Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



Alimentatie nutritieAsistenta socialaCosmetica frumuseteLogopedieRetete culinareSport

Fitness

BAZELE ANALIZEI MISCARILOR; TEHNICI Sl INSTRUMENTE PENTRU ANALIZA MISCARILOR

Sport

+ Font mai mare | - Font mai mic




BAZELE ANALIZEI MISCARILOR; TEHNICI Sl INSTRUMENTE PENTRU ANALIZA MISCARILOR

Caracteristici si parametri




Studiul oricaror fenomene este calitativ si cantitativ. Calitatea este insusirea specifica oricarui proces si fenomen, deosebindu-1 pe acesta de altele. Ea se exprima sub forme diferite, unele din acestea putand fi cuantificate.

Una dintre cerintele principale ale proiectarii si organizarii cercetarilor este aceea de a de­fini exact ce anume urmeaza sa se cerceteze. Fiecare obiect sau fenomen prezinta un set de in­susiri sau calitati proprii. Vom considera caracteristici ale lucrurilor si fenomenelor pe care le studiem acele insusiri, particularitati, trasaturi, calitati care sunt distinctive si constituie specifi­cul acestor lucruri sau fenomene. Cercetatorul va trebui sa desprinda prin analiza logica acele caracteristici pe care le supune analizei si sa le exprime in definitii operationale, pentru a pas­tra pe tot parcursul investigatiei unitatea orientarii (respectarea principiului logic al identitatii).

In cercetarea activitatilor si actiunilor vom intalni situatii in care diferentele dintre feno­menele observate sunt de ordin calitativ, aprecierea noastra facandu-se prin descrieri care une­ori se exprima si in note, notele fiind insa stabilite arbitrar, scala de notare putand fi oricand modificata. Astfel, evolutia unui patinator sau gimnast se face prin apreciere si transformarea impresiei tehnice si artistice in note (de la 1 la 6 si de la 1 la 10, de exemplu). Tot asa apre­ciem in calificative sau note comportarea tehnico-tactica a unui jucator de fotbal sau pri­ceperea si obiectivitatea unui arbitru. Coordonarea, usurinta, eleganta, continuitatea s.a. sunt caracteristici ale miscarilor, care pot avea grade diferite, dar a caror apreciere este facuta dupa criterii precis formulate, cat mai obiectiv (cel putin in intentie) de catre specialisti. Capacitatea de apreciere exacta a caracteristicilor miscarilor, de catre evaluatori sau specialisti, se dobandeste prin exercitiu si studiu, asa cum am subliniat acest lucru in metoda observatiei. in domeniul nostru de activitate comportamentul este alcatuit din deosebit de multe manifestari (fenomene) care au frecventa mare (care se repeta de nenumarate ori) sau care, exprimand per­formante, pot fi masurate in sistemele metrice existente.

Inregistrarea cantitativa (frecvente, valori motrice sau performante) confera domeniului nostru precizia pe care o asigura apoi prelucrarea matematica si statistica si, in general, ii con­fera increderea pe care o da indicatorul masurat obiectiv. Vom putea prelucra statistic si gra­fic (tabele, indicatori statistici, grafice de situatii si evolutii) majoritatea actelor si actiunilor care se repeta; vom stabili relatii cauzale deterministe sau probabiliste, vom putea interveni in pregatirea subiectilor pentru a „dirija' cauzalitatea si probabilitatea. De exemplu, inregistrarea numarului de pase, caracteristicile lor si inlantuirea cu alte actiuni ne va permite sa caracte­rizam o echipa si o maniera de joc.

Performantele din atletism, natatie, haltere, tir sunt precis masurate in timp, spatiu, forta, puncte, ele putand fi oricand comparate cu altele. De aici si posibilitatea ca pentru astfel de „evenimente' sa avem tabele de recorduri - de la mondiale si olimpice, la locale si personale.

Vom denumi deci parametri numai acele valori ale actelor motrice care pot fi exprimate in unitati de masura. Cercetatorul domeniului are deci un vast camp de investigatie. Cu atentie si exigenta, el va trebui sa asigure o cat mai mare obiectivitate aprecierii pe care o face asupra caracteristicilor actiunilor si miscarilor, sa-si fixeze criterii exacte de evaluare, cunoscand ca de multe ori indicatorii calitativi sunt hotaratori pentru performanta.

Directiile analizei miscarilor

Kineziologie, cinematica, cinetica

Domeniul miscarilor umane este studiat in principal de biomecanica, pe baza principiilor mecanicii, adaptata la fiinta vie. in ultimele decenii s-a impus conceptul si disciplina kinezi-ologiei. Ca disciplina stiintifica, kineziologia studiaza activitatea corporala in toata complexi­tatea ei, din multiple puncte de vedere fundamentale: filosofic, psihologic, pedagogic, biofizic (fiziologic, biomecanic), igienic (SJ. Hoffman & J.C. Harris, (2000). Sub denumirea de „Kinematics', cunoscutul cercetator V.M. Zatsiorski (1998), dezvolta aspectele de ordin ci­nematic ale miscarii umane.

A. Analiza calitativa

Analiza calitativa prezinta doua aspecte majore:

1. Analiza nominala, de identificare si numire a componentelor miscarii. Diferentierea miscarilor consta din stabilirea unui sistem de termeni care constituie

nomenclatura, pe baza caruia se face recunoasterea si identificarea unei miscari, asa cum exista ea. Analiza aceasta este posibila datorita clasificarii realizate intr-un domeniu anume al miscarilor umane. In biomecanica, in descrierea miscarilor, se folosesc termeni ca: linear, unghiular, parabolic, circular etc.

Pentru aceasta analiza, cercetatorul-observator trebuie sa fie abilitat.

2. Analiza evaluativa continua analiza nominala pentru a diferentia miscarile intre ele dupa anumite caracteristici, mai mult sau mai putin prezente sau importante. Clasificarea sau ordonarea dupa o caracteristica data de un sistem de valori reprezinta acest tip de analiza -analiza criteriala. Termeni comparativi: mai mare, mai inalt, mai rapid, mai precis sunt utilizati frecvent in analiza evaluativa. Arbitrajele din patinaj, gimnastica, sarituri in apa sunt exemple. Adaugam aici si scalele ordinale care indica numarul de ordine al sosirii sportivilor intr-o cursa, dupa valoarea lor (Nr. 1 pentru primul, Nr. 2 pentru al doilea etc). Aspectele generale ale analizei calitative sunt prezentate in capitoul nr. 9, al cercetarii descriptive.

B. Analiza cantitativa

Prin analiza cantitativa se intelege stabilirea marimii variabilelor (caracteristicilor) miscarilor.

Variabilele miscarilor sunt cuantificate fie prin operatii de numarare, fie de masurare. Dupa cum am mai aratat, cand cantitatile pot fi descrise prin numarare, ele se numeasc dis­crete, iar cand nu pot fi descrise prin numarare se numesc continue.

Cinematica este acea parte a biomecanicii care se ocupa cu caracteristicile temporale si spatiale ale miscarilor, facand abstractie de fortele care le produc. Marimile utilizate pentru descrierea miscarilor sunt in principal: traiectoria, unghiul, timpul/durata, viteza, acceleratia, viteza unghiulara si acceleratia unghiulara.

Cinetica sau dinamica este acea parte a mecanicii care studiaza fortele care produc sau modifica miscarea. Marimile caracteristice sunt: masa, greutatea, forta, impulsul, momentul fortei.

Variabilele cantitative ale miscarilor umane cum sunt durata, spatiul si forta pot fi expri­mate in unitati S.I. (Sistemul International), dar poate fi masurat ca viteza de deplasare (s/t) cu ajutorul vitezometrului, care exprima cantitatea sub forma continua, ca trecere progresiva de la o valoare la alta. Din variabilele cantitative de baza se deriva altele ca viteza, acceleratia, energia etc.

C. Analiza observationala

Denumim astfel analiza realizata de cercetator a „performantelor reale', a comportamen­tului in conditiile firesti ale concursului, antrenamentului, ale terenului sau salii.

Cea mai simpla tehnica de analiza este observarea fenomenologica, pe baza simturilor vazului si auzului, prin care este apreciata executia unuia sau mai multor subiecti, de exemplu, corectitudinea unui procedeu tehnic sau modul de organizare a unei actiuni tactice. Nevoia de cuantificare il obliga pe cercetator sa utilizeze o tehnica de inregistrare si masurare.

Tehnica fenografiei prezinta forma miscarii, asa cum este ea perceputa si obiectivata si prin tehnica cinematografiei sau video. Este o analiza a structurii miscarii, a caracteristicilor figurale si dinamice ale formei acesteia din punctul de vedere al calitatii ei. Modelul vizual pe care cercetatorul il are din studii si experienta este fundalul pe care se proiecteaza ceea ce per­cepe actual si pe baza caruia se face evaluarea eficientei, randamentului si abilitatii.

Pentru o analiza cat mai bine structurata, cercetatorul intocmeste liste de control dupa care sunt grupati itemii observatiei: scopurile generale ale activitatii, sarcinile concrete ale obser­vatiei, structurile secventiale ale miscarilor si modalitatile de coordonare dinamica, cele mai frecvente greseli care se produc, factorii interni si externi care influenteaza sau determina com­portamentul motric etc.

D. Analiza pe baza inregistrarilor

Obiectivitatea observatiei este asigurata de inregistrarile cat mai specifice realizate cu aparatura si dispozitive adecvate (mecanice, electronice, optice s.a.)

Jerry N. Barham numeste instrumente software tabelele, protocoalele si graficele de inregistrate (la vedere, inclusiv formularele de tip actografic sau movografic), tabelele de eva­luare, testele creion-hartie, precum si „software routines' - consemnele dupa care se admi­nistreaza sau se folosesc acestea, si instrumente hardware toate dispozitivele, aparatele si insta­latiile care obiectiveaza - inregistreaza sau masoara - caracteristicile de tot felul ale miscarilor.

Pentru diferitele tehnici care studiaza miscarea umana se folosesc in mod curent termeni ca fotografie si cinematografie (cu diferite variante ca ciclografie, cinegrama, cronograma, kinograma) movografie, actografie, dinamografie, spidografie etc.

E. Analiza pe baza „reductiei' si a prelucrarii datelor.

Reductia este transformarea datelor inductiei in asertiuni cu caracter „amplifiant', gene­ralizator. Datele recoltate trebuie transformate, grupate, sintetizate, condensate, pentru a putea fi folosite mai bine in vederea ameliorarii teoriei, prin generalizare, si a practicii, prin aplicatii de recomandari dovedite ca semnificative (inclusiv din punct de vedere statistic)

„Motoscopia', „motografia', „fenografia', filmarea stroboscopica, inregistrarile pneu­matice sau electronice sunt considerate ca facand parte din tehnicile de „motodiagnostic' (Kiphard)

Motologie, motografie, fenografie

in dorinta fireasca de a gasi expresiile cele mai apropiate si sugestive care sa designeze o disciplina, activitate sau fenomen, cercetatorii propun diferiti termeni - mai mult sau mai putin inspirati. Astfel, in literatura stiintifica germana au aparut acesti termeni, pe care colegii lor englezi, americani sau francezi nu-i asimileaza decat partial.

Motologia este o denumire noua pentru o stiinta orientativa spre studiul personalitatii si care are ca obiect motricitatea umana ca unitate functionala a perceptiei, trairii, a gandirii si actiunii (dupa Kiphard, subl. ns.). Ea cuprinde, ca domenii potentiale, studiul dezvoltarii mo­trice (geneza miscarii), tulburarile motorii (patologia miscarii), diagnosticul motor si terapia prin miscare.

Motografia este metoda de inregistrare a miscarilor sub forma de trasee (urme), urme luminoase in tehnici ca:

a) stereo-motografie (motografie spatiala); fotografie in trei dimensiuni cu camere montate in paralel sau cu dispozitiv stereo; sisteme radar cu ultrasunete si laser;

b) motogrammetrie, prin asocierea motografiei cu foto-grammetria, pentru studiul ac­celeratiei de-a lungul unei curbe in cele trei dimensiuni;

c) tehnica infrarosu, razele infrarosii neinfluentand vederea persoanelor;

d) imagini instantanee pentru prelucrare imediata (Baum). in tarile de limba engleza sau franceza, tehnicile curente de analiza a miscarilor sunt denumite cronofotografice.

Fenografia (dupa Kiphard) are ca obiect studiul miscarii asa cum este ea realizata (forma miscarii) si cum se prezinta direct observatiei, fiind obiectivata prin metode cinematografice. Scopul este analiza structurii si vizualizarea caracteristicilor figurale si dinamice ale formelor motrice si calitatilor lor.

Este necesar sa subliniem faptul ca analiza miscarilor nu poate fi considerata completa si satisfacatoare daca nu are in vedere cel putin trei aspecte sau principii: aspectul functional (biochimic, fiziologic, psiho-fiziologic, senzorimotric, neuromotric), aspectul psihologic (com­portamentul ascuns, „covert' si comportamentul vizibil, deschis, „overt', cu componentele lor motivationale si decizionale) si aspectul sociologic-cultural, chiar daca cel care realizeaza analiza este un tehnician interesat de „dinamica gleznei in bataia la saritura in lungime'. El tre­buie sa aiba in vedere conditionarea gesturilor motrice de catre intregul sistem de factori deter­minanti ai performantei (grupati de noi in „cei 4 A ai performantei - Aptitudini, Atitudini, Antrenament si Ambianta - Epuran, 1990), sportivul fiind un „om', un sistem integral.

Lista instrumentelor, dispozitivelor si aparatelor utilizate pentru analiza miscarilor umane, din punct de vedere kineziologic si pedagogic (actografic)

1. Instrumente pentru analiza mecanica

a. pentru masurarea lungimilor:

- roata de masurare

- compasul

- banda metrica (tip croitorie si ruleta)

- metrul de lemn

b. compasuri antropometrice

c. goniometre:

- raportor

- flexometre

- goniometru manual

d. pentru masurarea timpului:

- cronometrai, cronograful

e. pentru masurarea fortei:

- dinamometru palmar

- dinamometru pentru picioare si spate

- cablu tensiometric

- ergometre, platforme dinamometrice si dinamografice pentru masurarea lucrului mecanic

2. Instrumente pentru analiza eficientei: a. Teste de performanta:

- pentru viteza de locomotie

- pentru viteza de miscare a obiectelor exterioare (aruncarea mingii de oina, serviciul la tenis)

- pentru distanta realizata in:

- - saritura orizontala - lungime, triplu salt

- saritura verticala

- prin locomotie in timp dat

- de aruncare a obiectelor exterioare

-pentru forta folosita (greutatea impinsa, trasa, ridicata, inregistrata cu dinamometrul)

- calitatea si precizia miscarilor:

- prin numarare (procentaje de scor)

- numar de incercari



- numar de puncte

- prin masurare - distanta fata de tinta (baschet)

- dificultatea performantelor (gradul de dificultate la sarituri de la trambulina, exercitii de gimnastica sportiva)

- clasamente si procentaje la concursuri si turnee.

b. Tabele si grafice de inregistrare:

- numararea frecventei unei miscari (actiuni, driblinguri la baschet)

- localizarea actiunii (de unde se executa o aruncare, unde patrund loviturile pe spatiul portii)

- lungimea traseului parcurs de sportiv pe teren intr-un timp anumit

- eficienta actiunilor - procentajul reusitelor la baschet.

Foile de arbitraj din unele jocuri sunt documente utile pentru o astfel de analiza. Cerce­tatorul isi construieste insa si instrumente (protocoale, tabele, machete de teren etc.) care sa serveasca scopurilor concrete ale investigatiei.

c. Scalele de evaluare si masurare (au fost prezentate la cap. 8, „Masurarea') 3. Instrumente fotografice si cinematografice

a. Pentru recoltarea datelor:

a) Pentru fotografia statica:

- aparate de luat vederi cu anexe: lentile, fulger electronic, reflectoare; aparate de luat vederi digitale si video - DVD.

- echipamente de prelucrare

- echipamente de proiectare

b) Pentru fotografierea in miscare (cinematografie):

- aparate de luat vederi (pe 16 mm, 35 mm), cu anexe: lentile, baterii, reflec­toare, generatoare de timp, fulgere electronice multiple

- echipament de proiectare

c) Video si televiziune, „videografie'

- camera de luat vederi

- video-recorder si video-player pentru inregistrare si redare

- monitor video sau TV, dublate de inregistrari audio, devenit astfel „multi­media'

b. Pentru sintetizarea (reductia) datelor: a) Sistem de digitizare

- pe baza de „creion-hartie'

- conturul miscarii, al corpului sau „punct si linie' pentru analiza tehnicii prin proiectarea imaginilor pe hartie

- digitizare electronica, prin folosirea unui convertor A/D (analogic/digital)

care transforma fiecare punct al imaginii de pe monitor sau proiectie de film, in cifre din sistemul axelor de coordonate, cu ajutorul calculatorului.

4. Instrumente electronice pentru analiza

a Pentru recoltarea datelor

De regula, un sistem electronic de recoltare a informatiilor asupra miscarii este alcatuit din:

a) dispozitive de captare

b) traductori care transforma marimile fizice in semnale electrice

c) un amplificator sau reductor de marime a semnalelor

d) un poligraf pentru vizualizarea datelor:

- ergogoniometru cu traductor de tip potentiometru

- electrodinamometru, pentru forta si torsiuni cu traductori piezoelectrici

- electrocronoscop pentru masurarea timpului

- electrocalorimetru pentru masurarea lucrului mecanic si energiei

- ergometru;

- covor rulant;

- bicicleta ergometrica;

- scarita;

- analizator de gaze. b Pentru sintetizarea datelor

Se folosesc aceleasi tehnici ca si pentru inregistrarile cinematografice. Calculatoarele electronice pot fi conectate cu dispozitive traductoare, amplificatoare, di­gitizoare, furnizand automat rezultatele masurarilor sau testarilor

Unitati de masura pentru datele cinematice

Parametri cinematici

Prescurtat

Unitati S.I.

Timp

t

Secunda

Pozitie

Coordonate rectangulare (2D, 3D)

x, y, (z)

Metru, metru, metru

Polare (2D)

r,9

Metru, radian

Cilindrice (3D)

r, 0, z

Metru, radian, metru

Sferice (3D)

p, 0, <|>

Metru, radian, radian

Deplasare liniara

s

Metru

Viteza liniara

V

Metru/secunda (m/s)

Acceleratie liniara

a

Metru/secunda la patrat (m/s2)

Deplasare unghiulara

e

Radian (rad)



Viteza unghiulara

co

Radian/secunda (rad/s)

Acceleratie unghiulara

a

Radian/sec. la patrat (rad/s2)

(D.A. Dainty, p. 10)

Parametri si tehnici biomecanice

Domeniul

Parametri

Tehnici

Proprietatile fizice ale segmentelor

Centrii articulatiilor, centrii masei, momentele inertiei

Norme, ecuatii de regresie, modele, masurari discrete

Cinematica

Timp, deplasare, rapiditate, accelerare, incordare

Cronometre, aparate de masurare, filmare (plana si tridimensionala, electrogoniometre (plane si 3D), accelerometre, potentiometre, praguri, proprietati aparate foto-optice, simulare pe computer etc.

Cinetica (dinamica)

Forta, impulsuri, distributia presiunilor, tensiune

Traductori de presiune, traductori de forta (piezoelectrici, piezorezistivi, ceramici, manometre), platforme de forta, filmare plana si 3D

Proprietati electrice si electromecanice

praguri, proprietati contractile, structura musculara, activitate succesiune

Modelare, EKG, E.M.G., tehnici

anatomice (disectie, microscop electronic etc.)

ANALIZA LECTIILOR DE EDUCATIE FIZICA Sl SPORT

Marea varietate a factorilor si situatiilor care determina organizarea, continutul si tipolo­gia lectiilor va impune o abordare diferentiala a analizei realizate de cercetator sau metodist.

Analiza va implica: observarea fenomenului; evaluarea, in lumina unor criterii precis sta­bilite; explicarea diferitelor aspecte rezultate din analiza observationala; sugerarea sau reco­mandarea diferitelor remedieri.

Daca observarea lectiilor de educatie fizica sau sport se face dupa canoanele aratate in capitolele anterioare, analiza lor trebuie sa se realizeze, dupa Grossing, in lumina unei funda­mentari teoretice specifice:

1. Teoria instruirii. Fiind vorba de analiza unui fenomen eminamente pedagogic, cel care-1 studiaza trebuie sa fie un expert in intelegerea si interpretarea evenimentelor interne si externe ale instruirii. Cunoasterea mecanismelor si teoriilor invatarii cu specificitatea lor in domeniul activitatilor corporale este absolut necesara.

2. Teoria interactiunii sociale. Relatiile profesor-elev si relatiile dintre elevi nu pot fi descri­se si intelese in afara unei bune teorii asupra comportamentului psihosocial al subiectilor, in ultimii ani s-au formulat doua subteorii: teoria comportamentala, de esenta socio-psihologica-empirica si teoria fenomenologica, hermeneutica, de explicare prin semnifi­catii si simboluri.

3. Conceptie clara despre obiectivele educatiei fizice si sportive si interinfluenta lor.

In legatura cu acest ultim aspect este necesar sa facem unele comentarii. Orientarile ge­nerale privind educatia fizica, precum si structura si continutul educatiei fizice din tara noas­tra au fost mult influentate in ultimile decenii de factori extrapedagogici, ceea ce s-a repercu­tat negativ asupra eficientei acesteia. O anumita lipsa de informare si de interes a dus si la nedezvoltarea studiilor de metodica si pedagogie comparata. Abia in ultima vreme s-a putut contura o viziune mai cuprinzatoare asupra acestor activitati.

Inca din anul 1983, I. Jinga atragea atentia asupra faptului ca analiza activitatii profe­sorului este afectata de trei confuzii care se fac in mod curent: 1. confuzia dintre obiectivele educationale - ce va sti, ce va sti sa faca elevul si continutul invatarii - tema sau subiectul lec­tiei; 2. confuzia dintre obiectivele operationale ale activitatii didactice si finalitatile sau sco­purile generale ale sistemului de invatamant; 3. confuzia dintre obiectivele educationale si evenimentele instruirii.

Tipologia obiectivelor educationale (instructiv-educative)

1. Obiectivele nivelului I(numite si finalitati):

- scopuri pe termen lung, ca produse ale educatiei complete si care sunt specifice ti­pului de organizare sociala (rezultate ale comenzii sociale).

2. Obiectivele nivelului //(obiective de programa):

componente specifice, deduse din nivelul I de catre fiecare tip de invatamant si de disciplina - in cazul nostru, obiectivele educatiei fizice (generale si pe grade de invatamant).

3. Obiectivele nivelului III (obiective evaluative) - in unele lucrari numite si obiective operationale:

- descriu comportamentele performantiale ale elevului (ce stie sa faca elevul).

Aceste obiective sunt formulate in termeni comportamentali cognitivi, afectivi si psiho-motorii.

Din pacate, in educatia fizica din tara noastra nici pana acum nu s-a acordat atentie obiecti­velor de tip cognitiv si afectiv, iar cele psihomotorii au fost distorsionate de orientarea „sportista'. Subliniem faptul ca obiectivele educationale se formuleaza in schimbarile produse la elevi ca urmare a „experientei' de invatare, dupa cum arata Safrit & Wood, 1989 (sublinierea noastra).

In literatura pedagogica sunt cunoscute mai multe taxonomii ale obiectivelor cognitive, afective si psihomotorii. Dintre acestea, cele mai cunoscute sau mai acceptate sunt cele pro­puse de Bloom, Krathwohl si, respectiv, Harrow. Le reamintim aici, pe scurt:

Categoriile mari de obiective cognitive, dupa Bloom (1968):

• Cunoasterea

• Comprehensiunea

• Aplicarea

• Analiza

• Sinteza

• Evaluarea

Taxonomia obiectivelor afective, dupa Krathwohl (1970):

• Receptarea: constienta; vointa de a recepta; atentia

• Raspunsul: asentimentul; vointa de a raspunde; satisfactia de a raspunde

• Valorizarea: acceptarea unei valori; preferinta pentru o valoare; angajarea

• Organizarea: conceptualizarea unei valori; organizarea unui sistem de valori

• Caracterizarea printr-o valoare a unui sistem de valori: dispozitie generalizata

• Caracterizarea „filosofiei vietii'.

Taxonomia obiectivelor psihomotorii, dupa Harrow (1972):

• Miscari reflexe (nu se invata)

• Miscari naturale sau fundamentale

• Aptitudini perceptive

• Aptitudini motrice

• Coordonarile motorii

• Comunicare neverbala Despre obiectivele educatiei fizice

Nu insistam asupra modului cum nu au fost tratate functiile si obiectivele educatiei fi­zice in literatura din tara noastra.. Vom remarca faptul ca, declarativ, atat printre functii cat si printre obiective sunt prezente si acelea care se refera la aspectele educationale, la formarea cognitiva sau atitudinala. Formularile sunt insa destul de generale, mai mult implicite, operationalizarea concreta a lor in recomandarile metodice fiind aproape inexistente.

In mod obisnuit, obiectivele cognitive sunt mai usor de formulat si operationalizat si chiar de evaluat (daca exista intentia si competenta). in schimb, obiectivele numite generic afective sunt mai putin precise si incluse in termenul general de „educatie'. Asa dupa cum arata si V & G. Landsheere, citandu-1 pe Krathwohl, in formularea obiectivelor afective sunt unele dificultati, ca de ex. necunoasterea granitei dintre cognitiv si afectiv, imprecizia conceptelor, „franarea' culturala-filosofica, ignorarea proceselor de invatare afectiva si, in sfarsit, insufi­cienta instrumentelor de masura (cf. V. Landsheere & G. Landsheere. p 120-125). Dificultatile pot fi insa invinse.

Exemplu de formulare a obiectivelor, din manualul Angelei Lumpkin (1986): Obiectivele educatiei fizice:

1. Cognitive: cunostinte si intelegere

a. Functionarea corporala; sanatate; crestere si dezvoltare; invatare motrica

b. Reguli de joc; deprinderi; strategii; securitate; etica

2. Afective: sociale si emotionale

a. incredere in sine; afiliere; judecati de valoare; dezvoltarea caracterului; deprinderi de comunicare; politete; fairplay

b. Autocontrol, autodisciplina, bucurie, calm; exprimare spontana; invatarea cum sa castigi si cum sa pierzi

3. Psihomotorii: deprinderi motrice de baza. si capacitate fizica (physical fitness)

a. Modelele miscarilor de baza; deprinderi locomotorii; deprinderi manipulative; de­prinderi de baza in jocuri; deprinderi perceptiv-motrice



b. Anduranta cardiovasculara, putere musculara si anduranta; flexibilitate

Exemple de obiective ale educatiei fizice (formulate in termeni de capacitati manifeste ale elevilor, n.n.) Cognitive:

1. Elevul va explica principiile jocului de aparare in zona, la baschetbal.

2. Elevul va analiza tehnica executiei serviciului planat la tenis.

3. Folosind toate metodele invatate, elevul va sintetiza principiile invatarii cadentei in inotul crawl.

4. Elevul va aplica toate cunostintele functiilor crediovasculare in stabilirea unui pro­gram personal de exercitii.

5. Elevul va evalua, la alt subiect, tehnica ridicarii halterei si ii va furniza corectarile de feed-back.

Afective:

1. Elevul va face aprecieri despre nivelul de excelenta al unui oponent dintr-o intrecere importanta.

2. Elevul va manifesta satisfactie in urma unui joc aspru, in care a facut totul, fara sa-1 intereseze rezultatul intrecerii.

3. Elevul va coopera si va schimba rolurile cu ceilalti.

4. Elevul va respecta regulile fairplay-ului si sportivitatii si in activitati nesuprave­gheate.

5. Elevul va respecta drepturile celorlalti si regulamentele care sunt specifice situatiilor.

Psihomotorii:

1. Elevul isi va ameliora coordonarea ochi-mana prin exersarea saptamanala a lovi­turilor forehand si backhand cu racheta.

2. Elevul va cauta cai pentru manipularea mingii fara folosirea mainilor.

3. Elevul va imagina si executa un dans de un minut, in care vor fi folosite doua miscari locomotorii si doua obiecte.

4. Elevul va demonstra o executie corecta a loviturii de atac, la voleibal.

5. Elevul va demonstra patru exercitii menite sa amelioreze flexibilitatea umerilor. (Lumpkin, 1986, p. 14-15).

Repere ale masurarii si evaluarii eficientei procesului instructiv

In operatiile de observare si analiza a lectiilor de educatie fizica, cercetatorul se afla in fata a trei probleme:

1. a) Stabilirea sarcinilor in functie de scoala si caracteristicile populatiei scolare, cerintele sociale, nevoile investigatiei, b) Cunoasterea „filosofiei' profesorului si atitudinii elevilor - raportate la principiile psihologiei invatarii.

2. Precizarea sistemului de evaluare, inclusiv a sistemului de notare, cu stabilirea varia­bilelor si a definitiilor lor operationale.

3. Evaluarea critica a programelor, a modului de operationalizare in perspectiva relatiilor profesor-elev si ambianta. (Safrit & Wood, 1989)

Analiza lectiei de educatie fizica si sportiva va urmari decelarea modalitatii in care diferite variabile contribuie la eficienta acesteia. Asa cum am aratat, eficienta este evaluata in raport de cel putin doua criterii: atingerea obiectivelor (generale, specifice si operationale) si, ca urmare a acestora, realizarea efectelor functionale psihologice si fiziologice.

M. Pieron (1981) listeaza urmatoarele variabile care stau la baza realizarii efectelor (si prin ele a obiectivelor):

a) durata activitatii elevilor;

b) numarul repetarilor unui exercitiu;

c) durata fiecarei sarcini;

d) timpul neproductiv;

e) comportamente in afara sarcinilor specifice.

In analiza de tip actografic-observational, fiecare dintre aceste variabile vor fi evidentiate in fisele si tabelele special redactate.

Pentru evaluarea eficientei procesului instructiv se iau drept criterii:

a) modul cum elevii realizeaza obiectivele instruirii;

b) modul cum elevii stapanesc comportamentele pe care le-au exersat;

c) masura in care sunt atinse obiectivele de tip cognitiv, social, moral si psihomotric;

d) nivelul capacitatii motrice (performantele de la probele de control);

e) nivelul reactivitatii la efort (puls, T.A., revenirea dupa efort) (cf. Pieron, 1981).

Nota. Masurarea eficientei realizarii obiectivelor cognitive si afective ale lectiilor este discutata in capitolul 18.

Variabilele analizei pedagogice a lectiilor

O oarecare ordine in multimea aspectelor si fenomenelor care sunt proprii activitatii pe­dagogice poate fi introdusa prin considerarea a patru grupe de variabile de analiza:

1. Variabila de predictie (conditionala): calitatile profesorului: clasa sociala, varsta, sexul, integrarea sociala, experienta didactica, trasaturile de personalitate.

2. Variabila context - ceea ce influenteaza dezvoltarea elevilor si ambianta clasei: conti­nutul instruirii si conditiile materiale si de dotare.

3. Procesul: interactiunile profesor-elev si elev-elev in invatare.

4. Produsele - rezultatele: efectele de scurta durata si de lunga durata ale instruirii (dupa Pieron, 1981).

Tipuri de analiza

a) Elementara - fara evidentierea relatiilor (de regula cantitativa: frecvente, raporturi, spatiu si timp)

b) Logica - cu evidentierea relatiilor (intre „subiectii' activitatii, in spatiu si timp)

c) Fenomenologica - cu evidentierea esentei sau semnificatiei (interpretare de tip filosofic, axiologic)

Elementele analizei observationale a lectiilor

Inainte de a prezenta un exemplu de „program' de analiza vom descrie planul tematic al unei astfel de analize:

1. Climatul clasei

2. Activitatea profesorului privind:

a) activitatea manageriala - de organizare si conducere;

b) continutul ei in

- expunere/descriere;

- interogare;

- stimulare, sugestionarea elevilor;

c) utilizarea feed-back-ului (forma, continut, intentii, general-specific).

3. Comportarea elevului:

- timpul (durata) activitatii;

- timpul consumat in momentele statice sau „manageriale';

- timpul neproductiv. (M. Pieron)

Nici aici si nici in modelul urmator „performantele' motrice si indicatorii dezvoltarii sau capacitatii motrice nu sunt evidentiate. Va trebui sa introducem deci corectarile necesare.

In Statele Unite ale Americii s-a dezvoltat, in ultimele decenii, un adevarat sistem multi-ramificat de analiza a lectiilor de educatie fizica si sportiva. Vom descrie mai departe, prescurtat, unul dintre subsistemele de analiza cu denumirea de CAFIAS (Cheffer's Adaptation of Flander's Interaction System) - o adaptare de catre Cheffer (1972) a proiectului lui Flanders.

Indicatorii (variabile) de comportament din sistemul de analiza CAFIAS

A. Comportamentul profesorului

1. Lauda si incurajeaza - verbal (V) si nonverbal (N).

2. Accepta sau foloseste ideile elevilor - V si N.

3. Pune intrebari - V si N.

4. Transmite informatii - V si N.

5. Da indicatii - V si N.

6. Critica sau justifica hotararile - V si N.

B. Comportamentul elevului

1. Raspunsuri firesti (previzibile) - V si N.

2. Comportament interpretativ - V si N.

3. Comportament de initiativa - V si N.

C. Altele

1. Confuzie sau tacere - V si N.

Parametrii inregistrati sunt calculati sub forma de raporturi sau procente

(Darstetal., 1989)

Exemplu de comportament nonverbal al profesorului la indicatorul „lauda si incurajeaza':

- zambeste;

- da din cap energic, zambind;

- face cu ochiul;

- rade;

- aplauda lovind palmele sau bate elevul pe umar sau pe cap;

- strange mana elevului, il imbratiseaza bucuros si rade pentru a-1 incuraja.

Eficienta comportamentului profesorului

Am vazut mai inainte elementele prin care se apreciaza eficienta instruirii. Analiza lectiilor va permite si evaluarea eficientei comportamentului profesorului, eficienta care este buna daca el:

- are cunostinte despre comportamentul uman (cunostinte de psihologie, sociologie, biologie);

- demonstreaza o rata redusa a interventiilor negative;

- utilizeaza in mare masura feed-back-ul si intarirea pozitiva;

- creeaza un climat bun, de incredere, in clasa; -reduce timpul „manageratului' (M. Pieron, 1982; 1992).

Dumitru Colibaba-Evulet a dezvoltat metodologia evaluarii activitatii de invatare-predare in domeniul nostru, cu aplicatii mai ales in jocurile sportive. Evaluarea performantelor elevilor se face prin note sau calificative, pe baza probelor de control, a normelor de control si a dife­ritelor teste. Ca urmare, se completeaza „Fisa profil' a capacitatilor (competentelor) elevilor. Pe alt plan, evaluarea priveste si activitatea profesorului/antrenorului care este observat asupra modului cum asigura continutul, organizarea si desfasurarea lectiei/antrenamentului, ce strate­gii instructionale aplica si ce efecte se vad in comportarea elevilor/sportivilor (Colibaba-Evulet si Bota, I, 1998).



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2450
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site