Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AdministratieDrept


OBLIGATIA CIVILA

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic




OBLIGATIA CIVILA

NOTIUNEA DE OBLIGATIE CIVILA




ELEMENTELE RAPORTULUI JURIDIC DE OBLIGATIE

IZVOARELE OBLIGATIILOR

CLASIFICAREA OBLIGATIILOR

OBLIGATIILE COMPLEXE

OBLIGATIILE AFECTATE DE MODALITATI

NOTIUNEA DE OBLIGATIE CIVILA

In dreptul civil, termenul de obligatie are trei acceptiuni:

a.)   in sens larg (lato sensu) se intelege acel raport juridic in care o persoana    - numita creditor - pretinde alteia - numita debitor - sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, iar in cazul neindeplinirii acestei indatoriri, creditorul poate sa apeleze la forta de constrangere a statului, solicitand aplicarea unei sanctiuni.

b.)   in sens restrans (stricto sensu) obligatia civila reprezinta indatorirea ce revine subiectului pasiv sau prestatia la care este tinut debitorul, fie ca acesta consta intr-o actiune, fie intr-o abstentiune.

c.)    in al treilea rand, obligatia denumeste inscrisul care incorporeaza dreptul subiectiv patrimonial al creditorului si obligatia corelativa a debitorului (ex.obligatiunile).

ELEMENTELE RAPORTULUI JURIDIC DE OBLIGATIE

Subiectele raportului juridic de obligatie pot fi atat persoane fizice cat si persoane juridice, ori, exceptional, statul.

Subiectul activ se numeste creditor, iar subiectul pasiv se numeste debitor.   

Uneori o persoana poate avea o dubla calitate: si de debitor, si    de creditor.

Continutul raportului de obligatie il constituie dreptul de creanta apartinand creditorului si obligatia corespunzatoare a debitorului.

Dreptul de creanta se inscrie in activul patrimonial, iar obligatia corelativa in pasivul acesteia. Dreptul de creanta este un drept relativ, nu absolut.

Obiectul raportului de obligatie este actiunea sau abstentiunea subiectului pasiv, corespunzatoare dreptului subiectului activ.

Obligatia de a da (dare) nu se confunda cu obligatia de a preda (care este o obligatie de a face).

Obligatia de a nu face ceva este o obligatie negativa (de abstentiune) si consta in indatorirea debitorului de a se abtine de la un anumit fapt la care ar fi fost indreptatit prin lege sa il faca.

Trebuie distinsa “obligatia general-negativa de a nu face ceva” care incumba tuturor persoanelor in cazul raporturilor juridice ce contin drepturi absolute, obligatie care izvoraste din lege, de obligatia “de a nu face ceva” la care este tinut debitorul intr-un raport juridic concret, obligational.

Sanctiunea este un element specific raporturilor juridice obligationale perfecte. Este posibilitatea recunoscuta de lege creditorului de a recurge la forta de constrangere a statului, in cazul in care debitorul nu-si indeplineste obligatia.

IZVOARELE OBLIGATIILOR

Prin izvor al obligatiilor se intelege acel fapt juridic (lato sensu) care da nastere unui raport juridic obligational.

Potrivit Codului civil sunt izvoare de obligatii civile: contractul, cvasicontractul, delictul, cvasidelictul si legea.

Contractul este “acordul intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge intre dansii un raport juridic”.

Cvasicontractul este un fapt licit si voluntar din care se naste o obligatie catre o alta persoana sau obligatii reciproce intre parti. Cvasicontractele reglementate de Codul civil sunt gestiunea de afaceri si plata nedatorata. Practica judiciara a adaugat la acestea si imbogatirea fara just temei.

Delictul si cvasidelictul sunt definite de art.998 si 999 C.civ. Art.998 C.civ. prevede ca “orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara”. Art.999 C.civ. stabileste ca “Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa “. Delictul se comite cu intentie, iar cvasidelictul din culpa.

Exista si o alta clasificare, impartasita de literatura juridica:

obligatii civile care izvorasc din acte juridice;

obligatii civile care izvorasc din fapte juridice(stricto sensu)

obligatii civile care izvorasc din lege (ex. obligatia de intretinere).

CLASIFICAREA OBLIGATIILOR

In functie de obiect obligatiile pot fi:

obligatii de dare, adica de constituire sau transferare a unui drept real;

obligatii de facere, care constau in predarea unui bun sau plata unei sume de bani;

oblgatii de non-facere care constau in abtinerea debitorului de la ceva ce avea dreptul sa faca.

Dupa intinderea obligatiei, obligatiile se impart in:

a.      obligatii de rezultat sau determinate, in care debitorul se obliga la o actiune care are un rezultat

b.      obligatii de mijloace sau de diligenta, in care debitorul se obliga sa depuna toata straduinta, toata diligenta pentru obtinerea unui rezultat (ex.insanatosirea bolnavului).

Interesul clasificarii priveste solutionarea problemei vinovatiei. In cazul obligatiilor de rezultat, daca debitorul nu atinge rezultatul pentru care este dator, el este prezumat prin aceasta in culpa.



La obligatiile de mijloace, nerealizarea rezultatului nu este prin ea insasi o dovada a culpei debitorului, deci creditorul trebuie sa probeze ca debitorul nu si-a indeplinit obligatia de mijloace si din aceasta cauza nu s-a obtinut rezultatul.

Dupa sanctiune, obligatiile civile se clasifica in:

obligatii civile perfecte, a caror nerespectare este insotita de o sanctiune civila

obligatii civile imperfecte (naturale) care sunt lipsite de sanctiune, dar care pot fi executate fara ca debitorul sa mai poata pretinde restituirea prestatiei. Art.1092 al C.civ.prevede: ”Repetetiunea nu este admisa in privinta obligatiilor naturale care au fost achitate de bunavoie”. Art.20 din Decretul nr.167/1958 privind prescriptia extinctiva prevede, de asemenea, imposibilitatea repetitiunii obligatiei prescrise, dar executate de bunavoie.

Dupa opozabilitate, obligatiile se clasifica in trei categorii:

obisnuite, cele mai numeroase care se bazeaza pe principiul relativitatii efectelor actelor juridice (res inter alios acta)

reale (propter rem), care apar ca un accesoriu al unui drept real;

scriptae in rem - a caror opozabilitate este strans legata de posesia lucrului.Titularul dreptului de folosinta asupra acelui bun isi poate realiza dreptul sau numai daca dobanditorii succesivi ai proprietatii lucrului respecta acel drept.

Dupa structura obligatiile pot fi:

pure si simple, in care exista un singur creditor si un singur debitor, si nu sunt afectate de modalitati;

complexe, in care exista o pluralitate de subiecte sau de obiecte, ori ambele

afectate de modalitati (de termen sau conditie).

OBLIGATIILE COMPLEXE

Obligatiile complexe pot fi obligatii cu pluralitate de subiecte, obligatii cu pluralitate de obiecte si obligatii indivizibile.

A.    Obligatiile cu pluralitate de subiecte se pot clasifica in:

- obligatii conjuncte (divizibile). Aceste obligatii constituie regula (art.1060 C.civ.). Fiecare creditor actioneaza pentru realizarea drepturilor subiective, proprii, iar fiecare debitor raspunde pentru partea sa din datorie in cadrul obligatiilor conjuncte.

- obligatii solidare (art.1034-1056 C.civ.) in care fiecare creditor solidar poate sa pretinda debitorului executarea intregii datorii sau fiecare debitor solidar poate fi urmarit pentru executarea prestatiei datorate de toti debitorii solidari, creditorului.

Solidaritatea activa (intre creditori) permite fiecarui creditor sa ceara debitorului plata intregii datorii. Solidaritatea activa trebuie stipulata expres.

Efectele intre creditori si debitorul comun: fiecare creditor are dreptul sa pretinda si sa primeasca plata intregii creante. Debitorul actionat in justitie de unul din creditorii solidari, nu poate plati valabil decat creditorului reclamant.

Actul care intrerupe prescriptia in privinta unuia din creditorii solidari profita tuturor creditorilor.

Creditorul solidar reprezinta pe ceilalti cocreditori in toate actele care pot avea ca efect conservarea obligatiei (art.1038 C.civ.), dar nu si cand este vorba de inrautatirea situatiei acestora. Creditorul solidar care a primit toata datoria, este obligat sa imparta cu ceilalti creditori solidari, afara numai de va proba ca obligatia este contractata numai in interesul sau (art.1037 C.civ.).

Solidaritatea pasiva. Art.1039 prevede ca “Obligatia este solidara din partea debitorilor, cand toti s-au obligat la acelasi lucru, astfel ca fiecare poate fi constrans pentru totalitate si plata facuta de unul din debitori, libereaza si pe ceilalti catre creditor”.

Obligatiile solidare pasive comporta o unitate de obiect, caci ele poarta asupra unui singur lucru (obiect). De aici urmatoarele consecinte:

- creditorul are posibilitatea de a urmari pe oricare debitor si plata facuta de acesta ii elibereaza si pe ceilalti codebitori;

- creditorul are posibilitatea de a alege pe oricare dintre debitori, pentru ca toti sunt debitori principali, iar debitorul urmarit nu poate opune creditorului beneficiul diviziunii (art.1042 C.civ.). Liberarea completa a debitorilor se poate face si prin celelalte mijloace de stingere a obligatiilor nu numai prin plata, cum ar fi: compensatia, novatia, remiterea de datorie etc.

Pluralitatea de legaturi obligationale. Existenta mai multor debitori creeaza atatea legaturi cati debitori sunt:

- fiecare debitor are un raport juridic propriu cu creditorul sau.

Obligatia sa poate sa fie afectata de modalitati (termen, conditie) care nu vor opera cu privire la ceilalti codebitori

- datoria fiecarui mostenitor al debitorului solidar este indivizibila in raport cu creditorul

- exista doua tipuri de exceptii, de aparari pe care le poate opune un debitor solidar; unele exceptii comune, de care profita si ceilalti debitori, si altele personale, de care profita numai debitorul respectiv.

Raporturile dintre codebitori

Dupa efectuarea platii de catre unul dintre codebitorii solidari, intre codebitorii solidari datoria este conjuncta (divizibila) (art.1052 C.civ.).

Deci debitorul care a platit nu mai beneficiaza in continuare de avantajele solidaritatii fata de ceilalti codebitori. In general, impartirea intre codebitorii solidari a prestatiei executate se face in parti egale, cu exceptia cazurilor cand intre ei a intervenit o intelegere cu privire la impartirea in mod diferentiat a platii efectuate, in special in situatia cand unul dintre debitori este insolvabil.

Riscul insolvabilitatii unui debitor se suporta de toti ceilalti, inclusiv de catre cel care a facut plata, proportional cu cota fiecaruia din datorie (art.1053 al C.civ.).

Actiunea in regres pornita de catre debitorul platitor (solvens) impotriva fiecarui debitor, poate fi considerata fie o actiune personala intemeiata pe mandat tacit sau gestiune de afaceri, fie o actiune subrogatorie in locul debitorului platit.

Debitorul solvens va ramane un simplu creditor chirografar; deci nu i se creeaza anumite garantii speciale.

Potrivit art.1056 C.civ.,”Codebitorul solidar reprezinta pe ceilalti codebitori in toate actele care pot avea ca efect stingerea sau imputinarea obligatiei”.



Codebitorul solidar poate opune impotriva creditorului care    l-a chemat in judecata toate exceptiile care ii sunt personale, precum si acelea care sunt comune debitorilor; dar nu poate opune exceptiile sau apararile personale ale celorlalti codebitori solidari.

Solidaritatea pasiva nu se prezuma, ea trebuie sa fie prevazuta expres fie in conventia partilor, fie in lege.

In dreptul comercial, solidaritatea este regula; ea prezuma, iar in cazul in care partile doresc sa deroge de la aceasta regula, trebuie sa o faca in mod expres.

In dreptul civil, solidaritatea pasiva este legata in urmatoarele cazuri:

- cei care au cauzat impreuna un prejudiciu printr-o fapta ilicita raspund solidar fata de victima (art,1003 C.civ.);

- mandantii care au desemnat acelasi mandatar, vor raspunde solidar pentru toate efectele mandatului (art.1551C.civ.);

- antreprenorul si arhitectul raspund solidar pentru daramarea constructiei din cauza unui viciu al acesteia (art.1483 C.civ.);

- executorii testamentari ai aceluiasi defunct, raspund solidar pentru bunurile mobile incredintate (art.918 C.civ.).

Practica judiciara si doctrina au conceptul obligatiei in solidum, cand mai multi debitori au obligatii independente nascute din cauze diferite, dar furnizeaza creditorului o singura creanta. Exemplu obligatia alimentara: fiecare debitor poate fi urmarit pentru ceea ce creditorul are dreptul, pentru ca fiecare este tinut personal.

Plata facuta de unul din codebitori ii pune pe ceilalti la adapostul unei eventuale urmariri din partea creditorului.

Debitorul “in solidum” care a platit mai mult decat partea sa din contributie, are un drept de recurs impotriva celorlalti codebitori. In multe cazuri insa legea stabileste o ordine in care trebuie facuta urmarirea debitorilor, incat limiteaza efectele obligatiei in solidum.

Astfel art.89 C. familiei stabileste ca “Intretinerea se datoreaza in ordinea urmatoare:

a.)   sotii isi datoreaza intretinere inaintea celorlalti obligati

b.)   descendentul este obligat la intretinere inaintea ascendentului, iar daca sunt mai multi descendenti, cel in grad mai apropiat inaintea celui mai indepartat

c.)    cel care infiaza este obligat la intretinere inaintea parintilor firesti

d.)   fratii si surorile isi datoreaza intretinere dupa parinti, insa inaintea bunicilor.

Dar potrivit art.90 al.2 C. familiei, obligatia in solidum functioneaza:

“Daca parintele are drept la intretinere de la mai multi copii, el poate, in caz de urgenta, sa porneasca actiunea numai impotriva unuia dintre ei. Cel care a platit intretinerea se poate intoarce impotriva celorlalti pentru partea fiecaruia.”

Solidaritatea pasiva este practic o garantie acordata creditorilor.

Incetarea solidaritatii pasive are loc prin:

- renuntarea totala sau partiala sau tacita, la solidaritate.

Daca este partiala, ea va produce numai fata de codebitorul fata de care a fost consimtita. Riscul insolvabilitatii unui debitor il suporta toti ceilalti codebitori, inclusiv cel in favoarea caruia s-a facut renuntarea la solidaritate;

- moartea unuia dintre codebitorii solidari. Datoria lui se divide intre mostenitori, proportional cu partea din mostenirea ce-i revine fiecaruia.

B.     Obligatiile complexe cu pluralitate de obiecte pot fi:

1.) obligatii conjuncte - acelea in care debitorul este obligat sa execute mai multe prestatii cumulativ

2.) obligatii alternative - acelea in care daca obiectul prestatiei consta    in doua sau mai multe prestatii, executarea unei prestatii la alegerea uneia dintre parti duce la stingerea obligatiei. Alegerea o are debitorul, daca nu s-a convenit altfel. Nu se poate executa cate o parte din fiecare obligatie.

Asa cum s-a aratat, alegerea prestatiei apartine debitorului, daca nu s-a acordat expres creditorului. Daca la scadenta debitorul nu opteaza pentru una din prestatii, creditorul poate cere executarea silita pentru oricare dintre ele.

Daca vreuna din obligatii are un obiect imoral, ilicit, sau piere pana la scadenta obligatia devine pura si simpla. Si in cazul in care alegerea prestatiei se face de catre creditor, daca numai unul din lucruri a pierit fara culpa debitorului, el va accepta obiectul ce a mai ramas.

Daca unul a pierit din culpa debitorului, creditorul poate cere sau bunul ramas, sau pretul aceluia care a pierit.

3.) obligatii facultative - acelea in care debitorul se obliga la o singura prestatie, dar cu facultatea pentru el de a se libera executand o singura alta prestatie determinata.

Deci exista o singura prestatie ca obiect al obligatiei, dar o pluralitate de prestatii in privinta posibilitatii de a plati.

Efecte: Daca obligatia este facultativa, creditorul nu poate cere decat executarea prestatiei care constituie obiectul obligatiei, deoarece cealalta ramane o facultate de plata pentru debitor.

C. Obligatiile indivize (indivizibile) sunt obligatiile care, datorita obiectului lor sau conventiei partilor, nu pot fi fractionate intre pluralitatea de subiecte active sau subiecte pasive.

Obligatia indivizibila nu poate fi executata decat in totalitate, pentru aceasta trebuie sa existe o pluralitate de subiecte active si pasive, ce permite fiecarui creditor sa ceara fiecarui debitor plata intregii datorii.

Indivizibilitatea poate fi naturala sau conventionala.

In cazul indivizibilitatii conventionale, obiectul obligatiei este prin natura lui divizibil, dar partile s-au inteles sa-l califice ca un bun indivizibil.

In cazul indivizibilitatii naturale, executarea partiala este de neconceput.

In caz de pluralitate de debitori, fiecare debitor este tinut sa execute integral si o singura data; regula se aplica si mostenitorilor creditorului.

In caz de pluralitate activa, fiecare creditor poate cere executarea prestatiei in totalitate, regula se aplica si mostenitorilor creditorului.

OBLIGATIILE AFECTATE DE MODALITATI

Modalitatile care pot afecta o obligatie civila sunt: termenul (care intereseaza executarea unei obligatii) si conditia (care priveste insasi existenta obligatiei).

Termenul (Art.1022-1025 C.civ.) este un eveniment viitor si sigur ca se va produce, de care depinde executarea sau stingerea unei obligatii.

Clasificari:

a.) Dupa cunoasterea sau necunoasterea momentului producerii sale, termenul poate fi cert sau incert,

Termenul cert este acela a carui implinire se cunoaste din chiar momentul nasterii obligatiei, fiind determinat fie printr-o data calendaristica, fie printr-un interval determinat de timp.

Termenul este incert cand nu se cunoaste in momentul nasterii obligatiei data la care se va implini, dar este sigur ca el se va implini in viitor (de ex.: la decesul unei persoane).

Daca termenul nu este determinat, judecatorul fixeaza un termen “rezonabil” dependent de circumstante pentru executarea obligatiilor.



b.) Dupa interesul persoanei termenele pot fi stipulate: in favoarea creditorului. In favoarea debitorului sau in favoarea ambelor parti.

Cel in favoarea caruia este stipulat poate renunta la el (de ex.: dacs e prevazut in favoarea debitorului, el poate face o plata anticipata).

Legea prezuma, in lipsa de conventie contrara, ca termenul este stipulat in favoarea debitorului.

c.) Dupa efectele pe care le produc, termenele pot fi:

- suspensive - care intarzie (amana ) executarea obligatiei pana la implinirea lui. Datoria devine exigibila la scadenta, la termen;

- extinctive - care au ca efect stingerea obligatiei (in momentul implinirii termenului, raportul juridic obligational inceteaza)

d.) Dupa izvor, termenul poate fi: legal, conventional sau judiciar (de ex.: termenul de gratie),

Renuntarea la termen. Cel in favoarea caruia este prevazut, poate renunta la el. Aceasta inseamna ca obligatia devine pura si simpla, adica imediat exigibila.

Decaderea din beneficiul termenului intervine cand debitorul se afla in stare de insolvabilitate sau cand debitorul micsoreaza in mod culpabil garantia oferita creditorului (gaj, ipoteca, privilegii).

Conditia este un eveniment viitor si nesigur ce se va produce, care suspenda fie nasterea, fie stingerea unui contract sau a unei obligatii.

La termen, incertitudinea vizeaza momentul producerii evenimentului viitor.

La conditie, incertitudinea vizeaza realizarea evenimentului viitor.

Cracteristicile conditiei sunt: este un eveniment viitor, este nesigur ca se va intampla si afecteaza existenta obligatiei.

Clasificare. Conditia poate fi:

a.) cauzala - cand realizarea ei depinde exclusiv de hazard, de intamplare;

b.) mixta - cand realizarea ei depinde si de vointa uneia din parti, cat si de cea a unui tert determinat;

c.) potestativa - cand realizarea ei depinde exclusiv de vointa uneia din parti.

Conditiile potestative pure depind, in exclusivitate, de vointa debitorului.

Conditiile potestative simple depind atat de vointa debitorului, cat si de elemente exterioare acestuia.

In actele cu titlu gratuit este interzisa conditia potestativa simpla si cea pura din partea debitorului.

In actele cu titlu oneros este interzisa conditia potestativa pura, cea potestativa simpla este admisa. Insa practica judiciara a extins interdictia si declara nule orice acte in care exista conditia potestativa din partea debitorului, si sunt valabile daca conditia potestativa este din partea creditorului.

Dupa efectele pe care le produce, conditia poate fi:

- conditie suspensiva, cand de realizarea ei depinde nasterea raportului juridic obligational;

- conditie rezolutorie, cand realizarea ei conduce la desfiintarea retroactiva a raportului juridic obligational.

Efectele conditiei sunt retroactive (art.1015 C.civ.), adica se produc din momentul nasterii obligatiei afectate de conditie (ex.tunc), nu numai din momentul indeplinirii sau neindeplinirii conditiei.

Efectele sunt diferite dupa cum conditia este suspensiva sau rezolutorie.

Efectele conditiei suspensive:

pendente conditione - conditia suspensiva presupune ca obligatia nu exista, ca nu s-a nascut. Debitorul nu este obligat sa respecte drepturile creditorului, iar creditorul poate cere executarea obligatiei;

eveniente conditione - dreptul este consolidat retroactiv, iar obligatia produce efecte si pentru trecut.

Exceptii de la retroactivitate:

- prescriptia extinctiva incepe sa curga numai de la data realizarii conditiei;

- riscurile pieirii fortuite a bunului individual determinat raman in sarcina instrainatorului;

- fructele percepute de instrainator pana la realizarea conditiei ii apartin.

Daca conditia nu se realizeaza, raportul juridic obligational nu a luat fiinta.

Data cand se realizeaza sau nu se realizeaza conditia, trebuie stabilita de parti in contract sau, in anumite cazuri, ea este prevazuta de legiuitor.

Daca nu s-a fixat termen, Codul civil dispune ca ea nu se va realiza niciodata daca este imposibil (in mod obiectiv) sa se implineasca.

Efectele conditiei rezolutorii

- pendente conditione

debitorul trebuie sa-si execute obligatia sa, iar creditorul poate cere executarea ei;

debitorul, sub conditie rezolutorie, suporta riscul pieirii fortuite a bunului, in calitate de proprietar;

-eveniente conditione

in momentul indeplinirii ei, raportul juridic se desfiinteaza    retroactiv. Partile trebuie sa-si restituie prestatiile deja executate; raportul juridic se desfiinteaza automat.

Exceptii de la retroactivitate:

- riscurile pendente conditione sunt suportate de debitorul proprietar sub conditie rezolutorie, care va plati pretul desi bunul nepredat piere la creditorul pretului (vanzator);

- actele de administrare raman valabile;

- fructele culese de dobanditor raman valabile.

Daca conditia rezolutorie nu s-a implinit, raportul juridic obligational se consolideaza retroactiv, devenind un raport juridic pur si simplu.

Pentru a produce efecte juridice, conditia trebuie sa fie posibila (material si juridic), licita si morala.

Sarcina este specifica contractelor cu titlu gratuit si consta intr-o obligatie (dare, facere sau non-facere) impusa de cel care gratifica celui care beneficiaza de liberalitate.

Sarcina imprima contractului un caracter bilateral (sinalagmatic). Aceasta inseamna ca beneficiarul sarcinii (creditorul ei) poate cere executarea sarcinii, rezolutiunea sau rezilierea contractului, iar la donatii revocarea.

In cazul conditiei, efectele ei se produc de drept, instanta putand sa constate doar existenta sau inexistenta lor.

La sarcina instanta se pronunta pe aspectul neexecutarii ei.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 838
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site