie un proces-verbal, ce se trimite organului judiciar care a emis mandatul.

Negasirea persoanei prevazute in mandat

ART. 154

Cind persoana prevazuta in mandat nu a fost gasita, organul insarcinat cu executarea incheie un proces-verbal, prin care constata aceasta si instiinteaza organul judiciar care a emis mandatul, precum si organele competente pentru darea in urmarire.

Prelungirea duratei arestarii in cursul urmaririi penale

ART. 155

(1) Arestarea inculpatului dispusa de instanta poate fi prelungita, in cursul urmaririi penale, motivat, daca temeiurile care au determinat arestarea initiala impun in continuare privarea de libertate sau exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate.

(2) In cazul prevazut in alin. 1, prelungirea duratei arestarii inculpatului poate fi dispusa de instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond sau de instanta corespunzatoare in a carei circumscriptie se afla locul de detinere.

Art. 155 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (1) al art. 155 a fost modificat de ORDONANTA DE URGENTA nr. 66 din 10 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 502 din 11 iulie 2003.

Propunerea pentru prelungirea arestarii dispuse in cursul urmaririi penale

ART. 156

Prelungirea duratei arestarii prevazute in art. 155 se dispune pe baza propunerii motivate a organului care efectueaza urmarirea penala.

Propunerea organului de cercetare penala este avizata de procurorul care exercita supravegherea si inaintata de acesta, cu cel putin 5 zile inainte de expirarea duratei arestarii, instantei prevazute in art. 155 alin. 2.

Daca arestarea a fost dispusa de o instanta inferioara celei competente sa acorde prelungirea, propunerea se inainteaza instantei competente.

Propunerea se anexeaza la adresa de sesizare a instantei. In cuprinsul adresei se pot arata si alte motive care justifica prelungirea arestarii decat cele cuprinse in propunere.

Cand in aceeasi cauza se gasesc mai multi inculpati arestati pentru care durata arestarii preventive expira la date diferite, procurorul care sesizeaza instanta pentru unul dintre inculpati va sesiza, totodata, instanta si cu privire la ceilalti inculpati.

Art. 156 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

ART. 157

Abrogat.



ART. 158

Abrogat.

Procedura prelungirii arestarii dispuse in cursul urmaririi penale

ART. 159

Dosarul cauzei va fi depus de procuror, o data cu sesizarea instantei, cu cel putin 5 zile inainte de expirarea duratei arestarii preventive si va putea fi consultat de aparator.

Propunerea de prelungire a arestarii se solutioneaza in camera de consiliu.

Inculpatul este adus in fata instantei si va fi asistat de aparator.

In cazul in care inculpatul arestat se afla internat in spital si din cauza starii sanatatii nu poate fi adus in fata instantei sau in alte cazuri deosebite in care deplasarea sa nu este posibila, propunerea va fi examinata in lipsa inculpatului, dar numai in prezenta aparatorului, caruia i se da cuvantul pentru a pune concluzii.

Participarea procurorului este obligatorie.

In cazul in care instanta acorda prelungirea, aceasta nu va putea depasi 30 de zile.

Instanta solutioneaza propunerea si se pronunta asupra prelungirii arestarii preventive, in termen de 24 de ore de la primirea dosarului, si comunica incheierea celor lipsa de la judecata in acelasi termen.

Incheierea prin care s-a hotarat asupra prelungirii arestarii poate fi atacata cu recurs de procuror sau de inculpat in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, sau de la comunicare, pentru cei lipsa. Recursul se solutioneaza inainte de expirarea duratei arestarii preventive.

Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus prelungirea arestarii preventive nu este suspensiv de executare.

Inculpatul este adus la judecarea recursului.

Masura dispusa de instanta se comunica administratiei locului de detinere, care este obligata sa o aduca la cunostinta inculpatului.

Daca incheierea primei instante care se pronunta asupra prelungirii arestarii preventive nu este atacata cu recurs, instanta este obligata sa restituie dosarul procurorului in termen de 24 de ore de la expirarea termenului de recurs.

Instanta poate acorda si alte prelungiri, fiecare neputand depasi 30 de zile. Dispozitiile alineatelor precedente se aplica in mod corespunzator. Durata maxima a arestarii preventive in cursul urmaririi penale este de un an. In mod exceptional, cand pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata sau inchisoarea de 10 ani ori mai mare, durata maxima a arestarii preventive este de 2 ani.

Art. 159 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Prelungirea arestarii inculpatului dupa trimiterea in judecata, pana la prima infatisare

ART. 160

Cand procurorul dispune, prin rechizitoriu, trimiterea in judecata a inculpatului aflat in stare de arest, dosarul se inainteaza instantei competente cu cel putin 5 zile inainte de expirarea mandatului de arestare.

Instanta, in camera de consiliu, procedeaza potrivit art. 300^1 si, in cazul in care considera necesar, prelungeste durata arestarii pana la prima infatisare, fara a putea depasi 30 de zile. Dispozitiile art. 159 alin. 3, 4, 5, 7 si 11 se aplica in mod corespunzator.

Art. 160 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Mentinerea arestarii la prima infatisare

ART. 160^a

In cauzele in care arestarea inculpatului in cursul urmaririi penale s-a prelungit, potrivit art. 160, instanta, la prima infatisare, poate dispune mentinerea arestarii preventive, in conditiile art. 160^c si 300^2.

Art. 160^a a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Arestarea inculpatului in cursul judecatii

ART. 160^b

Instanta poate dispune, in cursul judecatii, prin incheiere motivata, arestarea preventiva a inculpatului, daca sunt intrunite conditiile prevazute in art. 143 si exista vreunul dintre cazurile prevazute de art. 148. In cursul judecatii in prima instanta arestarea preventiva este luata pe o durata ce nu poate depasi 30 de zile.

Incheierea primei instante si a instantei de apel poate fi atacata separat cu recurs. Termenul de recurs este de 24 de ore si curge de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa. Dosarul va fi inaintat instantei de recurs in termen de 24 de ore, iar recursul se judeca in 3 zile. Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus arestarea nu este suspensiv de executare.

Cand instanta dispune arestarea inculpatului, emite un mandat de arestare, care va cuprinde, in mod corespunzator, mentiunile prevazute in art. 151.

Fata de inculpatul care a mai fost anterior arestat in aceeasi cauza, in cursul urmaririi penale sau al judecatii, instanta poate dispune din nou aceasta masura, daca au intervenit elemente noi care sa faca necesara privarea sa de libertate.

Art. 160^b a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Prelungirea arestarii in cursul judecatii

ART. 160^c

(1) In cursul judecatii, in prima instanta, daca temeiurile care au determinat arestarea initiala impun in continuare privarea de libertate sau exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate, instanta poate dispune, prin incheiere motivata, prelungirea arestarii pentru cel mult 30 de zile, de fiecare data, fara a putea depasi limita prevazuta in art. 140 alin. 2. Incheierea prin care s-a dispus asupra prelungirii arestarii poate fi atacata cu recurs, prevederile art. 160^b alin. 2 aplicandu-se in mod corespunzator.

(2) Dispozitiile alin. 1 privind prelungirea arestarii sunt aplicabile si in cazul in care arestarea s-a dispus in cursul urmaririi penale si s-a mentinut in cursul judecatii in fond a cauzei.

Art. 160^c a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (1) al art. 160^c a fost modificat de ORDONANTA DE URGENTA nr. 66 din 10 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 502 din 11 iulie 2003.

Arestarea si prelungirea arestarii inculpatului condamnat de instanta de fond

ART. 160^d

Daca inculpatul a fost condamnat de instanta de fond la pedeapsa inchisorii sau detentiunii pe viata, dispunandu-se arestarea ori prelungirea arestarii prin hotarare, la termenul fixat conform art. 375 alin. 1 pentru judecarea apelului sau la termenul fixat conform art. 385^12 alin. 1 pentru judecarea recursului, instanta verifica, din oficiu, legalitatea arestarii si dispune, prin incheiere motivata, prelungirea sau revocarea acestei masuri.

In cazul in care s-a dispus arestarea preventiva in cursul judecarii apelului sau recursului, se aplica in mod corespunzator dispozitiile art. 160^b si ale art. 160^c alin. 1.

Art. 160^d a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

SECTIUNEA IV^1

Dispozitii speciale pentru minori

Sectiunea 4^1 a fost introdusa de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Dispozitii generale

ART. 160^e

Retinerea, arestarea provizorie si arestarea preventiva a minorului se fac potrivit dispozitiilor prevazute in sectiunile I, II si IV, cu derogarile si completarile din prezenta sectiune.

Art. 160^e a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Drepturile proprii si regimul special pentru minori

ART. 160^f

Minorilor retinuti sau arestati preventiv li se asigura, pe langa drepturile prevazute de lege pentru detinutii preventiv ce au depasit 18 ani, drepturi proprii si un regim special de detentie preventiva, in raport cu particularitatile varstei lor, astfel incat masurile privative de libertate, luate fata de minori in scopul bunei desfasurari a procesului penal ori al impiedicarii sustragerii lor de la urmarirea penala, judecata ori de la executarea pedepsei, sa nu prejudicieze dezvoltarea fizica, psihica sau morala a minorului.

Invinuitilor sau inculpatilor minori, retinuti ori arestati preventiv, li se asigura in toate cazurile asistenta juridica obligatorie, organele judiciare fiind obligate sa ia masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu daca minorul nu si-a ales unul si pentru ca acesta sa poata lua contact direct cu minorul arestat si sa comunice cu el.

Atunci cand se dispune retinerea sau arestarea preventiva a unui invinuit ori inculpat minor se incunostinteaza despre aceasta imediat, in cazul retinerii, si in termen de 24 de ore, in cazul arestarii, parintii, tutorele, persoana in ingrijirea sau supravegherea careia se afla minorul, alte persoane pe care le desemneaza acesta, iar in caz de arestare, si serviciul de reintegrare sociala a infractorilor si de supraveghere a executarii sanctiunilor neprivative de libertate de pe langa instanta careia i-ar reveni sa judece in prima instanta cauza, consemnandu-se aceasta intr-un proces-verbal.

In timpul retinerii sau arestarii preventive, minorii se tin separat de majori, in locuri anume destinate minorilor arestati preventiv.

Respectarea drepturilor si a regimului special prevazute de lege pentru minorii retinuti sau arestati preventiv este asigurata prin controlul unui judecator anume desemnat de presedintele instantei, prin vizitarea locurilor de detinere preventiva de catre procuror, precum si prin controlul altor organisme abilitate de lege sa viziteze detinutii preventiv.

Art. 160^f a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Retinerea minorului la dispozitia organului de cercetare penala sau a procurorului

ART. 160^g

In mod cu totul exceptional, minorul intre 14 si 16 ani, care raspunde penal, poate fi retinut la dispozitia procurorului sau a organului de cercetare penala, cu instiintarea si sub controlul procurorului, pentru o durata ce nu poate depasi 10 ore, daca exista date certe ca minorul a comis o infractiune pedepsita de lege cu detentiunea pe viata sau inchisoare de 10 ani ori mai mare.

Retinerea poate fi prelungita numai daca se impune, prin ordonanta motivata, de procuror, pentru o durata de cel mult 10 ore.

Art. 160^g a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Arestarea preventiva a minorului

ART. 160^h

Minorul intre 14 si 16 ani nu poate fi arestat preventiv decat daca pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta de care este invinuit este detentiunea pe viata sau inchisoarea de 10 ani ori mai mare si o alta masura preventiva nu este suficienta.

Durata arestarii inculpatului minor intre 14 si 16 ani este, in cursul urmaririi penale sau al judecatii in prima instanta, de cel mult 15 zile. Prelungirea acestei masuri in cursul urmaririi penale sau al judecatii in prima instanta nu poate fi dispusa decat in mod exceptional, de fiecare data cu cel mult 15 zile. Arestarea preventiva a minorului in cursul urmaririi penale nu poate sa depaseasca, in total, 60 de zile.

Inculpatul minor mai mare de 16 ani poate fi arestat preventiv in cursul urmaririi penale sau al judecatii in prima instanta pe o durata de cel mult 20 de zile. Durata masurii preventive poate fi prelungita in cursul urmaririi penale sau in cursul judecatii in prima instanta, de fiecare data cu 20 de zile. Arestarea preventiva a inculpatului minor in cursul urmaririi penale nu poate sa depaseasca, in total, 90 de zile. In mod exceptional, cand pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata sau inchisoarea de 10 ani ori mai mare, arestarea preventiva a inculpatului minor in cursul urmaririi penale poate fi prelungita pana la un an.

Durata arestarii invinuitului minor este de cel mult 3 zile.

Art. 160^h a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Sectiunea V

Liberarea provizorie sub control judiciar si liberarea provizorie pe cautiune

Modalitatile liberarii provizorii

ART. 160^1

In tot cursul procesului penal, invinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa in libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune.

Art. 160^1 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

& 1. Liberarea provizorie sub control judiciar

Conditiile liberarii

ART. 160^2

(1) Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infractiunilor savarsite din culpa, precum si in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 12 ani.

(2) Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acorda in cazul in care invinuitul sau inculpatul este recidivist ori cand exista date din care rezulta necesitatea de a-l impiedica sa savarseasca alte infractiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.

(3) Organul judiciar dispune ca, pe timpul liberarii provizorii, inculpatul sa respecte una sau mai multe din urmatoarele obligatii:

a) sa nu depaseasca limita teritoriala fixata decit in conditiile stabilite de organul judiciar;

b) sa comunice organului judiciar orice schimbare de domiciliu sau resedinta;

c) sa nu mearga in locuri anume stabilite;

d) sa se prezinte la organul de urmarire penala sau, dupa caz, la instanta de judecata ori de cite ori este chemat;

e) sa nu intre in legatura cu anumite persoane determinate;

f) sa nu conduca nici un autovehicul sau anumite autovehicule;

g) sa nu exercite o profesie de natura aceleia de care s-a folosit la savirsirea faptei.

Alin. (1) si (2) ale art. 160^2 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Organul care dispune liberarea provizorie

ART. 160^2a

Liberarea provizorie sub control judiciar se dispune, atat in cursul urmaririi penale, cat si in cursul judecatii, de instanta de judecata.

Art. 160^2a a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Organul care efectueaza controlul respectarii obligatiilor

ART. 160^2b

Controlul modului in care invinuitul sau inculpatul respecta obligatiile stabilite de instanta revine judecatorului delegat cu executarea, precum si procurorului si organului de politie.

Art. 160^2b a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Modificarea sau ridicarea controlului judiciar

ART. 160^3

Controlul judiciar instituit de instanta poate fi oricand modificat sau ridicat de aceasta, in total sau in parte, pentru motive temeinice.

Art. 160^3 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

& 2. Liberarea provizorie pe cautiune

Conditiile liberarii

ART. 160^4

Liberarea provizorie pe cautiune se poate acorda de instanta de judecata, atat in cursul urmaririi penale, cat si al judecatii, la cerere, cand s-a depus cautiunea si sunt indeplinite conditiile prevazute in art. 160^2 alin. 1 si 2.

Pe timpul liberarii provizorii, invinuitul sau inculpatul este obligat sa se prezinte, la chemarea instantei, sa comunice orice schimbare de domiciliu sau resedinta si sa respecte obligatiile prevazute in art. 160^2 alin. 3 pe care instanta le dispune.

Art. 160^4 a fost modificat de LEGEA nr. 169 din 10 aprilie 2002 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 261 din 18 aprilie 2002.

Art. 160^4 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Cautiunea

ART. 160^5

(1) Cautiunea garanteaza respectarea de catre invinuit sau inculpat a obligatiilor ce-i revin in timpul liberarii provizorii.

(2) Cuantumul cautiunii este de cel putin 2.000.000 lei.

(3) Consemnarea cautiunii se face pe numele invinuitului sau inculpatului si la dispozitia instantei care a stabilit cuantumul cautiunii.

(4) Cautiunea se restituie cind:

a) se revoca liberarea provizorie pentru cazul prevazut in art. 160^10 alin. 1 lit. a);

b) se constata de instanta, prin incheiere, ca nu mai exista temeiurile care au justificat masura arestarii preventive;

c) se dispune scoaterea de sub urmarire penala, incetarea urmaririi penale, achitarea sau incetarea procesului penal;

d) se pronunta pedeapsa amenzii sau pedeapsa inchisorii cu suspendarea conditionata a executarii ori cu suspendarea executarii sub supraveghere sau cu executarea la locul de munca;

e) se dispune condamnarea la pedeapsa inchisorii;

f) cererea de liberare provizorie a fost respinsa potrivit art. 160^8a alin. 6.

(5) Cautiunea nu se restituie, in cazul prevazut la lit. e), cind liberarea provizorie s-a revocat potrivit dispozitiilor art. 160^10 alin. 1 lit. b). Cautiunea se face venit la bugetul de stat, la raminerea definitiva a hotaririi de condamnare.

(6) In cazurile prevazute la lit. b)-e) se dispune si incetarea starii de liberare provizorie.

Alin. (2) al art. 160^5 a fost modificat de LEGEA nr. 169 din 10 aprilie 2002 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 261 din 18 aprilie 2002.

Alin. (1), (3) si litera b) a alin. (4) ale art. 160^5 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Litera f) a alin. (4) al art. 160^5 a fost introdusa de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.



$3. Dispozitii comune

Cererea de liberare provizorie si organul competent sa o rezolve

ART. 160^6

Cererea de liberare provizorie poate fi facuta, atat in cursul urmaririi penale, cat si in cursul judecatii, de catre invinuit sau inculpat, sotul ori rudele apropiate ale acestuia.

Cererea trebuie sa cuprinda numele, prenumele, domiciliul si calitatea persoanei care o face, precum si mentiunea cunoasterii dispozitiilor legii privitoare la cazurile de revocare a liberarii provizorii.

In cazul liberarii provizorii pe cautiune, cererea trebuie sa cuprinda si obligatia depunerii cautiunii si mentiunea cunoasterii dispozitiilor legii privind cazurile de nerestituire a cautiunii.

Rezolvarea cererii, in cursul urmaririi penale, revine instantei careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond, iar in cursul judecatii, instantei sesizate cu judecarea cauzei.

Cererea depusa la organul de cercetare penala, la procuror ori la administratia locului de detinere se inainteaza, in termen de 24 de ore, instantei competente.

Alin. (1) al art. 160^6 a fost modificat de LEGEA nr. 169 din 10 aprilie 2002 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 261 din 18 aprilie 2002.

Alin. (2) al art. 160^6 a fost abrogat de LEGEA nr. 169 din 10 aprilie 2002 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 261 din 18 aprilie 2002.

Art. 160^6 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Masurile premergatoare examinarii cererii

ART. 160^7

Instanta verifica daca cererea de liberare provizorie cuprinde mentiunile prevazute in art. 160^6 alin. 2 si 3 si, daca este cazul, ia masuri pentru completarea acesteia. Cand cererea este depusa la instanta inaintea termenului de judecata, aceste obligatii revin presedintelui, care procedeaza si la incunostintarea persoanei care a facut cererea despre termenul de judecare a cererii.

Cand cererea este facuta de o alta persoana decat invinuitul sau inculpatul, din cele aratate in art. 160^6 alin. 1, instanta il intreaba pe invinuit sau pe inculpat daca isi insuseste cererea, iar declaratia acestuia se consemneaza pe cerere.

Art. 160^7 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Examinarea si admiterea in principiu a cererii

ART. 160^8

Instanta examineaza, de urgenta, cererea, verificand daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru admisibilitatea in principiu a acesteia.

In cazul cererii de liberare pe cautiune, daca instanta constata ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, stabileste cuantumul cautiunii si termenul in care cautiunea trebuie depusa, incunostintand despre aceasta persoana care a facut cererea. Dupa depunerea dovezii de consemnare a cautiunii, instanta admite in principiu cererea si fixeaza termenul pentru solutionarea ei.

Daca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege si dovada de consemnare a cautiunii nu a fost depusa, cererea se respinge.

Art. 160^8 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Solutionarea cererii

ART. 160^8a

Solutionarea cererii se face dupa ascultarea invinuitului sau a inculpatului, a concluziilor aparatorului, precum si ale procurorului.

In cazul in care se constata ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege si cererea este intemeiata, instanta admite cererea si dispune punerea in libertate provizorie a invinuitului sau inculpatului.

Instanta, in cazul admiterii cererii de liberare provizorie, stabileste si obligatiile ce urmeaza a fi respectate de invinuit sau inculpat.

Copia dispozitivului incheierii ramase definitive ori un extras al acesteia se trimite administratiei locului de detinere si organului de politie in a carui circumscriptie locuieste invinuitul sau inculpatul. Persoanele interesate se incunostinteaza.

Administratia locului de detinere este obligata sa ia masuri pentru punerea de indata in libertate a invinuitului sau inculpatului.

In cazul in care nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, cand cererea este neintemeiata sau cand aceasta a fost facuta de catre o alta persoana si nu a fost insusita de invinuit sau de inculpat, instanta respinge cererea.

Art. 160^8a a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Recursul impotriva incheierilor privind liberarea provizorie

ART. 160^9

Impotriva incheierii prin care s-a admis ori s-a respins cererea de liberare provizorie se poate face recurs de catre invinuit sau inculpat ori de catre procuror, la instanta superioara.

Termenul de recurs este de 24 de ore si curge de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa.

Dosarul va fi inaintat instantei de recurs in termen de 24 de ore.

Recursul se judeca in termen de doua zile.

Recursul se va solutiona in camera de consiliu.

Invinuitul sau inculpatul este adus la judecarea recursului. Participarea procurorului este obligatorie.

Instanta se pronunta in aceeasi zi asupra admiterii sau respingerii recursului.

Recursul impotriva incheierii prin care s-a respins cererea de liberare provizorie nu este suspensiv de executare.

Dosarul se restituie in termen de 24 de ore de la solutionarea recursului.

Dispozitiile alineatelor precedente se aplica in mod corespunzator si in cazul modificarii sau ridicarii controlului judiciar.

Art. 160^9 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Revocarea liberarii

ART. 160^10

Liberarea provizorie poate fi revocata daca:

a) se descopera fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie si care justifica arestarea invinuitului sau inculpatului;

b) invinuitul sau inculpatul nu indeplineste, cu rea-credinta, obligatiile ce-i revin potrivit art. 160^2 alin. 3 si art. 160^4 alin. 2 sau incearca sa zadarniceasca aflarea adevarului ori savarseste din nou, cu intentie, o infractiune pentru care este urmarit sau judecat.

Revocarea liberarii provizorii se dispune de instanta, prin incheiere, cu ascultarea invinuitului sau inculpatului asistat de aparator. Revocarea se dispune si in lipsa invinuitului sau inculpatului, cand acesta, fara motive temeinice, nu se prezinta la chemarea facuta.

In caz de revocare a liberarii provizorii, instanta dispune arestarea preventiva a invinuitului sau inculpatului si emite un nou mandat de arestare.

Impotriva incheierii instantei prin care s-a dispus revocarea liberarii provizorii se poate face recurs.

Dispozitiile art. 160^9 se aplica in mod corespunzator.

Art. 160^10 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

CAP. 2

ALTE MASURI PROCESUALE

Sectiunea I

Luarea masurilor de ocrotire si de siguranta

Masurile de ocrotire in caz de retinere sau de arestare preventiva

ART. 161

Cind masura retinerii sau a arestarii preventive a fost luata fata de un invinuit sau inculpat in a carui ocrotire se afla un minor, o persoana pusa sub interdictie, o persoana careia i s-a instituit curatela, ori o persoana care datorita virstei, bolii sau altei cauze are nevoie de ajutor, trebuie sa fie instiintata autoritatea competenta in vederea luarii masurilor de ocrotire. Obligatia de incunostintare revine organului judiciar care a luat masura retinerii ori a arestarii preventive.

Luarea masurilor de siguranta

ART. 162

(1) Daca procurorul, in cursul urmaririi penale, constata ca invinuitul sau inculpatul se afla in vreuna dintre situatiile aratate in art. 113 sau 114 din Codul penal, sesizeaza instanta care, daca este cazul, dispune luarea, in mod provizoriu, a masurii de siguranta corespunzatoare. In cursul judecatii masura de siguranta corespunzatoare este dispusa, de asemenea, in mod provizoriu de instanta de judecata.

(1^1) Instanta dispune luarea masurilor de siguranta prevazute in alin. 1 numai dupa ascultarea invinuitului ori inculpatului si in prezenta aparatorului si a procurorului.

(2) Instanta ia masuri pentru aducerea la indeplinire a internarii medicale provizorii si, totodata, sesizeaza comisia medicala competenta sa avizeze internarea bolnavilor mintali si a toxicomanilor periculosi.

(3) Masura internarii provizorii dureaza pina la confirmarea acesteia de catre instanta de judecata.

(4) Confirmarea se face pe baza avizului comisiei medicale.

(5) In cazul in care s-a dispus internarea medicala, se vor lua si masurile prevazute in art. 161.

(6) Hotarirea instantei de judecata prin care s-a confirmat masura internarii poate fi atacata separat cu recurs. Recursul nu suspenda executarea.

Alin. (1) al art. 162 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (1^1) al art. 162 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (2) al art. 162 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Sectiunea II

Masurile asiguratorii, restituirea lucrurilor si restabilirea situatiei anterioare savirsirii infractiunii

Masurile asiguratorii

ART. 163

(1) Masurile asiguratorii se iau in cursul procesului penal de procuror sau de instanta de judecata si constau in indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile si imobile, in vederea repararii pagubei produse prin infractiune, precum si pentru garantarea executarii pedepsei amenzii.

(2) Masurile asiguratorii in vederea repararii pagubei se pot lua asupra bunurilor invinuitului sau inculpatului si ale persoanei responsabile civilmente, pina la concurenta valorii probabile a pagubei.

(3) Masurile asiguratorii pentru garantarea executarii pedepsei amenzii se iau numai asupra bunurilor invinuitului sau inculpatului.

(4) Nu pot fi sechestrate bunuri care apartin unei unitati dintre cele la care se refera art. 145 din Codul penal, precum si cele exceptate de lege.

(5) Masurile asiguratorii in vederea repararii pagubei se pot lua la cererea partii civile sau din oficiu.

(6) Luarea masurilor asiguratorii este obligatorie:

a) abrogata;

b) in cazul in care cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitatea de exercitiu restrinsa.

Alin. (1) al art. 163 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Litera a) a alin. (6) al art. 163 a fost abrogata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Organele care aduc la indeplinire masurile asiguratorii

ART. 164

(1) Ordonanta de luare a masurii asiguratorii se aduce la indeplinire de catre organul de urmarire penala care a luat masura.

(2) Incheierea instantei judecatoresti prin care s-a dispus luarea masurii asiguratorii se aduce la indeplinire prin executorul judecatoresc.

(3) Masurile asiguratorii dispuse de procuror sau de instanta de judecata pot fi aduse la indeplinire si prin organele proprii de executare ale unitatii pagubite, in cazul in care aceasta este una dintre cele la care se refera art. 145 din Codul penal.

(4) In cazurile in care urmarirea penala se efectueaza de catre procuror, acesta poate dispune ca masura asiguratorie luata sa fie adusa la indeplinire de catre secretarul parchetului.

Alin. (3) al art. 164 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Procedura sechestrului

ART. 165

(1) Organul care procedeaza la aplicarea sechestrului este obligat sa identifice si sa evalueze bunurile sechestrate, putind recurge in caz de necesitate si la experti.

(2) Bunurile perisabile, obiectele din metale sau pietre pretioase, mijloacele de plata straine, titlurile de valoare interne, obiectele de arta si de muzeu, colectiile de valoare, precum si sumele de bani care fac obiectul sechestrului, vor fi ridicate in mod obligatoriu.

(3) Bunurile perisabile se predau unitatilor comerciale cu capital majoritar de stat, potrivit profilului activitatii, care sint obligate sa le primeasca si sa le valorifice de indata.

(4) Metalele sau pietrele pretioase ori obiectele confectionate cu acestea si mijloacele de plata straine se depun la cea mai apropiata institutie bancara competenta.

(5) Titlurile de valoare interne, obiectele de arta sau de muzeu si colectiile de valoare se predau spre pastrare institutiilor de specialitate.

(6) Obiectele prevazute in alin. 4 si 5 se predau in termen de 48 de ore de la ridicare. Daca obiectele sint strict necesare urmaririi penale, depunerea se face ulterior, dar nu mai tirziu de 48 de ore de la rezolvarea cauzei de catre procuror, dupa terminarea urmaririi penale.

(7) Obiectele sechestrate se pastreaza pana la ridicarea sechestrului.

(8) Sumele de bani rezultate din valorificarea facuta potrivit alin. 3 si 7, precum si sumele de bani ridicate potrivit alin. 2, se consemneaza, dupa caz, pe numele invinuitului, inculpatului sau persoanei responsabile civilmente, la dispozitia organului care a dispus instituirea sechestrului, caruia i se preda recipisa de consemnare a sumei, in termen de cel mult trei zile de la ridicarea banilor ori de la valorificarea bunurilor.

(9) Daca exista pericol de instrainare, celelalte bunuri mobile sechestrate vor fi puse sub sigiliu sau ridicate, putindu-se numi un custode.

Alin. (7) al art. 165 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Procesul-verbal de sechestru si inscriptia ipotecara

ART. 166

Organul care aplica sechestru incheie proces-verbal despre toate actele efectuate potrivit art. 165, descriind amanuntit bunurile sechestrate, cu indicarea valorii lor. In procesul-verbal se arata bunurile exceptate de lege de la urmarire, gasite la persoana careia i s-a aplicat sechestru. De asemenea, se consemneaza obiectiile partilor sau ale altor persoane interesate.

Un exemplar de pe procesul-verbal se lasa persoanei careia i s-a aplicat sechestrul, iar in lipsa, celor cu care locuieste, administratorului, portarului, ori celui care in mod obisnuit il inlocuieste sau unui vecin. In cazul cind parte din bunuri ori totalitatea lor au fost predate unui custode, se lasa acestuia o copie de pe procesul-verbal. Un exemplar se inainteaza si organului care a dispus luarea masurii asiguratorii, in termen de 24 de ore de la incheierea procesului-verbal.

Pentru bunurile imobile sechestrate, organul care a dispus instituirea sechestrului cere organului competent luarea inscriptiei ipotecare asupra bunurilor sechestrate, anexind copii de pe actul prin care s-a dispus sechestrul si un exemplar al procesului-verbal de sechestru.

Poprirea

ART. 167

Sumele de bani datorate cu orice titlu invinuitului, inculpatului sau partii responsabile civilmente de catre o a treia persoana, ori de catre cel pagubit, sint poprite in miinile acestora si in limitele prevazute de lege, de la data primirii actului prin care se infiinteaza sechestrul. Aceste sume vor fi consemnate de debitori, dupa caz, la dispozitia organului care a dispus poprirea sau a organului de executare, in termen de cinci zile de la scadenta, recipisele urmind a fi predate aceluiasi organ in 24 de are de la consemnare.

Contestarea masurii asiguratorii

ART. 168

(1) In contra masurii asiguratorii luate si a modului de aducere la indeplinire a acesteia, invinuitul sau inculpatul, partea responsabila civilmente, precum si orice alta persoana interesata se pot plange procurorului sau instantei de judecata, in orice faza a procesului penal.

(2) Hotarirea instantei de judecata poate fi atacata separat cu recurs. Recursul nu suspenda executarea.

(3) Dupa solutionarea definitiva a procesului penal, daca nu s-a facut plingere impotriva aducerii la indeplinire a masurii asiguratorii, se poate face contestatie potrivit legii civile.

Alin. (1) al art. 168 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Restituirea lucrurilor

ART. 169

(1) Daca procurorul sau instanta de judecata constata ca lucrurile ridicate de la invinuit ori inculpat, sau de la orice persoana care le-a primit spre a le pastra, sunt proprietatea persoanei vatamate ori au fost luate pe nedrept din posesia sau detinerea sa, dispune restituirea acestor lucruri persoanei vatamate. Orice alta persoana care pretinde un drept asupra lucrurilor ridicate poate cere, potrivit dispozitiilor art. 168, stabilirea acestui drept si restituirea.

(2) Restituirea lucrurilor ridicate are loc numai daca prin aceasta nu se stinghereste aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei si cu obligatia pentru cel caruia ii sint restituite sa le pastreze pina la raminerea definitiva a hotaririi.

Alin. (1) al art. 169 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Restabilirea situatiei anterioare

ART. 170

Procurorul sau instanta de judecata poate lua masuri de restabilire a situatiei anterioare savarsirii infractiunii, cand schimbarea acelei situatii a rezultat in mod vadit din comiterea infractiunii, iar restabilirea este posibila.

Art. 170 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1248
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site